ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre puterea Sfintei Cruci, despre prefigurările acesteia în Vechiul Testament și despre semnificația pe care Crucea o va avea la sfârșitul veacurilor, în predica rostită după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a afirmat că Sfânta Cruce este „semnul cel mai puternic” al creștinilor și a susținut că, la sfârșitul veacurilor, arătarea semnului Crucii va aduce bucurie celor care au cinstit-o și întristare celor care au respins-o.
„După ce pământul va arde, după ce vor învia morții, se vor așeza de-a dreapta și de-a stânga, cei din dreapta fiind în lumină, cei din stânga fiind în întuneric, cei osândiți vor privi spre cele de sus. Ce vor vedea prima dată? Semnul Crucii, de care se vor bucura creștinii, se vor întrista păgânii și sectarii care nu cinstesc Crucea”, a spus ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie: Moise „avea semnul Sfintei Cruci” când și-a întins mâinile
O parte importantă a predicii a fost dedicată prefigurărilor Sfintei Cruci în Vechiul Testament. Arhiepiscopul Tomisului a pornit de la Evanghelia Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și de la cuvintele Mântuitorului despre șarpele ridicat de Moise în pustie.
„Precum Moise a înălțat șarpele în pustie și această înălțare închipuia Sfânta Cruce, că șarpele va fi biruit de Sfânta Cruce, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului”, a explicat ierarhul.
ÎPS Teodosie a arătat că Înălțarea Mântuitorului pe Cruce reprezintă, în această interpretare, îmbrățișarea întregii omeniri:
„Cu mâinile întinse, Mântuitorul Hristos, pe Cruce, îmbrățișează întreaga omenire și întreaga istorie a omenirii.”
Arhiepiscopul Tomisului a evocat apoi lupta israeliților cu amaleciții, interpretând mâinile întinse ale lui Moise ca o prefigurare a Crucii:
„Moise, când a luptat cu amaleciții și și-a întins mâinile, întinzându-și mâinile, avea semnul Sfintei Cruci. Cu acest semn al Sfintei Cruci i-a biruit pe amaleciți”, a afirmat ÎPS Teodosie.
„Cu toiagul său Moise a făcut semnul Sfintei Cruci”
Ierarhul a continuat interpretarea tipologică a Vechiului Testament prin episodul trecerii Mării Roșii.
„Când a trebuit să treacă poporul Marea Roșie, să scape de robia egipteană, cu toiagul său Moise a făcut semnul Sfintei Cruci, cum făcuse mai înainte, și marea s-a despărțit prin semnul Sfintei Cruci”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
ÎPS Teodosie a prezentat trecerea israeliților prin Marea Roșie drept o prefigurare a Paștilor creștine:
„Paștele evreilor este această trecere de la robie la libertate a poporului lui Israel, iar Paștele nostru creștin este prefigurat de această trecere, că ei au scăpat de moarte și au venit la viață.”
În acest context, ierarhul a numit Biserica „Noul Israel”.
ÎPS Teodosie: „Cel mai mare semn rămâne Sfânta Cruce”
Arhiepiscopul Tomisului a evocat și minunea izvorârii apei din stâncă în timpul călătoriei israeliților prin pustie, pentru a sublinia rolul pe care îl atribuie Crucii în istoria mântuirii:
„Iată puterea Sfintei Cruci încă din vechime, pentru că din veci era în planul lui Dumnezeu ca Fiul Său să coboare, să-i răscumpere pe strămoșii care au greșit în Raiul cel din Eden și au mâncat din pomul oprit și să mântuiască întreg neamul omenesc.”
ÎPS Teodosie a afirmat că numeroase semne și minuni din istoria biblică au anticipat jertfa Mântuitorului:
„Mari semne și minuni a făcut Dumnezeu și cel mai mare semn rămâne Sfânta Cruce.”
„De nimic nu se înspăimântă mai mult diavolul ca de Cruce”
Arhiepiscopul Tomisului a insistat asupra dimensiunii duhovnicești a cinstirii Crucii, afirmând că aceasta reprezintă pentru creștini un semn de biruință asupra răului:
„Crucea este semnul cel mai binecuvântat și care, cu adevărat, ne ajută și pe noi în toate împrejurările.”
Potrivit ierarhului, puterea Crucii este legată direct de biruința lui Hristos asupra diavolului.
