Arhidiaconul Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale și fondatorul și dirijorul Grupului psaltic Tronos al Patriarhiei Române, considerat cel mai mare psalt din istoria Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit într-un interviu acordat Doxologia.ro despre copilăria trăită în cartierele muncitorești ale Bucureștiului, despre anii în care credința se mărturisea cu discreție, dar și despre momentul în care a înțeles că drumul său este legat de muzica bisericească și de slujirea în Biserică.
În dialogul publicat de Doxologia, părintele Mihail Bucă evocă atmosfera din cartierele ridicate în jurul marilor orașe în perioada industrializării, unde familii venite din zone diferite ale țării încercau să-și construiască o viață stabilă. În acel context, spune el, educația se clădea prin rânduială, respect și o „teamă sănătoasă” față de părinți, iar apropierea de Biserică nu era atât de firească pentru toți copiii.
„Nu prea mergeau mulți la biserică. Blocurile s-au ridicat în jurul Bucureștiului și al altor orașe ca urmare a industrializării. Vă dați seama că, atunci când creezi o industrie, trebuie să aduci oameni. Oamenii erau aduși din alte zone și așezați, să spunem, în București. Acolo trebuia să li se ofere o locuință, un loc de muncă și o anumită stabilitate”, a explicat arhidiaconul Mihail Bucă.
El a descris și felul în care se forma atunci disciplina de zi cu zi, într-o comunitate în care vecinii se cunoșteau între ei, iar observațiile venite din partea adulților aveau greutate.
„Pe scară ne cunoșteam toți vecinii și exista respect. Dacă un vecin ne făcea o observație pentru că eram indisciplinați, ne era teamă. Nu de el, ci de faptul că vor afla părinții. Exista această teamă sănătoasă. Educația era simplă: să nu superi pe nimeni și să nu deranjezi pe nimeni”, a spus protopsaltul Catedralei Patriarhale.
Interviul surprinde și momentul în care viața sa a început să se schimbe decisiv. Părintele Mihail Bucă mărturisește că pasul hotărâtor a fost făcut la biserica Mărcuța, când preotul paroh i-a observat vocea și l-a îndrumat către Școala de Cântăreți Bisericești, prima promoție organizată după Revoluție la Seminarul Teologic din București.
Drumul spre muzica bisericească
„Părintele, auzindu-mă cântând și observând că aveam o voce frumoasă, m-a îndrumat către Școala de Cântăreți Bisericești, prima promoție organizată după Revoluție la Seminarul Teologic din București. Era anul 1994. Școala fusese înființată în vremea Patriarhului Teoctist”, a povestit el.
Ajuns în acel mediu, viitorul dirijor al Grupului psaltic Tronos spune că a descoperit cu adevărat muzica bisericească și muzica bizantină, într-un colectiv format din tineri foarte diferiți, unii deja apropiați de strană, alții aflați la început de drum.
„A fost o provocare importantă, pentru că eram adunați acolo oameni foarte diferiți. Unii cântau deja la strană, alții doar iubeau muzica, iar alții încă nu își găsiseră drumul. Mulți veneau din mediul rural și slujeau deja prin biserici de sat”, a explicat arhidiaconul.
Primele slujbe la care a cântat au fost, după cum mărturisește, însoțite de emoție și de o anumită teamă, mai ales în raport cu seminariștii, care aveau deja mai multă experiență. Totuși, tocmai această etapă l-a format și l-a ajutat să înțeleagă ce înseamnă slujirea împreună cu ceilalți.
„Acolo am descoperit cu adevărat muzica bisericească și muzica bizantină. Am început să cântăm la slujbele din seminar. Ne-au pus să facem Vecernia, Utrenia și alte slujbe. La început ne-a fost teamă. Eu eram mai retras. Seminariștii erau mult mai avansați decât noi, iar noi eram abia în primul an. Dar, încă din al doilea semestru, am început să cântăm în strană”, a spus el.
„Un conducător adevărat trebuie să adune”
Dincolo de formarea muzicală, părintele Mihail Bucă spune că acei ani l-au ajutat să descopere și dimensiunea responsabilității față de ceilalți. În mijlocul grupului, a învățat că adevărata conducere nu se face prin impunere, ci prin înțelegere, sprijin și puterea de a ține oamenii aproape.
„A fost prima provocare de a sta în mijlocul unui grup unitar. Trebuia să slujim împreună, să cântăm împreună și să ne asumăm responsabilități. Ușor, ușor am crescut și mi-am dat seama că pot coordona oameni. Am învățat că îi poți ține lângă tine, că îi poți înțelege și sprijini, nu respinge. Pentru că un conducător adevărat trebuie să adune”, a afirmat protopsaltul Catedralei Patriarhale.
În aceeași cheie, el vorbește și despre rostul mărturisirii comune, pe care o consideră esențială în viața Bisericii. Dacă relația personală cu Dumnezeu este una profundă și tainică, mărturisirea făcută împreună cu ceilalți are, spune părintele Mihail Bucă, o forță aparte.
„Există mărturisirea personală, pe care o ai tu cu Dumnezeu și pe care nu o știe nimeni. Numai tu și Dumnezeu știți ce vorbiți. Dar există și mărturisirea în comun. Lui Dumnezeu îi plac amândouă. În mărturisirea personală te identifici ca fiu al Lui și creezi o relație vie cu Dumnezeu. Te deschizi înaintea Lui și devii mai sincer”, a explicat el.
Arhidiaconul avertizează însă că tocmai această dimensiune comunitară este adesea atacată de ispită, atunci când omul ajunge să creadă că se poate mântui singur, în afara celorlalți.
„Dar există și mărturisirea în comun, care are o mare forță. Tocmai de aceea diavolul încearcă să ne îndepărteze de ea. La un moment dat ajungem să spunem: «Eu sunt mai special decât ceilalți», «eu trebuie să mă retrag», «eu nu am nevoie de ceilalți». Ori aceasta este o ispită. Mărturisirea împreună cu ceilalți are o putere extraordinară”, a subliniat părintele Mihail Bucă.
