Secretul vieţii lui Karol Wojtyla constă în dimensiunea spirituală a existenţei sale, născută din rugăciunea sa, din unirea sa intimă cu Dumnezeu, a afirmat Monseniorul Giampiero Gloder, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova, la o sesiune omagială dedicată Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, organizată de Academia Română.
Evenimentul, organizat în parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române, a fost dedicat împlinirii în acest an a 15 ani de la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea şi 25 de ani de la alegerea sa ca membru de onoare al Academiei Române.
Nunţiul Apostolic a vorbit, în aula Academiei Române, despre „omul poet, omul lui Dumnezeu, omul atent la om” care a fost Karol Wojtyla, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.
„Secretul vieţii lui Karol Wojtyla constă în dimensiunea spirituală a existenţei sale, născută din rugăciunea sa, din unirea sa intimă cu Dumnezeu, din trăirea deplină a Evangheliei, pentru a fi un neobosit vestitor al lui Hristos în întreaga lume, inclusiv datorită numeroaselor sale călătorii, precum cea de o profunzime ecumenică deosebită făcută aici, în România, în anul 1999. Papa Ioan Paul al II- lea, înainte de a ne invita să deschidem larg porţile lui Hristos, făcuse el însuşi acest lucru de la o vârstă fragedă şi o va face până la sfârşitul vieţii, ajungând până la a fi pe deplin asemenea lui Hristos în suferinţă, în agonie şi în moarte, lipsit de toate şi îmbrăcat doar în El”, a subliniat Monseniorul Gloder.
Potrivit acestuia, pe tot parcursul vieţii Papei Ioan Paul al II-lea gesturile au devenit cuvânt, iar cuvintele au pătruns profund în inima celor care ascultau.
„Toate etapele vieţii lui Karol Wojtyla sunt marcate de poezie, de forţă evocatoare şi pătrunzătoare a cuvântului poetic, ca student la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, ca seminarist clandestin, ca preot, ca episcop şi ca succesor al Apostolului Petru. Sunt poezii care îi exprimă credinţa, care folosesc îndrăzneţe şi solemne arhitecturi metaforice, care sunt bogate în neliniştitoare întrebări existenţiale, dar şi mai ales în răspunsuri spirituale împlinitoare, într-o bogăţie de imagini evocatoare şi conţinuturi profunde”, a completat Nunţiul.
El a elogiat „atenţia concretă faţă de om, mai ales faţă de cei din urmă ai societăţii” manifestată de Papa Ioan Paul al II-lea.
„Aceasta este raţiunea profundă a faptului că a devenit un neobosit pelerin al întâlnirii cu toţi oamenii şi cu fiecare om în parte, fără a face vreo deosebire, fără preferinţe ori excluderi. A fost un pelerin cufundat în contactul cu Dumnezeu şi tocmai de aceea mereu sensibil la aşteptările oamenilor, aşa cum a afirmat Papa Benedict după ce a văzut filmul ‘Karol, un papă care a rămas om’. Chiar şi ultimul său gest, consumat deja de suferinţă, acela de a apărea la fereastră fără să spună nimic, dorit de el însuşi împotriva sfaturilor medicilor şi colaboratorilor, a fost un gest de atenţie faţă de celălalt, un cuvânt fără cuvinte”, a adăugat Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova.
Academicianul Wilhelm Dancă, vicepreşedinte al Academiei Române, a rememorat momentele primirii Papei Ioan Paul al II-lea ca membru de onoare al Academiei, prezentând câteva argumente din ceea ce a numit „lecţia poloneză”, adică din viaţa şi opera lui Karol Wojtyla, până să ajungă cel de-al 264-lea succesor al Sfântului Petru, dar şi contribuţia Suveranului Pontif la căderea comunismului şi vizita în ţara noastră.
„Dorinţa veche a Papei Ioan Paul al II-lea de a veni în România a început să se concretizeze prin vizita sa din 1999, însă s-a împlinit prin acceptarea invitaţiei de a deveni membru de onoare al Academiei Române. Dacă în 1999 Papa a venit în România şi s-a întors în Vatican, în 2001 Papa s-a întors în România şi a rămas pentru totdeauna cu noi, în noi, în minţile şi în inimile noastre. Academicianul Eugen Simion spunea, în mai 2001, că alegerea Papei Ioan Paul al II-lea ca membru de onoare face ca Academia Română să devină, citez, ‘mai bună şi mai dreaptă’, iar eu adaug că, prin această alegere inspirată, Academia Română devine mai luminoasă şi mai unită în căutarea adevărului şi promovarea binelui comun. Aşa să fie”, a transmis Dancă.
În cadrul sesiunii, la care a fost prezent preşedintele Academiei Române, Marius Andruh, au mai susţinut prezentări: IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit de Bucureşti, membru de onoare al Academiei Române, PS Mihai Frăţilă, episcop al Eparhiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti, consilierul patriarhal Nicolae Dascălu şi academicianul Mircea Martin, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură.
Sesiunea omagială a fost moderată de directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române, prof. univ. Ioan Cristescu, la final fiind lansat volumul de versuri „Ţărmurile liniştii” de Karol Wojtyla/Ioan Paul al II-lea, tradus de Vasile Moga şi îngrijit de Constantin Geambaşu. Publicată la Editura Tracus Arte, antologia reuneşte poezii timpurii şi mature scrise de Karol Wojtyla – Papa Ioan Paul al II-lea, reflectând o profundă viziune spirituală şi filosofică a autorului.
Karol Józef Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea, a reprezentat în societatea contemporană o voce puternică, ce a militat pentru ecumenism şi dialogul interreligios, care a denunţat sistemele politice opresive, apărând libertatea şi demnitatea umană.
În 1978, a fost ales Papă, pontificatul său însemnând creşterea prestigiului Bisericii Catolice la nivel internaţional prin promovarea libertăţii naţionale şi religioase, prin condamnarea ideologiilor totalitare şi prin respectarea dreptului fiecărei religii de a se manifesta. Ideile sale au fost expuse în predici, enciclice, studii teologice şi filosofice, dar şi în volume de versuri şi în peste 20 de piese de teatru inspirate din istoria Poloniei.
În anul 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România la invitaţia PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. A fost prima vizită a unui Suveran Pontif într-o ţară majoritar ortodoxă.
Pentru întreaga sa activitate pusă sub semnul deschiderii diplomatice şi al ecumenismului, Academia Română l-a ales membru de onoare în 6 iunie 2001, afirmând aprecierea unanimă asupra excepţionalei sale contribuţii la spiritualitatea lumii.
