Arhidiaconul Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale și fondatorul și dirijorul Grupului psaltic Tronos al Patriarhiei Române, considerat cel mai mare psalt din istoria Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit într-un interviu acordat Doxologia.ro despre frumusețea muzicii psaltice, despre emoția pe care o trăiește atunci când cântă alături de zeci de psalți și despre felul în care această cântare îl conduce, de fiecare dată, către Dumnezeu.
Într-o mărturisire profundă, părintele Mihail Bucă explică de ce, deși în tinerețe era supranumit „Pavarotti” și iubea muzica de operă, a ales definitiv cântarea bizantină. Pentru el, muzica psaltică nu este doar un act artistic, ci o formă de rugăciune și o experiență duhovnicească pe care o descrie printr-o expresie memorabilă: „Muzica psaltică are gust de Dumnezeu.”
„Melosul bizantin mi-a picurat în inimă o dulceață pe care nu o pot explica”
Întrebat de ce a ales muzica psaltică și nu un alt gen muzical, părintele Mihail Bucă a mărturisit că, deși era atras și de muzica de operă, cântarea bizantină i-a schimbat viața.
„Îmi plăcea foarte mult și muzica de operă. Dar această muzică bizantină, acest melos monastic mi-a picurat în inimă o dulceață pe care nici acum nu pot să o explic și nici să o scot din sufletul meu.”
Pentru a descrie această trăire, protopsaltul Catedralei Patriarhale a folosit imaginea unui izvor ascuns în munte.
„Este ca și cum ai găsi un izvor de apă într-un munte și ai vrea să afli de unde izvorăște. Mergi, îl cauți, urci, cobori și parcă nu îl găsești niciodată pe deplin, dar rămâi cu gustul acela bun și continui să-l cauți.”
Întrebat dacă se poate spune că muzica psaltică „are gust de Dumnezeu”, răspunsul său a fost fără ezitare:
„Exact. Merge până la izvorul cel nesecat, până la Dumnezeu.”
„Când cântă 100 de voci, toate mărturisesc la unison”
Părintele Mihail Bucă spune că una dintre cele mai impresionante experiențe este cântarea comună din cadrul Sfintei Liturghii.
„Când cânți o slavoslovie, o slavă sau Sfânta Liturghie cu 40, 50 sau 100 de voci, toate mărturisesc la unison.”
Întrebat ce simte în acele momente, răspunsul a fost simplu:
„Vibrație. Este o vibrație, o ardere interioară, o emoție profundă.”
„Nu mai urmăresc perfecțiunea, ci starea”
Protopsaltul Patriarhiei Române mărturisește că, odată cu trecerea anilor, a înțeles că adevărata valoare a cântării bisericești nu stă în perfecțiunea tehnică.
„Înainte eram atent la fiecare detaliu… Acum totul vine din stare. Încerc să creez o stare frumoasă și să o transmit oamenilor cu dragoste.”
În încheiere, părintele Mihail Bucă rezumă în câteva cuvinte adevărata misiune a psaltului:
„Noi adunăm în jurul nostru oameni care ne ascultă și, împreună cu rugăciunea fiecăruia, încercăm să devenim o singură forță care se înalță către cer.”
