Enciclica „Dilexit nos” (El ne-a iubit), a patra scrisă de Papa Francisc, readuce în atenție tradiția devoțiunii către Inima lui Isus, accentuând dragostea divină și umană simbolizată de aceasta. Papa Francisc îndeamnă la o reînnoire a devoțiunii autentice pentru Inima lui Isus, pentru a regăsi bunătatea credinței, bucuria slujirii și fervoarea misiunii față de ceilalți.
Iubirea lui Cristos reprezentată în Inima sa Sfântă
„Într-o societate care asistă la o înmulțire a ‘diferitelor forme de religiozitate fără referire la o relație personală cu un Dumnezeu al iubirii’ (87), creștinismul uită deseori ‘bunătatea credinței, bucuria dedicării în slujire, fervoarea misiunii de la persoană la persoană’ (88)”, scrie pontiful. Papa Francisc subliniază necesitatea de a aprofunda iubirea lui Cristos, reprezentată în Inima Sa sfântă, și de a reînnoi devoțiunea autentică către aceasta, amintind că în Inima lui Cristos „putem găsi întreaga Evanghelie” (89). În fața Inimii Sale, „ne recunoaștem în sfârșit pe noi înșine și învățăm să iubim” (30).
Un strigăt pentru milă asupra lumii
„Îi cer Domnului să aibă din nou milă de acest pământ rănit,” spune Papa, „revărsând asupra lui comorile luminii și iubirii Sale”. Papa subliniază că lumea, „care supraviețuiește în mijlocul războaielor, dezechilibrelor socio-economice, consumismului și utilizării antiumane a tehnologiei, trebuie să recupereze ceea ce este mai important și mai necesar: inima” (31).
O enciclică structurată în cinci capitole
Împărțită în cinci capitole, enciclica „Dilexit nos” despre cultul Preasfintei Inimi a lui Isus combină reflecțiile prețioase ale magisteriului anterior cu o tradiție biblică și istorică bogată. „Repropun întregii Biserici acest cult încărcat de frumusețe spirituală”, a anunțat pontiful.
Importanța inimii în cultura modernă
Primul capitol, intitulat „Importanța inimii”, explică de ce este necesară „întoarcerea la inimă” într-o lume în care suntem tentați să devenim „consumatori insațiabili” (2). Papa observă că devalorizarea inimii are rădăcini adânci, „provenind din raționalismul grec și precreștin, idealismul și materialismul post-creștin”, care au ridicat concepte precum „rațiune, voință sau libertate” și au lăsat puțin loc pentru ideea unei inimi ca centru personal al iubirii și unității.
„Negăsind loc pentru inimă, nici ideea unui centru personal care poate unifica totul, și anume iubirea, nu a fost dezvoltată pe scară largă” (10), conchide papa.
