Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit sâmbătă, 18 iulie, despre viața de nevoință a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, subliniind că rugăciunea neîncetată, smerenia și jertfa acestuia reprezintă un model pentru orice creștin. Cuvântul de învățătură a fost rostit după Sfânta Liturghie oficiată la Schitul „Serafim de Sarov” din localitatea Ion Corvin, județul Constanța, cu prilejul hramului așezământului monahal.
În debutul predicii, ÎPS Teodosie a evidențiat dezvoltarea schitului și proiectele care urmează să fie realizate în anii următori.
„Va fi însă și mai frumos, pentru că aici se va ridica o biserică mare. Părintele Andrei, care a făgăduit încă de la întemeierea acestui așezământ monahal, va ajuta acum la ridicarea bisericii celei mari a acestui schit. Avem un duhovnic iubitor de slujbă, care dorește și slujește în fiecare zi și, iată, aici va fi o adevărată oază de spiritualitate”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Viața Sfântului Serafim, model de rugăciune și smerenie
Înaltpreasfințitul Teodosie a prezentat principalele momente din viața Sfântului Serafim de Sarov, arătând că încă din copilărie acesta a fost ocrotit de Maica Domnului și a ales calea vieții monahale.
„A fost un rugător încă din copilărie. Îl iubea pe Dumnezeu atât de mult și se jertfea neîncetat. Acolo unde a mers, părinții s-au minunat de râvna lui pentru rugăciune și de răbdarea cu care rămânea mereu în rugăciune”, a afirmat ierarhul tomitan.
ÎPS Teodosie a subliniat că Sfântul Serafim a dus o viață de asceză profundă, petrecând ani întregi în pustie, în rugăciune și post.
„El a fost un părinte cu o viață aparte. A iubit liniștea, a trăit o vreme în zăvorâre, a prețuit nevoința marilor pustnici și a dus o viață de rugăciune, de meditație și de tăcere, dobândind multe daruri de la Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
„Această nevoință a Sfântului Serafim de Sarov este unică”
Unul dintre momentele centrale ale predicii a fost evocarea celei mai cunoscute nevoințe a sfântului rus, despre care ÎPS Teodosie a spus că nu are egal.
„Voia să retrăiască necontenit Pătimirile Domnului. Dar cea mai mare nevoință a sa a fost aceea de a sta o mie de zile și o mie de nopți pe o stâncă, rugându-se neîncetat. Această nevoință a Sfântului Serafim de Sarov este unică”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a amintit că, în perioada petrecută în pustie, Sfântul Serafim a fost atacat și bătut de tâlhari, însă a răbdat suferințele fără împotrivire, dorind să urmeze exemplul Mântuitorului Hristos.
„Își dorea să simtă, măcar în parte, durerile pe care Fiul lui Dumnezeu, ca Om, le-a răbdat pe Crucea răstignirii Sale, când a fost atât de chinuit și de umilit”, a explicat ÎPS Teodosie.
Îndemn la rugăciune neîncetată
În încheierea cuvântului de învățătură, Înaltpreasfințitul Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul Sfântului Serafim de Sarov, pe care l-a numit „un mare rugător” și un model de viață duhovnicească.
„Sfântul Serafim ne rămâne un mare rugător, un model de rugăciune, de meditație și de nevoință. El chema neîncetat numele lui Hristos Dumnezeu și rostea rugăciunea vameșului: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!», cu multă trăire și adâncă smerenie. De aceea ne oferă și nouă pilda de a ne smeri și de a ne ruga neîncetat”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Totodată, ÎPS Teodosie a apreciat activitatea părintelui protosinghel Andrei, ctitorul schitului, exprimându-și convingerea că așezământul monahal și Peștera Sfântului Apostol Andrei vor continua să se dezvolte și să devină importante centre de spiritualitate pentru Dobrogea.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 18 iulie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Schitul „Serafim de Sarov” din localitatea Ion Corvin, județul Constanța:
„Preacuvioase părinte stareț al Mănăstirii „Peștera Sfântului Apostol Andrei”, părinte protosinghel Andrei, ctitor și purtător de grijă mai departe al acestui așezământ monahal închinat Sfântului Serafim de Sarov,
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, o noapte de lumină atât de frumoasă, așa cum, de multe ori, am slujit la această sărbătoare a Sfântului Serafim de Sarov, pentru că locul acesta este atât de frumos înfrumusețat de pomii care îl împodobesc.
Va fi însă și mai frumos, pentru că aici se va ridica o biserică mare. Părintele Andrei, care a făgăduit încă de la întemeierea acestui așezământ monahal, va ajuta acum la ridicarea bisericii celei mari a acestui schit, așezământ monahal. Dânsul ne va spune cum va aduce aici viețuitori. Avem un duhovnic iubitor de slujbă, care dorește și slujește în fiecare zi și, iată, aici va fi o adevărată oază de spiritualitate.
Sfântul Serafim de Sarov, născut la Kursk, în Rusia, a fost un om al rugăciunii. Încă din copilărie a crescut în credință. A fost bolnav când era copil și Maica Domnului i S-a arătat și l-a vindecat.
El I-a mulțumit Maicii Domnului, iar mama sa i-a dat binecuvântarea ca, la vârsta de 17 ani, să plece la un schit și să-și înceapă, cu dorul pe care îl avea în suflet, viața monahală.