„De nimic nu se înspăimântă mai mult diavolul ca de Cruce, pentru că prin Cruce s-a zdrobit împărăția lui. Prin Cruce el nu mai stăpânește”, a spus ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie: La sfârșitul veacurilor se va arăta semnul Crucii
Ierarhul a legat apoi cinstirea Sfintei Cruci de învățătura despre sfârșitul veacurilor și Judecata de Apoi.
„Ca să vedeți până unde duce semnul Crucii: până la sfârșitul veacurilor”, a spus ÎPS Teodosie.
El a descris momentul învierii morților și al despărțirii celor aflați „de-a dreapta și de-a stânga”, afirmând că semnul Crucii va fi văzut pe cer:
„Ce vor vedea prima dată? Semnul Crucii, de care se vor bucura creștinii, se vor întrista păgânii și sectarii care nu cinstesc Crucea.”
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că semnul Crucii trebuie să însoțească permanent rugăciunea creștinului:
„Nu ne putem începe rugăciunea fără semnul Sfintei Cruci și nu ne putem sfârși rugăciunea fără semnul Sfintei Cruci, căci Crucea, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, este puterea lui Dumnezeu.”
„El a primit această rușine ca pe noi să ne izbăvească de rușine, de păcat și de moarte”
ÎPS Teodosie a amintit că răstignirea era rezervată în Antichitate celor considerați răufăcători, iar Mântuitorul a acceptat această formă de umilire pentru mântuirea oamenilor:
„Cei mai mari vinovați, tâlharii, hoții, desfrânații, răufăcătorii erau răstigniți pe cruce. De aceea și pe Iisus au hotărât să-L răstignească precum pe un tâlhar, să-L rușineze.”
Arhiepiscopul Tomisului a continuat: „El a primit această rușine ca pe noi să ne izbăvească de rușine, de păcat și de moarte. De aceea, să-I mulțumim lui Dumnezeu că a primit pentru noi cea mai mare umilință.”
ÎPS Teodosie, despre Sfânta Ana: „Este cu adevărat bunica noastră spirituală”
În prima parte a predicii, ÎPS Teodosie a vorbit și despre aducerea la Constanța a moaștelor Sfintei Ana, mama Maicii Domnului, de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte Athos.
Ierarhul a mulțumit Patriarhului Daniel pentru binecuvântarea oferită în vederea aducerii moaștelor și delegației athonite conduse de arhimandritul Hrisostom.
„Dacă Mama Mântuitorului Hristos, Fecioara Maria, Maica Domnului, a fost dăruită de Mântuitorul Hristos să fie mama noastră, a tuturor creștinilor, mama Maicii Domnului, care în ceruri se roagă, este cu adevărat bunica noastră spirituală”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să păstreze „emoția întâlnirii în rugăciune cu Sfânta Ana” și să îi ceară mijlocirea înaintea lui Dumnezeu.
La final, ierarhul i-a mulțumit personal arhimandritului Hrisostom pentru aducerea moaștelor la Constanța.
„Acest dar ne rămâne tuturor în suflete. Nu vă uităm niciodată. […] Ați devenit ca și casnicii noștri, pentru că ne-ați adus ceea ce era mai vrednic de dorit pentru viața aceasta a noastră trecătoare, în care ne pregătim pentru viața cea viitoare”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 13 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi, de câteva zile, de vineri, suntem într-o sărbătoare continuă, o sărbătoare prin care dorim să fim mai aproape de sfințenia pe care o cere Dumnezeu, ca să putem să îndrăznim, să nădăjduim la Împărăția cea cerească.
Sfințenia a fost pregătită de Dumnezeu. Cei ce au pregătit venirea sfințeniei pe pământ sunt Sfinții și Dumnezeieștii Părinți Ioachim și Ana, cei care s-au rugat toată viața să le dea Dumnezeu un copil pe care să-l închine lui Dumnezeu.
După peste 50 de ani de căsnicie, rugându-se neîncetat, au primit, prin lacrimi, prin rugăciune, prin postire, vestea că vor avea o copilă care va fi cu adevărat cea prin care, venind Fiul lui Dumnezeu pe pământ și întrupându-Se din ea, va mântui întreg neamul omenesc.
De aceea, Sfânta Ana s-a rugat în grădină și Ioachim în munte. Le-a dat Dumnezeu acest rod, dar părinții n-au încetat să se roage pentru copila lor, Maria. De aceea, s-au rugat până la capătul vieții lor.
