ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre curajul sfinților mucenici și despre statornicia lor în credință, în predica rostită marți, 13 octombrie 2026, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul celor care L-au mărturisit pe Hristos până la moarte.
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viețile Sfinților Mucenici Carp, Papil, Agatodor și Agatonica, ale Sfântului Florentie din Tesalonic și ale Sfântului Veniamin, diaconul din Persia.
Mărturisirea credinței, mai puternică decât amenințările și chinurile
ÎPS Teodosie a amintit că episcopul Carp, diaconul Papil și Agatodor, care îi ajuta în slujire, au refuzat să se închine idolilor. Deși au fost înlănțuiți, bătuți și batjocoriți, aceștia au continuat să-și mărturisească credința.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
„Ei își mărturiseau mai departe credința și se minunau păgânii ce răbdare și dragoste au să-și mărturisească pe Dumnezeul lor și strigau către cei ce îi priveau: «Iată aceste obiecte de fier, de lemn, de piatră, care sunt numite zei, noi nu putem să le cinstim. De aceea vom mărturisi numele Dumnezeului nostru, orice ar veni asupra noastră, că El ne întărește»”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a vorbit și despre hotărârea Agatonicăi, sora diaconului Papil, de a rămâne alături de cei condamnați pentru credința lor:
„Când a venit judecata de a li se tăia capetele, a venit și Agatonica, sora lui Papil, diaconul, și a zis: «Și eu sunt creștină și eu mărturisesc împreună cu ei pe Hristos. Faceți-mi și mie, dați-mi aceeași pedeapsă pe care le-ați dat-o celor ce slujesc pe Dumnezeul Cel adevărat și viu»”, a relatat ÎPS Teodosie.
Sfântul Florentie: „Eu cu Hristos al meu rămân pentru totdeauna”
Un alt exemplu prezentat în predică a fost cel al Sfântului Mucenic Florentie din Tesalonic. Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că acesta a refuzat să renunțe la credință, mărturisindu-și legătura cu Hristos în fața celor care îl judecau.
ÎPS Teodosie a redat cuvintele mărturisirii sale:
„Eu L-am cunoscut pe Dumnezeul Cel adevărat. Cu El trăiesc, de El mă împărtășesc în fiecare zi. Viața cea viitoare mi-a vestit-o. O simt și o văd și văd cele viitoare mai dinainte, după cum le-a propovăduit, că El din cer S-a coborât și a luat trup omenesc, să ne cheme pe toți la mântuire, și nu pot să mă despart de El nici în viață, nici în moarte.”
Potrivit relatării ierarhului, nici chinurile și nici amenințarea morții nu l-au determinat pe Florentie să accepte închinarea la idoli:
„Atunci au făcut judecată și, după ce l-au chinuit, întrebându-l dacă mai mărturisește pe Cel de Care vorbise sau se întoarce să jertfească așa-zișilor zei, el a răspuns: «Cum să mă întorc de la lumină la întuneric, de la adevăr la minciună? Faceți ce vreți, dar eu cu Hristos al meu rămân pentru totdeauna»”, a spus ÎPS Teodosie.
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
Arhiepiscopul a arătat că propovăduirea Sfântului Florentie și mărturisirea sa înaintea morții i-au adus pe mulți dintre păgâni la credința creștină.
Sfântul Veniamin și responsabilitatea pentru darurile primite de la Dumnezeu
Vorbind despre Sfântul Mucenic Veniamin, diaconul din Persia, ÎPS Teodosie a evidențiat datoria de a pune în lucrare darurile primite de la Dumnezeu.
În relatarea din predică, Veniamin a explicat refuzul de a renunța la propovăduirea lui Hristos prin pilda talanților:
„Poate nu știi Sfânta Evanghelie. Iată, Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a arătat în Sfânta Evanghelie că fiecărui om i-a dat talanți, adică de a face ceea ce este chibzuit mai bine să facă. Mie mi-a dat de a-L cunoaște și de a avea curajul de a-L mărturisi.
Dacă eu nu-L voi mărturisi pe Hristos, eu voi fi pedepsit ca cel care a primit talantul și l-a îngropat. De aceea nu pot să mă opresc din această mărturisire a lui Hristos, că am o datorie sfântă ca pe Cel ce m-a chemat de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, să-L mărturisesc mereu.”
