Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a oficiat slujba Vecerniei cu Litie la biserica „Sfinții Ioachim și Ana” din Constanța, în altarul de vară al lăcașului de cult. În cuvântul rostit cu acest prilej, ierarhul a evocat viața de credință, milostenie și rugăciune a Sfinților și Drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana.
ÎPS Teodosie a arătat că părinții Maicii Domnului au fost aleși de Dumnezeu pentru curăția vieții lor și pentru jertfa pe care au făcut-o neîncetat.
„Au fost aleși pentru viața lor curată, plină de jertfă, de credință și de dragoste, ca să fie părinții celei mai alese dintre făpturile lui Dumnezeu”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a subliniat că Sfinții Ioachim și Ana, deși aveau avere, păstrau pentru ei doar cele necesare vieții, iar restul îl ofereau templului și celor săraci. În încercarea lipsei de copii, ei nu au încetat să se roage și să facă milostenie, socotindu-se nevrednici înaintea lui Dumnezeu.
Potrivit predicii rostite de ÎPS Teodosie, Sfântul Ioachim s-a retras în munte pentru pocăință, iar Sfânta Ana s-a rugat cu lacrimi, cerând ca Dumnezeu să-i primească măcar căința. În a patruzecea zi, Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Ioachim că rugăciunea sa a fost ascultată și că Ana va naște o fiică aleasă din întreg neamul omenesc.
ÎPS Teodosie, despre smerenia Maicii Domnului
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre Maica Domnului, arătând că cea mai de seamă virtute a sa a fost smerenia. Prunca Maria a fost adusă la templu la vârsta de trei ani, după făgăduința făcută de părinții ei, și a crescut în rugăciune.
„Cea mai frumoasă virtute pe care a avut-o, dintre toate virtuțile, a fost smerenia”, a spus ÎPS Teodosie, amintind că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, luând trup și suflet omenesc din Fecioara Maria, pentru mântuirea oamenilor.
Ierarhul a evocat și o credință populară auzită în copilărie de la bunica și mama sa: Sfinții Ioachim și Ana stau la ușa raiului și cântăresc faptele sufletelor care se înfățișează înaintea lui Dumnezeu. „Nu un cântar material, ci un cântar spiritual”, a precizat ÎPS Teodosie.
Moaște ale Sfintei Ana, aduse la Constanța
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a anunțat că o parte din moaștele Sfintei Ana, aduse din Sfântul Munte și aflate la biserica „Sfântul Gheorghe” – Kilometrul Zero din București, vor ajunge la Constanța cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Credincioșii vor avea două zile la dispoziție pentru a se închina sfintelor moaște, vineri și sâmbătă. Slujbele vor fi săvârșite atât ziua, cât și noaptea, iar Sfânta Liturghie va fi oficiată atât în altarul de vară, unde vor fi așezate moaștele, cât și în biserică.
La final, Arhiepiscopul Tomisului le-a mulțumit clericilor și credincioșilor prezenți și i-a îndemnat să se pregătească duhovnicește pentru întâmpinarea sfintelor moaște.
„Să rămânem cu binele, ca să avem intrare în rai, de care să ne învrednicească pe toți Bunul Dumnezeu”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 9 septembrie, după ce a oficiat slujba Vecerniei cu Litie la biserica „Sfinții Ioachim și Ana” din Constanța, în altarul de vară al lăcașului de cult, când Biserica Ortodoxă i-a cinstit pe Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana:
„Preacucernice părinte profesor, preacucernice părinte paroh, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Cu bucurie vin la această biserică modestă, dar plină de daruri duhovnicești. Iată, este închinată sfinților părinți ai Maicii Domnului, Ioachim și Ana, a căror sărbătoare am început-o în seara aceasta.
Acești sfinți părinți sunt atât de binecuvântați de Dumnezeu, pentru că ei au fost aleși de Dumnezeu mai înainte de veci, Cel care știe toate: și cele trecute, și cele prezente, și cele viitoare. Au fost aleși pentru viața lor curată, plină de jertfă, de credință și de dragoste, ca să fie părinții celei mai alese dintre făpturile lui Dumnezeu. Căci nu este o făptură mai aleasă decât Prunca Maria, pe care au născut-o și care a răscumpărat pe strămoșii neamului omenesc, Adam și Eva, precum și întregul neam omenesc, din robia păcatului și a morții.
Acești părinți erau de neam bun și bogați. Aveau avere, dar nu se înfruptau din ea, ci o dădeau templului și săracilor. Ei foarte puțin păstrau pentru ei, doar cât să trăiască. Posteau, se rugau, citeau și ascultau cuvintele de învățătură de la templu și de la sinagogă.
Și, iată, erau sterpi. Ajunseseră la bătrânețe și nu avuseseră copii. Dar, socotindu-se nevrednici, se rugau neîncetat lui Dumnezeu și nu încetau să facă milostenie. Când nu aveau cui să dea milostenie, vreunui om sărac, turnau pe pământ untdelemn și vin și ziceau: „Pământule, primește aceste daruri, că Dumnezeu ni le-a dat și noi le întoarcem lui Dumnezeu prin această milostenie. Ne-am ostenit să le agonisim prin muncă, deși darul este al lui Dumnezeu; de aceea îl întoarcem lui Dumnezeu.”