Am avut bucuria și binecuvântarea să avem aici, la noi, moaște ale Sfintei Ana, mama Maicii Domnului, mare rugătoare și mijlocitoare a noastră la Bunul Dumnezeu. Piciorul ei este și acum curat, plin de sfințenie, și din sfințenia ei toți ne-am împărtășit zilele acestea.
Dacă Mama Mântuitorului Hristos, Fecioara Maria, Maica Domnului, a fost dăruită de Mântuitorul Hristos să fie mama noastră, a tuturor creștinilor, mama Maicii Domnului, care în ceruri se roagă, este cu adevărat bunica noastră spirituală, care nu încetează a se ruga în ceruri pentru noi, împreună cu soțul ei, cu care s-a rugat tot timpul și au făcut binele și au făcut ca viața noastră să fie cu nădejde înaintea Bunului Dumnezeu.
De aceea, socotim aceasta o mare binecuvântare, o mare bucurie și mulțumesc Preafericitului Părinte Patriarh că a binecuvântat ca, de la București, de la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou”, delegația de la Sfântul Munte, de la Mănăstirea Cutlumuș, în frunte cu părintele arhimandrit Hrisostom, să vină aici, la noi.
Iată, această bucurie am trăit-o din plin în aceste zile. Să rămânem cu emoția întâlnirii în rugăciune cu Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, și această emoție să nu ne părăsească nicio zi până la sfârșitul vieții noastre, rugându-ne necontenit ca Dumnezeu să ne facă parte de bucuria vieții celei veșnice pe noi, pe toți.
Iubiți credincioși,
Astăzi este Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Această duminică ne aduce înainte o Evanghelie atât de frumoasă și ne aduce aminte că, precum Moise a înălțat șarpele în pustie și această înălțare închipuia Sfânta Cruce, că șarpele va fi biruit de Sfânta Cruce, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, a zis Mântuitorul Hristos.
Această înălțare a Fiului Omului pe Cruce a fost pentru îmbrățișarea întregii omeniri și a întregii istorii. Cu mâinile întinse, Mântuitorul Hristos, pe Cruce, îmbrățișează întreaga omenire și întreaga istorie a omenirii.
Au fost atâtea semne care au prevestit acest moment al răstignirii Domnului. Aceste momente s-au arătat din vechime.
Iacob i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif. Iacob i-a binecuvântat pe cei 12 fii, care au fost patriarhii, alcătuind semințiile lui Israel.
Din vechime, pentru că Moise a eliberat poporul lui Israel din robia egipteană, el, când a luptat cu amaleciții și și-a întins mâinile, întinzându-și mâinile, avea semnul Sfintei Cruci. Cu acest semn al Sfintei Cruci i-a biruit pe amaleciți.
Când a trebuit să treacă poporul Marea Roșie, să scape de robia egipteană, cu toiagul său Moise a făcut semnul Sfintei Cruci, cum făcuse mai înainte, și marea s-a despărțit prin semnul Sfintei Cruci.
Egiptenilor le-a părut rău că au plecat evreii care lucrau pământurile. De aceea, au luat-o pe urma israeliților, să-i întoarcă înapoi, și au găsit Marea Roșie deschisă.
Poporul lui Israel, când a văzut că egiptenii îi urmăresc, i-a zis lui Moise: „Ne vor ucide egiptenii, că vin după noi!”. Erau prin mijlocul mării.
Moise a zis: „Nu vă temeți! Dumnezeu ne ajută și acum”. A făcut din nou cu toiagul semnul Crucii și marea s-a închis, iar în mijlocul mării au murit toți egiptenii.
De aceea, au mulțumit lui Dumnezeu și au sărbătorit Paștele, adică trecerea prin Marea Roșie. Paștele evreilor este această trecere de la robie la libertate a poporului lui Israel, iar Paștele nostru creștin este prefigurat de această trecere, că ei au scăpat de moarte și au venit la viață și este trecerea de la moarte la viață, de la robie la libertate a întregului popor, Noul Israel, cum îl numește Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, care este Biserica. Biserica este Noul Israel.