Ierarhul a amintit că Sfântul Veniamin și-a păstrat credința până la sfârșit, rugându-L pe Hristos să-i primească sufletul.
ÎPS Teodosie: Sfinții sunt „frații noștri mai mari”
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că viețile mucenicilor reprezintă modele pentru credincioșii de astăzi și i-a îndemnat pe cei prezenți să rămână statornici în mărturisirea lui Hristos:
„Toți acești sfinți mucenici și mărturisitori ai adevărului despre Hristos sunt pentru noi modele, frații noștri mai mari, care ne cheamă la ospățul Mântuitorului Hristos, ce este continuu ospățul bucuriei, al dragostei și al comuniunii în Împărăția cea cerească.
Să ne facem și noi părtași la acest ospăț, care va fi continuu în Împărăția lui Dumnezeu cea cerească, de care să ne învrednicim cu toții, mărturisindu-L pe Hristos, și să avem bucuria de a rămâne în credința cea mărturisitoare a lui Hristos în viața de acum, ca să moștenim și viața cea veșnică. Amin.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 13 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, între mulți sfinți pe care îi prăznuim astăzi, vă voi vorbi despre câțiva care au viața scrisă în cronica Bisericii: Sfinții Carp, Papil, Agatodor și Agatonica.
Iată, aceștia erau din cetatea Tiatira. Carp era episcop, Papil era diacon. Agatodor le slujea lor și ei țineau credința vie și mărturisitoare.
De aceea a auzit despre aceasta împăratul Deciu, un mare persecutor al creștinilor, și atunci și-a trimis un sfetnic al său să facă ordine, să-i aducă la închinarea la idoli, cum era porunca împărătească.
Au venit aici, l-au luat pe Carp, care era episcop, și era și Papil împreună cu el. Și iată, întâi le-au pus lanțuri grele pe trupurile lor și, fiind și Agatodor acolo, și acestuia i-au pus lanțuri grele pe trupul său și îi târau, batjocorindu-i și bătându-i, purtați în lanțuri pe toate ulițele locului aceluia.
Ei își mărturiseau mai departe credința și se minunau păgânii ce răbdare și dragoste au să-și mărturisească pe Dumnezeul lor și strigau către cei ce îi priveau: „Iată aceste obiecte de fier, de lemn, de piatră, care sunt numite zei, noi nu putem să le cinstim. De aceea vom mărturisi numele Dumnezeului nostru, orice ar veni asupra noastră, că El ne întărește.”
Agatodor, care era un credincios ajutător al Sfântului Carp, episcop, și al lui Papil, diaconul, striga cel mai tare: „Dumnezeul nostru este Dumnezeu adevărat și noi Lui Îi slujim.”
De aceea au hotărât să-i taie capul. Pe ceilalți i-au dus mai departe și iată, după ce i-au chinuit în diferite moduri, i-au spânzurat, i-au chinuit înțepându-i cu țepușe, i-au dat la fiare. Fiarele au fost blânde cu ei și atunci au hotărât să facă un foc să-i ardă, dar nici focul nu i-a ars.
Au zis călăii: „N-avem altă cale decât să le tăiem capetele.”
Când a venit judecata de a li se tăia capetele, a venit și Agatonica, sora lui Papil, diaconul, și a zis: „Și eu sunt creștină și eu mărturisesc împreună cu ei pe Hristos. Faceți-mi și mie, dați-mi aceeași pedeapsă pe care le-ați dat-o celor ce slujesc pe Dumnezeul Cel adevărat și viu.”
Toți trei au murit prin tăierea capetelor, după ce Agatodor a murit puțin mai înainte.
Prăznuim astăzi și un alt mucenic din Tesalonic. Acesta, Florentie, era un credincios slujitor al lui Dumnezeu. Dar acolo guvernatorul orașului Tesalonic era foarte aspru cu cei ce nu respectau pe așa-zișii zei.
