Mitropolitul Emmanuel de Calcedon a susținut în februarie 2026, la Vilnius (Primăria Vilnius / Palatul Chodkevičiai), discursul principal „Semnificația eclezială și canonică a schimbărilor de jurisdicție”, în cadrul conferinței despre transformările apartenenței bisericești dintre Constantinopol și Moscova și impactul politicilor imperiale.
Ierarhul a avertizat că disputele jurisdicționale nu sunt simple confruntări administrative, ci lovesc direct în oameni și comunități, cu efecte care „nu pot fi gestionate confortabil” doar prin limbaj academic.
„În spatele cuvintelor reci… pulsează agonia omului”
În deschiderea cuvântului său, Mitropolitul Emmanuel a pus accent pe drama umană ascunsă în spatele formulelor juridice:
„În spatele cuvintelor reci de «jurisdicție» și «schimbări canonice» pulsează agonia omului pentru integrarea sa, pentru adevăratul sens al apartenenței bisericești și pentru determinarea patriei sale spirituale.”
El a subliniat că aceste tensiuni nu rămân la nivel de documente:
„Aceste întrebări, în loc să fie arhivate, trăiesc în oameni, biciuiesc conștiințe, dezbină familii și zguduie comunități întregi.”
„Fiecare schimbare de jurisdicție este și categorie legală, și eveniment spiritual”
Mitropolitul de Calcedon a insistat asupra naturii duble a fenomenului:
„Fiecare schimbare de jurisdicție constituie simultan o categorie legală și un eveniment spiritual, iar această dublă natură face orice simplificare periculoasă.”
Și a avertizat împotriva celor două extreme:
„Dacă o tratăm exclusiv ca problemă de legalitate, o sterilizăm. Dacă o tratăm exclusiv ca problemă spirituală, riscăm o pietate abstractă, fără impact practic.”
Ucraina, „cazul cel mai caracteristic” al tragediei jurisdicționale
Ierarhul a numit istoria recentă a Ucrainei un exemplu major al încrucișării dintre drept canonic, istorie și suferința credincioșilor:
„Biserica din Ucraina a înfruntat această realitate într-un mod aproape de nesuportat în ultimele decenii.”
A precizat că situația nu poate fi redusă la formule simple:
„Trei schisme, răspândite de-a lungul secolelor, au format o situație de o complexitate excepțională, care rezistă schemelor simplificatoare.”
Constantinopol și canoanele „care dau sens exact” prezentului
Mitropolitul Emmanuel a arătat că înțelegerea prezentului cere întoarcerea la fundamentele canonice ale rolului Constantinopolului, invocând canoane-cheie ale Sinoadelor Ecumenice și subliniind importanța Canonului 28 de la Calcedon:
Canonul 28, a spus el, acordă Noii Rome-Constantinopol „privilegii egale” cu Roma veche și îi atribuie un rol central în „administrarea treburilor bisericești ale Răsăritului” și în „întemeierea de noi Biserici autocefale”.
În această logică, ierarhul a punctat direct decizia din 2018:
„Patriarhia Ecumenică s-a sprijinit pe acest canon în 2018 pentru recunoașterea independenței Bisericii din Ucraina și pentru ridicarea vechilor anateme.”
„Constantinopol sau Moscova?” – ruptura care a pus Ortodoxia la zid
Mitropolitul de Calcedon a descris ruptura recentă drept o rană în trupul Bisericii:
„Biserica Rusă a întrerupt comuniunea cu Fanarul, punând celelalte Biserici Ortodoxe în fața unei dileme dureroase: Constantinopol sau Moscova? Aceasta este o rană în trupul Bisericii.”
A avertizat că, dincolo de terminologia diplomatică, problema devine una de conștiință:
„În spatele terminologiei diplomatice, întrebarea cui aparține Biserica rămâne, în esență, o întrebare de suflet.”
„Invocarea «canonului» devine aproape ofensatoare”
Descriind conflictele de pe teren, Mitropolitul Emmanuel a amintit tensiunile legate de proprietăți, biserici și mănăstiri, evocând cazul Lavrelor:
„Problema proprietății rămâne arzătoare… Lavra Peșterilor din Kiev s-a transformat într-un centru al unor conflicte triste. Acolo, invocarea «canonului» pare distantă, aproape ofensatoare.”
„Pocăința nu e strategie politică”
Ierarhul a cerut asumare și responsabilitate, avertizând asupra reflexului de a transfera vina exclusiv „celuilalt”:
„Vindecarea cere înainte de toate pocăință și disponibilitatea de a ne asuma responsabilitățile, nu aruncarea lor exclusiv în tabăra cealaltă.”
Și a formulat unul dintre cele mai dure avertismente:
„Pocăința este un proces lăuntric, nu o strategie politică sau o enciclică sinodală.”
„Economia”: canonul pentru om, nu omul pentru canon
Un punct major al discursului a fost revenirea la conceptul patristic de „iconomie”, descris ca aplicare „înțeleaptă, flexibilă și filantropică” a canoanelor:
„Economia înseamnă aplicarea prudentă și filantropică a canoanelor, cu vindecarea omului drept criteriu, nu exactitatea juridică.”
Ierarhul a concentrat ideea într-o formulare memorabilă:
„Canonul există ca să slujească omului.”
Și a folosit o paralelă biblică tăioasă:
„«Sâmbăta a fost făcută pentru om, nu omul pentru sâmbătă». Înlocuiți cuvântul «sâmbătă» cu «canon» și sensul rămâne intact.”
Imaginea care răstoarnă puterea: ligheanul, nu tronul
Într-un registru puternic, Mitropolitul Emmanuel a invocat scena spălării picioarelor ca „textul ecleziologic” fundamental:
„În ajunul Pătimirii, Domnul ia ligheanul și spală picioarele ucenicilor… Aceasta este imaginea care renegociază puterea.”
Apoi a rostit fraza care taie în carne vie:
„Ligheanul spălării a fost înlocuit treptat de tron.”
Tinerii fug de „dispute sterile”
Mitropolitul de Calcedon a avertizat că războaiele jurisdicționale au un cost major: îndepărtează tinerii de Biserică:
„Mulți tineri se îndepărtează, pe bună dreptate, de dispute sterile și de înverșunarea jurisdicțională.”
„Biserica din Ucraina este o realitate vie”
În încheiere, ierarhul a afirmat explicit realitatea actuală a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei:
„Biserica Ortodoxă a Ucrainei este acum o realitate incontestabilă și pe deplin vie.”
