Un fragment din moaștele Sfântului și Dreptului Lazăr, prietenul Mântuitorului Iisus Hristos, a fost așezat spre închinare în seara zilei de vineri în Catedrala Patriarhală din București. Racla cu sfintele odoare va rămâne în locașul de cult până duminică, spre bucuria duhovnicească a credincioșilor.
Evenimentul are loc în contextul prăznuirii învierii minunate a Sfântului Lazăr din Betania, sărbătoare ce premerge Duminicii Floriilor și marchează începutul Săptămânii Mari.
Un moment de adâncă semnificație evanghelică
Potrivit Sfintei Scripturi, învierea lui Lazăr reprezintă una dintre cele mai tulburătoare minuni săvârșite de Domnul. Este singurul episod în care, împreună cu apropiata Sa intrare în Ierusalim, Mântuitorul este descris plângând. Aceste lacrimi revelau iubirea dumnezeiască, dar și durerea față de necredința lumii.
Evanghelia după Ioan, capitolul 11, relatează cum Lazăr, aflat de patru zile în mormânt, a fost strigat afară din moarte de glasul Celui ce este Învierea și Viața.
Viața și misiunea episcopală a Sfântului Lazăr
Lazăr era fiul fariseului Simon din Betania și avea două surori: pe Marta și pe Maria. A trăit în zona Cisiordaniei, aproape de Ierusalim. După învierea sa, a fost nevoit să fugă din Iudeea, întrucât era o mărturie vie a puterii dumnezeiești a lui Hristos.
Tradiția Bisericii ne învață că, însoțit de surorile sale, a ajuns în Cipru, unde a fost hirotonit episcop al cetății Kition – Larnaca de azi – de către Sfinții Apostoli Pavel și Varnava. A mai trăit 30 de ani după învierea sa, ducând o viață sfântă și plină de înțelepciune.
Credincioșii se pot închina până duminică moaștelor prietenului lui Hristos
Racla cu moaștele Sfântului Lazăr rămâne spre închinare în Catedrala Patriarhală până în Duminica Floriilor. Este un prilej duhovnicesc rar și binecuvântat, în ajunul săptămânii celei mai sfinte din anul liturgic, când Biserica retrăiește ultimele zile pământești ale Mântuitorului, culminând cu moartea și Învierea Sa.