Florentie era un mare propovăduitor al adevărului. De aceea l-au luat și l-au dus să mărturisească de ce ține el la aceasta. El a spus: „Eu L-am cunoscut pe Dumnezeul Cel adevărat. Cu El trăiesc, de El mă împărtășesc în fiecare zi. Viața cea viitoare mi-a vestit-o. O simt și o văd și văd cele viitoare mai dinainte, după cum le-a propovăduit, că El din cer S-a coborât și a luat trup omenesc, să ne cheme pe toți la mântuire, și nu pot să mă despart de El nici în viață, nici în moarte.”
Atunci au făcut judecată și, după ce l-au chinuit, întrebându-l dacă mai mărturisește pe Cel de Care vorbise sau se întoarce să jertfească așa-zișilor zei, el a răspuns: „Cum să mă întorc de la lumină la întuneric, de la adevăr la minciună? Faceți ce vreți, dar eu cu Hristos al meu rămân pentru totdeauna.”
Și Florentie în Tesalonic, prin propovăduirea sa, a atras mulți păgâni la credință, dar prin mărturisirea sa înainte de moartea sa a atras și mai mulți la credință și s-au înmulțit creștinii în Tesalonic. El este un mucenic al cărui suflet strălucește în cer.
Pomenim și un diacon din Persia, pe diaconul Veniamin. Acesta L-a cunoscut pe Hristos și era foarte râvnitor să slujească în biserica sa, în ascuns, împreună cu un preot. Dar el ieșea după slujbă și propovăduia pe Hristos și mulți mergeau după el.
S-a auzit aceasta la împăratul roman, care a trimis un sol al său la împăratul Persiei, că Persia făcea parte tot din Imperiul Roman și împăratul de acolo era regent al împăratului roman.
Atunci împăratul Persiei l-a chemat pe Veniamin și i-a spus: „Iată, am poruncă să te dau în socoteala unui judecător al împăratului roman. N-am ce face. Dacă te supui împăratului roman, trimisul său te va elibera. Dacă nu, îți știi soarta.”
Veniamin nu putea să se despartă și i-a dat o imagine foarte frumoasă călăului. I-a zis: „Poate nu știi Sfânta Evanghelie. Iată, Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a arătat în Sfânta Evanghelie că fiecărui om i-a dat talanți, adică de a face ceea ce este chibzuit mai bine să facă. Mie mi-a dat de a-L cunoaște și de a avea curajul de a-L mărturisi.
Dacă eu nu-L voi mărturisi pe Hristos, eu voi fi pedepsit ca cel care a primit talantul și l-a îngropat. De aceea nu pot să mă opresc din această mărturisire a lui Hristos, că am o datorie sfântă ca pe Cel ce m-a chemat de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, să-L mărturisesc mereu.”
Astfel L-a mărturisit și pedeapsă i-a dat întâi. A pus călăul pe sfetnicii săi să facă 20 de țepușe din trestie, să i le înfigă în unghiile de la mâini și de la picioare. Cu toate că îi curgea sângele, el nu simțea durerea, datorită bucuriei de a-L mărturisi pe Hristos.
Atunci a poruncit călăul să facă niște țepușe aspre și să-l înțepe în burtă și mai jos. Pentru că a fost străpuns fără milă, el vorbea și a strigat către Hristos: „Doamne, dacă vrei să vin la Tine, primește-mi sufletul meu, că sunt ultimele puteri cu care Te strig, că, pierzându-mi sângele, îmi pierd și viața.”
Așa s-a sfârșit Sfântul Mucenic Veniamin, diaconul în Persia.
Iubiți credincioși,
Toți acești sfinți mucenici și mărturisitori ai adevărului despre Hristos sunt pentru noi modele, frații noștri mai mari, care ne cheamă la ospățul Mântuitorului Hristos, ce este continuu ospățul bucuriei, al dragostei și al comuniunii în Împărăția cea cerească.
Să ne facem și noi părtași la acest ospăț, care va fi continuu în Împărăția lui Dumnezeu cea cerească, de care să ne învrednicim cu toții, mărturisindu-L pe Hristos, și să avem bucuria de a rămâne în credința cea mărturisitoare a lui Hristos în viața de acum, ca să moștenim și viața cea veșnică. Amin.”