A fost un rugător încă din copilărie. Îl iubea pe Dumnezeu atât de mult și se jertfea neîncetat. Acolo unde a mers, părinții s-au minunat de râvna lui pentru rugăciune și de răbdarea cu care rămânea mereu în rugăciune.
A mai avut o cumpănă în viață: a căzut de la mare înălțime, dar tot Maica Domnului l-a vindecat. De aceea avea o evlavie deosebită față de Maica Domnului.
Vă voi spune pe scurt viața lui, pentru că, dacă aș istorisi toate întâmplările, ar dura poate o oră, iar acum este târziu în noapte. De aceea vreau să subliniez doar câteva aspecte din viața Sfântului Serafim.
El a fost un părinte cu o viață aparte. A iubit liniștea, a trăit o vreme în zăvorâre, a prețuit nevoința marilor pustnici și a dus o viață de rugăciune, de meditație și de tăcere, dobândind multe daruri de la Dumnezeu.
Îngenunchea și se ruga neîncetat, făcând numeroase metanii. Dumnezeu i-a dăruit și harul înainte-vederii. De aceea veneau la el mulți oameni care, de rușine, nu îndrăzneau să-și mărturisească durerile lăuntrice, însă el îi ajuta să le descopere și să le spovedească. În felul acesta, oamenii l-au iubit și s-au apropiat foarte mult de el.
Dorind să aducă o jertfă și mai mare, s-a retras într-un pustiu, la șapte kilometri de mănăstire, iar la mănăstire venea numai duminicile și în zilele de sărbătoare.
Acolo postea și se ruga, numind acele locuri „locuri sfinte”. Un loc îl numea Betleem, altul – locul Înălțării Domnului, Muntele Măslinilor, altul – Iordanul. Astfel, redenumea simbolic acele locuri în care retrăia momentele cele mai importante din viața Mântuitorului Hristos.
Stătea în acele locuri și își făcuse și o grădină. Suporta toate asprimile vremii: iarna, frigul, iar vara, căldura, țânțarii și toate insectele care îl înconjurau. Și se ruga, spunând: „Doamne, vreau și eu să simt dureri, așa cum Tu ai simțit cele mai mari dureri, pe care noi nu le putem cuprinde, pentru ca să ne izbăvești din păcat și din moarte.”
Voia să retrăiască necontenit Pătimirile Domnului.
Dar cea mai mare nevoință a sa a fost aceea de a sta o mie de zile și o mie de nopți pe o stâncă, rugându-se neîncetat.
Această nevoință a Sfântului Serafim de Sarov este unică.
În timpul retragerii sale în pustie, a avut de îndurat și năvălirea unor tâlhari, care l-au bătut pentru că nu aveau ce să ia de la el. A rămas cu răni și dureri, însă și de această dată Maica Domnului l-a vindecat. După aceea și-a continuat nevoința atât cât i-a fost cu putință, pentru că își dorea să simtă, măcar în parte, durerile pe care Fiul lui Dumnezeu, ca Om, le-a răbdat pe Crucea răstignirii Sale, când a fost atât de chinuit și de umilit.
La sfârșitul vieții sale, trupul i-a rămas neputrezit și binemirositor, iar sfintele sale moaște sunt izvor de sănătate și de întărire duhovnicească.
Toți cei care s-au apropiat de el și au cunoscut viața lui s-au întărit în credință și în bucuria de a-I sluji lui Dumnezeu.
De aceea mă bucur că părintele Andrei l-a ales ca ocrotitor al acestui schit. Avem aici și icoana Sfântului Serafim de Sarov, adusă de un consul rus, care a venit împreună cu mine și a dăruit-o acestui așezământ.
Sfântul Serafim ne rămâne un mare rugător, un model de rugăciune, de meditație și de nevoință. El chema neîncetat numele lui Hristos Dumnezeu și rostea rugăciunea vameșului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”, cu multă trăire și adâncă smerenie.
De aceea ne oferă și nouă pilda de a ne smeri și de a ne ruga neîncetat.
Îl rugăm pe Sfântul Serafim de Sarov să ne fie tuturor ajutător și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.
Îi mulțumesc părintelui Andrei, care a venit aici, într-un loc care era pustiu. Este din Constanța și poartă numele Sfântului Apostol Andrei. Cel viclean a încercat mereu să-l împiedice, pentru că are gânduri mari: să facă din Peștera Sfântului Apostol Andrei un loc și mai primitor și să dezvolte acest schit închinat Sfântului Serafim de Sarov.
Își dorește să ridice aici un așezământ monahal deosebit, pe care să îl păstorească și să îl îngrijească în continuare. După vrednicia pe care o are, îi voi încredința și alte ascultări și răspunderi, pentru ca eparhia noastră apostolică a Tomisului să înflorească.
Vom reconstitui și istoria Peșterii Sfântului Apostol Andrei, pentru că au fost descoperite documente de o importanță deosebită.
Părinte Andrei, te așteaptă o misiune foarte frumoasă. Te rog să le tâlcuiești părinților și credincioșilor ceea ce dorești să faci aici și să lucrezi astfel încât să înflorească atât Peștera Sfântului Apostol Andrei, cât și acest schit închinat Sfântului Serafim de Sarov.”
