Ce este „mănăstiringul”?
Recent, canalul de Telegram „Dogma Hacker” a publicat un articol care dezbate un nou trend popular printre generația Z: „mănăstiringul”. Această tendință implică retragerea tinerilor pentru o lună sau două în mănăstiri ortodoxe, ca un mijloc de a găsi liniște interioară și de a se reconecta cu sinele. Articolul subliniază faptul că acest trend este mai accesibil și mai eficient pentru tratarea burnout-ului sau depresiei decât vizitele costisitoare la psihologi sau tratamentele medicamentoase.
Generația Z, cunoscută drept generația născută între mijlocul anilor ’90 și începutul anilor 2010, este caracterizată printr-o viață strâns legată de tehnologie și internet, iar „mănăstiringul” oferă o soluție temporară de deconectare.
Critici lingvistice și dezbaterea terminologică
Discuțiile din jurul acestui termen, „mănăstiring”, au fost aprinse în spațiul online, mulți comentatori criticând utilizarea unui cuvânt modern care imită formatele englezești. Criticile s-au concentrat asupra faptului că un act spiritual important este redus la un simplu „-ing”. Pe de altă parte, au existat și opinii care susțin că nu contează termenul folosit, ci intenția persoanelor care urmează această cale.
„Nu contează cum îl numim. Principalul este să atragem tinerii, să le stârnim interesul. Dacă mai întâi vin doar din curiozitate, poate că pe parcurs vor descoperi frumusețea mănăstirilor, sunetul clopotelor, icoanele, și astfel vor găsi drumul către credință”, se arată într-unul dintre comentarii.
Este „mănăstiringul” un mod corect de a căuta divinitatea?
Totuși, mulți contestă că acest fenomen ar putea devia de la scopul spiritual. Criticii sugerează că tinerii care aleg „mănăstiringul” ar putea veni în mănăstiri cu un scop exclusiv personal și material, cum ar fi găsirea echilibrului psihic sau acumularea de resurse mentale pentru succesul profesional.
Un fragment important al articolului subliniază că „problema nu constă în cuvântul în sine, ci în scopul cu care oamenii vin în mănăstire. Dacă vin doar pentru o resetare mentală, trec pe lângă esența spirituală a experienței – întâlnirea cu Dumnezeu”.
Un fenomen temporar?
La fel ca alte tendințe anterioare, cum ar fi yoga sau meditația, „mănăstiringul” poate deveni doar o altă modă temporară, prin care oamenii caută soluții rapide la problemele lor. Riscul major este ca oamenii să își îndeplinească obiectivele imediate și să plece, fără să ajungă la o relație autentică cu divinitatea.
Astfel, se ridică întrebarea: „Este mănăstiringul un drum autentic spre Dumnezeu sau doar o modalitate temporară de a găsi echilibrul psihic?”
Articolul subliniază că, deși unii oameni pot găsi calea spirituală în urma acestei experiențe, majoritatea vor considera „mănăstiringul” doar o altă metodă de relaxare, ratând esența transformării spirituale.