Astăzi prăznuim această Duminică dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Crucea a devenit semnul cel mai puternic, semnul cel de nebiruit, căci, prin Cruce, în pustiu, Moise, când poporul era însetat și striga: „Nu mai putem de sete!”, Dumnezeu i-a spus: „Ai o piatră înaintea ta. Lovește piatra cu toiagul și din piatră va ieși apă”.
Văzând piatra atât de seacă și pustiul împrejur, Moise s-a îndoit: „Cum să iasă apă din această piatră seacă?”. A lovit piatra cu îndoială. N-a ieșit nimic.
Atunci Dumnezeu l-a certat și i-a spus: „Pentru că te-ai îndoit, vei duce poporul și vei vedea Țara Făgăduinței, dar nu vei intra în ea. Lovește încă o dată cu credință, ca să salvezi poporul de la sete și de la moarte”.
Și atunci Moise a lovit piatra cu toiagul, cu toată încredințarea că Dumnezeu așa i-a spus. Și a ieșit multă apă. Acolo, din pustiu, a ieșit apă, s-au făcut râuri de apă și poporul s-a adăpat.
Iată puterea Sfintei Cruci încă din vechime, pentru că din veci era în planul lui Dumnezeu ca Fiul Său să coboare, să-i răscumpere pe strămoșii care au greșit în Raiul cel din Eden și au mâncat din pomul oprit și să mântuiască întreg neamul omenesc.
De aceea, mari semne și minuni a făcut Dumnezeu și cel mai mare semn rămâne Sfânta Cruce.
De Cruce, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a primit să fie răstignit pe ea și Și-a dus singur Crucea răstignirii, nu Se desparte niciodată.
De aceea, Crucea este semnul cel mai binecuvântat și care, cu adevărat, ne ajută și pe noi în toate împrejurările.
De nimic nu se înspăimântă mai mult diavolul ca de Cruce, pentru că prin Cruce s-a zdrobit împărăția lui. Prin Cruce el nu mai stăpânește. A stăpânit neamul omenesc prin mare amăgire, dar nu-l mai stăpânește, pentru că a devenit Crucea semnul înfricoșător pentru cel viclean.
Ca să vedeți până unde duce semnul Crucii: până la sfârșitul veacurilor. După ce pământul va arde, după ce vor învia morții, se vor așeza de-a dreapta și de-a stânga, cei din dreapta fiind în lumină, cei din stânga fiind în întuneric, cei osândiți vor privi spre cele de sus. Ce vor vedea prima dată? Semnul Crucii, de care se vor bucura creștinii, se vor întrista păgânii și sectarii care nu cinstesc Crucea.
De aceea, Crucea este semnul cel mai puternic, semnul atât de viu și lucrător în viața fiecăruia dintre noi. Nu ne putem începe rugăciunea fără semnul Sfintei Cruci și nu ne putem sfârși rugăciunea fără semnul Sfintei Cruci, căci Crucea, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, este puterea lui Dumnezeu. Pentru păgâni, Crucea este nebunie, căci Crucea arată semnul durerii. Cei mai mari vinovați, tâlharii, hoții, desfrânații, răufăcătorii erau răstigniți pe cruce.
De aceea și pe Iisus au hotărât să-L răstignească precum pe un tâlhar, să-L rușineze. El a primit această rușine ca pe noi să ne izbăvească de rușine, de păcat și de moarte. De aceea, să-I mulțumim lui Dumnezeu că a primit pentru noi cea mai mare umilință.
Dar acum dați-mi voie să mulțumesc celui ce ne-a făcut atâta bucurie în aceste zile, de vineri până astăzi, părintelui arhimandrit Hrisostom de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte, că a venit cu moaștele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.
Iubite părinte, acest dar ne rămâne tuturor în suflete. Nu vă uităm niciodată. Transmiteți părintelui stareț că îl vom pomeni mereu. Ați devenit ca și casnicii noștri, pentru că ne-ați adus ceea ce era mai vrednic de dorit pentru viața aceasta a noastră trecătoare, în care ne pregătim pentru viața cea viitoare.
Vă vom pomeni mereu și eu, personal, vă voi purta mereu în rugăciuni.
Dar atât de minunat este să o avem noi pe mama Maicii Domnului aici, cea atât de rugătoare! Nu este mai mare bucurie ca aceasta.
De aceea, vă mulțumim. Să vă exprimați dragostea față de noi, prin care ați ajuns aici, și vă mulțumim Sfinției Voastre și părintelui stareț.”
