Comisia internațională mixtă ortodoxo-luterană pentru dialog teologic a emis un nou apel către bisericile luterane, recomandând renunțarea la expresia „și de la Fiul” (filioque) din Simbolul Credinței (Crezul). Declarația oficială a fost făcută publică în urma unei întâlniri dedicate comemorării a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic.
Întoarcerea la formularea originală a Crezului
În comunicatul emis comisia îndeamnă toate bisericile luterane care încă folosesc versiunea modificată a Crezului să revină la forma sa inițială, în limba greacă, unde se afirmă că Duhul Sfânt „purcede de la Tatăl”, fără adăugirea „și de la Fiul”.
Expresia filioque a fost adăugată pentru prima dată la un sinod local desfășurat în Toledo, în anul 589, ca răspuns la erezia ariană. Totuși, ulterior, aceasta a provocat dispute teologice majore. De-a lungul secolelor, Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe s-au opus constant acestei inovații, susținând că ea contravine atât Sfintei Scripturi, cât și Sfintei Tradiții. Un verset-cheie din Evanghelia după Ioan este adus ca argument în favoarea poziției ortodoxe: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede…” (Ioan 15:26). Această mărturie scripturistică este fundamentul teologic al învățăturii ortodoxe, conform căreia Duhul Sfânt purcede exclusiv de la Tatăl.
Diferențele dogmatice care au dus la Marea Schismă
Biserica Romei a oficializat învățătura despre „dublul izvor” al Duhului Sfânt – „de la Tatăl și de la Fiul, ca dintr-un singur început” – în cadrul Sinodului de la Florența din anul 1438. Această formulare a marcat definitiv ruptura teologică dintre Biserica Apuseană și cea Răsăriteană, consfințită prin Marea Schismă din 1054. Potrivit Comisiei, în prezent, tot mai multe voci din creștinismul apusean recunosc atât erorile istorice, cât și implicațiile teologice ale acestei adăugiri. „Filioque a devenit simbolul intervenției arbitrare a autorității papale în Sfânta Tradiție a Bisericii, împotriva hotărârilor Sinoadelor Ecumenice” se afirmă în declarație.
Pentru Biserica Ortodoxă, poziția exprimată de reprezentanții luterani reprezintă un pas important către restabilirea adevărului de credință și o apropiere sinceră între cele două tradiții creștine.