Așa au trăit o viață atât de frumoasă, atât de simplă, atât de jertfelnică, plină de credință, fără să cârtească vreodată. Aduceau și la templu jertfe: făină, untdelemn, tămâie și alte daruri.
Într-una din zile, când a venit Ioachim la templu să-și aducă jertfa, arhiereul Isahar l-a refuzat și i-a zis: „Cum tu, care ești blestemat și păcătos, că nu ai copii, vii să aduci jertfă Dumnezeului celui viu? Nu-ți voi primi jertfa. Du-te și te căiește!”
Iar el s-a dus să se căiască. S-a retras într-un munte și a început pocăința, cu lacrimi și cu părere de rău. I-a transmis și soției sale, Ana, că nu va veni acasă, ci se va duce să se căiască în munte.
Ana a auzit, a ieșit afară, a început să plângă și a zis: „Doamne, știu că pentru nevrednicia mea nu am copii. Privesc la păsări, cum își aduc hrana puilor în cuiburile lor; privesc iarba, cum are floare, face sămânță și se înmulțește; privesc pomii și toate celelalte. Eu sunt cea mai nevrednică, dar, dacă sunt nevrednică, primește-mi măcar lacrimile și căința mea.”
Așa se ruga Ana, iar Ioachim se ruga în munte. Și, în a patruzecea zi de căință, de rugăciune și de lacrimi, Ioachim a primit această veste prin Arhanghelul Gavriil: „Ioachime, rugăciunea ta a fost ascultată de Dumnezeu. Deși femeia ta este stearpă și nu a putut să zămislească fii, va zămisli acum, la bătrânețe, o fiică aleasă din întreg neamul omenesc și din toată istoria omenirii, ca să fie în locul Evei. Prin ea se va răscumpăra păcatul tuturor oamenilor.”
Nu-i venea să creadă, dar Arhanghelul i-a zis: „Împlinește cele ce ți-am spus de la Dumnezeu. Mergi acasă și Dumnezeu te va ajuta ca, împreună cu soția ta, Ana, să aveți o copilă atât de frumoasă, de curată, care va întrupa pe Cel fără de ani, pe Cel fără de trup și va fi aleasa neamului omenesc.”
Și Ioachim a venit și s-a împreunat cu Ana nu cu plăcere trupească, ci în rugăciune. Iar Dumnezeu i-a povățuit cum să zămislească pe Prunca cea curată.
De aceea, în timpul zămislirii s-au rugat tot timpul. Nu aveau plăcere trupească, ci împlineau o poruncă dumnezeiască. Și așa s-a zămislit Maria, pe care au cinstit-o din prima zi a zămislirii, gândind că poartă în pântece un dar al lui Dumnezeu. De aceea se rugau stăruitor, continuau milostenia și toate faptele lor bune.
După ce li s-a născut prunca, căreia i-au pus numele Maria, care înseamnă „Doamnă aleasă”, „Stăpână”, s-au bucurat vecinii împreună cu ei. Aceasta a crescut până la vârsta de trei ani. Ei făgăduiseră din tinerețe că, dacă vor avea vreun copil, îl vor hărăzi lui Dumnezeu și îl vor aduce la templu.
După ce a împlinit trei ani, au adus copila lor la templu. A fost primită de arhiereul Zaharia, care și el era în vârstă și aștepta copii de la soția sa, Elisabeta, care era stearpă, precum fusese și Ana. Prunca Maria a crescut de la trei ani până la doisprezece ani în templu, iar apoi a fost luată de la templu de bătrânul Iosif, o rudenie a Maicii Domnului. El era văduv și avea patru copii de la soția sa. Maria a fost crescută mai departe în casa lui Iosif, încă trei ani, în așteptare și rugăciune, până când i-a venit vestea cea mare a întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Dar astăzi să vorbim despre cei doi părinți. Au fost părinții cei mai curați și cei mai simpli, care nu au dorit niciodată să se îndulcească sau să se hrănească mai mult decât se cuvine. Trăiau și mâncau numai atât cât să poată dăinui, iar timpul îl dădeau lui Dumnezeu. Lui Îi hărăzeau tot timpul. Au fost părinții cei mai buni și mai sfinți.
De aceea Dumnezeu le-a dat rodul cel mai sfânt și mai bun. Prunca celor doi părinți, Ioachim și Ana, avea să devină, cu adevărat, aleasa din întreg neamul omenesc, în care să Se sălășluiască Fiul lui Dumnezeu, păzindu-i fecioria, curăția și dorința de a rămâne fecioară. Va zămisli și va rămâne fecioară, va naște și va rămâne fecioară.
