La începutul Postului Sfintelor Paști, Mitropolitul Nicolae al celor două Americi, a explicat sensul profund al acestei perioade de pregătire duhovnicească, subliniind că Biserica a rânduit șapte săptămâni de post ca timp de apropiere de Dumnezeu și de redescoperire a vieții spirituale.
Ierarhul a arătat că, deși se vorbește despre șapte săptămâni de post, ultima dintre ele — Săptămâna Patimilor — reprezintă un timp aparte, dincolo de orice strădanie omenească, dedicat trăirii tainice a suferințelor Mântuitorului.
Postul, rânduială dumnezeiască încă din Rai
Mitropolitul Nicolae a subliniat că postul nu este o practică opțională, ci o rânduială dată omului de Dumnezeu încă din Rai, atunci când omul a primit porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului. Această poruncă avea rolul de a-l ocroti pe om de îndepărtarea de Dumnezeu.
Amintind cuvântul Sfântului Vasile cel Mare — „Fiindcă n-am postit, am ieşit din Rai şi am fost izgoniţi de acolo. Să postim ca să intrăm iar în Rai” — ierarhul a arătat continuitatea postului în viața marilor oameni ai lui Dumnezeu: Moise, Ilie, Daniel, Sfântul Ioan Botezătorul și Însuși Mântuitorul Hristos.
Postul, hrănire spirituală
IPS Nicolae a explicat că postul nu înseamnă simplă abținere de la mâncare, ci o schimbare a modului de hrănire a omului. Cuvintele Mântuitorului — „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” — arată că adevărata hrană este cea spirituală.
Ierarhul a subliniat că omul este suflet și trup, iar cele spirituale pot deveni hrană chiar pentru trup, pe măsură ce acesta se desprinde de legătura exclusivă cu cele materiale și primește lucrarea harului.
Postul, drum spre comuniune
În perioada postului, credinciosul începe să redescopere comuniunea cu Dumnezeu existentă înainte de căderea lui Adam, dar și comuniunea dintre oameni. Cu cât omul se apropie de Dumnezeu, cu atât se apropie și de semenii săi, a arătat Mitropolitul Nicolae.
Totodată, ierarhul a evidențiat că postul este o încercare pentru credincios, deoarece ritmul vieții contemporane și responsabilitățile zilnice fac dificilă această nevoință. De aceea, fiecare este chemat să găsească echilibrul între strădania duhovnicească și împlinirea sarcinilor cotidiene.
La final, Mitropolitul Nicolae a subliniat că această încercare aduce bucurie duhovnicească celui care postește și descoperă sensul profund al hrănirii cu Cuvântul lui Dumnezeu.
ADEVARULBISERICII.RO publică mesajul integral al ÎPS Nicolae:
”Înaintea praznicului Învierii Domnului, Sfânta Biserică a rânduit o perioadă de şapte săptămâni de Post. Mai corect trebuie spus, de şase săptămâni plus una, deoarece săptămâna a şaptea este cea a Patimilor, un timp pe care îl considerăm dincolo de Post şi de orice strădanie pământească.
Care este sensul Postului şi de ce Biserica Ortodoxă ţine încă la această pregătire înaintea unei mari sărbători?
Trebuie să amintim în primul rând că postul ţine de o rânduială a lui Dumnezeu faţă de om. Părinţii spun că din rai omul a primit porunca să postească şi să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului căci va muri. Porunca tindea să-l ocrotească pe om de îndepărtarea de Dumnezeu care aduce moarte. Sf. Vasile cel Mare spune: „Fiindcă n-am postit, am ieşit din Rai şi am fost izgoniţi de acolo. Să postim ca să intrăm iar în Rai”. Începând cu porunca din rai, continuând cu Moise, Ilie şi Daniel proorocii, cu Sf. Ioan Botezătorul şi apoi cu însuşi Mântuitorul Hristos, postul a fost o rânduială respectată de tot omul care a dorit să lase deoparte cele materiale pentru a dobândi cele spirituale.
Mântuitorul adresează un cuvânt care descoperă sensul profund al Postului: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). Aceasta descoperă faptul că postul nu înseamnă flămânzire prin abţinerea de la bucate, ci hrănire cu o altfel de mâncare, cea spirituală, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Mântuitorul ne spune că omul nu este constituit din suflet şi trup, sufletul dorind cele spirituale, iar trupul pe cele materiale. Ci omul este suflet şi trup şi cele spirituale pot fi hrană chiar pentru trup.
În post putem experimenta că trupul nostru se poate hrăni şi cu altă hrană, nu numai cu pâine. Şi aceasta pentru că în urma străduinţelor din post, trupul începe să se desprindă puţin de legăturile cu cele materiale şi să primească mai mult cele spirituale. Materia însăşi cu care suntem solidari prin trupul nostru începe să se spiritualizeze prin lucrarea harului la care se adaugă efortul omului de a primi Cuvântul lui Dumnezeu. În post începem să înţelegem o anumită comuniune ce era stabilită între om şi Dumnezeu înainte de căderea lui Adam, comuniune la care întreaga fiinţă a omului, suflet şi trup, participa. La fel, începem să înţelegem comuniunea dintre noi oamenii, în legătură cu comuniunea cu Dumnezeu. Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât ne apropiem şi de fraţii noştri.
În lumina celor spuse, fiecare perioadă a Postului este o încercare pentru orice credincios care doreşte să postească. Căci lumea de azi şi datoriile noastre faţă de ea nu ne lasă să postim. Încercarea se referă la un anumit echilibru pe care trebuie să-l aflăm în fiecare post între strădanie şi împlinirea sarcinilor zilnice. Dar încercarea va aduce bucurie duhovnicească pentru cel ce va posti şi va afla înţelesul cuvintelor Mântuitorului privind hrănirea cu Cuvântul lui Dumnezeu!
† Mitropolitul Nicolae”