Dar ea se va ruga mai mult și mai intens decât părinții săi. Nu a avut altă preocupare decât rugăciunea. Când s-a dus la templu, era învățată să se roage de părinții săi; venind acolo, s-a rugat tot timpul și nu și-a întrerupt rugăciunea niciodată. Se ruga și cu îngerii, care îi vorbeau despre cele viitoare: că o Fecioară va zămisli în pântece pe Fiul lui Dumnezeu.
Nu s-a gândit niciodată la sine, din smerenie, deși era singura pruncă crescută în Sfânta Sfintelor, unde doar arhiereul intra o dată pe an, ca să aducă jertfă pentru păcatele sale și pentru ale poporului. Dar cea mai frumoasă virtute pe care a avut-o, dintre toate virtuțile, a fost smerenia.
De aceea a căutat Tatăl spre smerenia ei și L-a trimis pe Fiul. Cunoscând această Fecioară, Fiul a zis Tatălui, Care Se tânguia pentru păcatul oamenilor: „Părinte, voi coborî Eu pe pământ să fac voia Ta, Dumnezeule.” Și, pentru că a dorit să Se pogoare și să ia trup, El, născut din veci din Tatăl, fără mamă, a vrut acum să Se nască din mamă, fără de tată, cu trup și cu suflet omenesc. Acestea sunt tainele mântuirii noastre.
Ce frumoasă este sărbătoarea aceasta! Îmi aduc aminte de bunica și de mama, care îmi spuneau, când eram copil, că sfinții părinți Ioachim și Ana au cântarul și stau la ușa raiului. Nu un cântar material, ci un cântar spiritual. Și, cu adevărat, cântăresc faptele celor ce se suie la cer, când sufletul se duce să bată la ușa cerului. Ei sunt aceia care, prin cântarul lor cel drept, hotărăsc cine poate să intre și cine nu poate să intre.
De aceea, mulțumim lui Dumnezeu pentru această seară minunată. Am socotit că seara este mai potrivită pentru a veni aici, căci, de mâine ne pregătim de ziua Sfinților și Drepților Părinți Ioachim și Ana. De mâine ne pregătim să primim moaște ale Sfintei Ana, aduse din Sfântul Munte, care acum se află la Biserica „Sfântul Gheorghe” de la Kilometrul Zero al Bucureștiului. De acolo vor fi aduse aici, iar Preafericitul Părinte Daniel ne-a aprobat să fie aduse aceste sfinte moaște, pentru care mulțumim atât de mult.
Sunt multe Ana între credincioasele noastre, sunt și Ioachim. De ziua de mâine vom începe pregătirea să o primim pe Sfânta Ana, prin partea de moaște ce va fi adusă la noi. Sfintele moaște vor sta aici și vineri, și sâmbătă, după care vor pleca. Avem, așadar, două zile de închinare.
Să nu pierdeți prilejul de a vă închina sfintelor moaște. Se vor face slujbe și ziua, și noaptea, precum și Sfânta Liturghie. Sfintele moaște vor fi ținute afară, unde avem altarul de vară, dar vom săvârși Sfânta Liturghie și în biserică, atât în ziua de vineri, cât și în ziua de sâmbătă.
În noaptea de 15 voi fi la noua parohie cu hramul Sfântului Cuvios Sofian de la Antim, unde voi sfinți acel paraclis de lemn.
Sunt emoționat, pentru că am stat lângă Părintele Sofian, care mi-a fost naș de călugărie. Din 1982, când eram doctorand, până în 1986, cât am fost cântăreț la Antim, era slujbă în fiecare zi. Din 1986, când am devenit asistent universitar, nu am părăsit Antimul și mergeam mereu acolo, la slujbe.
Părintele Sofian, Sfântul Părinte Sofian, împreună cu Părintele Grigore Băbuș, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, care îi fusese coleg la Seminarul de la Cernica, și împreună cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, au venit la Crasna. Acolo făcusem, la început, meditații pentru doctorat cu anumiți candidați și mă legasem de Mănăstirea Crasna. Au venit acolo și m-au dus împreună, ca nași, sub mantilele lor, de la paraclis la biserica mare. Am avut bucuria să fiu călugărit la Mănăstirea Crasna.
Iată, Părintele Sofian va avea prima biserică cu hramul său. Avem pregătită și o mănăstire cu hramul Sfinților Ilie Cleopa și Paisie de la Sihăstria.
Dumnezeu să ne primească rugăciunile din această seară! Să ne pregătim pentru zilele următoare, pentru întâmpinarea sfintelor moaște.
Mulțumesc părinților de aici care m-au chemat și mulțumesc părinților diaconi, cântăreților și frățiilor voastre, care ați venit să ne rugăm împreună. Veți fi răsplătiți de Maica Domnului, care Își iubește atât de mult părinții, iar noi toți vom fi răsplătiți și de Sfinții Ioachim și Ana. Ei ne vor cântări după faptele noastre și vor îndepărta păcatele, ca să rămânem cu binele și să avem intrare în rai, de care să ne învrednicească pe toți Bunul Dumnezeu.”
