ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a săvârșit luni, 6 iulie, Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, ierarhul a vorbit despre viața și jertfa Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, a Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare și a Sfintei Mucenițe Lucia, subliniind că sfinții rămân modele vii de credință și mijlocitori înaintea lui Dumnezeu.
Sfântul Dometie, un misionar neobosit al credinței
ÎPS Teodosie a prezentat viața Sfântului Dometie, arătând că acesta a crescut într-o familie numeroasă și profund credincioasă, fiind format încă din copilărie în spiritul rugăciunii și al iubirii față de Dumnezeu.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că Sfântul Dometie a absolvit ca șef de promoție Seminarul Teologic din Buzău și Facultatea de Teologie din București, alegând apoi viața monahală și slujirea lui Hristos.
„S-a sârguit să aducă la credință cât mai mulți oameni. Toți cei din Munții Apuseni, pe unde mergea în misiune, se bucurau să-l primească. El dorea să nu rămână oamenii în întuneric, ci să aibă lumina credinței”, a spus ierarhul.
ÎPS Teodosie a evidențiat că, în cei 24 de ani de slujire ca stareț și misionar la Mănăstirea Râmeț, Sfântul Dometie a ridicat biserici și a întărit viața duhovnicească a credincioșilor, lăsând în urmă „o lumină strălucitoare”.
Sfântul Sisoe cel Mare și pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfântului Sisoe cel Mare, unul dintre marii nevoitori ai pustiei egiptene, care a urmat exemplul Sfântului Antonie cel Mare.
Ierarhul a relatat una dintre minunile atribuite sfântului, învierea unui copil adus de tatăl său la rugăciune, dar și momentul trecerii sale la Domnul, când, potrivit tradiției, a fost întâmpinat de Sfântul Antonie, de proroci, apostoli, cuvioși și de cetele îngerești.
„Păziți-vă credința! Păstrați-L pe Dumnezeu în sufletele voastre și pregătiți-vă în fiecare zi pentru clipa aceea de pe urmă, ca toți să aveți parte ca sfinții lui Dumnezeu să vă întâmpine și să fim cu toții în Împărăția cea cerească”, a redat ÎPS Teodosie ultimele îndemnuri ale Sfântului Sisoe.
Mărturisirea Sfintei Mucenițe Lucia
În ultima parte a predicii, ierarhul a vorbit despre Sfânta Muceniță Lucia, pe care a prezentat-o drept model de curaj și statornicie în credință.
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, tânăra fecioară a refuzat să se supună poruncilor împăratului păgân și a mărturisit că Îl slujește pe Împăratul ceresc, convingând chiar pe unul dintre prigonitorii săi să primească credința creștină. Mai târziu, aceasta a primit cununa muceniciei prin tăierea capului.
„Credința este cea mai mare putere”
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să privească la exemplul sfinților și să le urmeze râvna pentru Dumnezeu.
„Iată, în fiecare zi avem sfinți atât de pilduitori și de rugători, iar toți ne îndeamnă să nu rămânem nepăsători la râvna pe care sfinții au avut-o și ne arată că credința este cea mai mare putere prin care ajungem să-L vedem, să-L simțim pe Dumnezeu și să-L purtăm în sufletele noastre, ca El să ne fie cu adevărat ajutător și Stăpân al vieții noastre și cu El să trăim în viața cea viitoare”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 6 iulie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, avem sfinți atât de pilduitori, modele adevărate pentru viața noastră, dar și mijlocitori ai noștri în ceruri, înaintea tronului slavei lui Dumnezeu.
Sfântul Dometie a fost un slujitor atât de credincios. Dintr-o familie cu 12 copii, a fost al patrulea copil.
Părinții săi erau foarte credincioși și le-au dat educație și copiilor. I-au învățat să creadă, să se roage, să fie buni.
S-a născut în județul Buzău și după ce a făcut Seminarul de la Buzău, a mers la Facultatea de Teologie din București. A fost strălucit, a terminat șef de promoție atât seminarul, cât și facultatea și s-a îndreptat spre viața monahală.
A fost călugărit. El s-a născut în 1925, iar în 1949, la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, a fost călugărit și aici a primit și preoția. Cum era înainte, preoția se putea primi și ca celib, mai ales în Ardeal.
A fost călugărit pe 6 august, iar apoi hirotonit pe 14 septembrie, de praznicul Sfintei Cruci. S-a răstignit împreună cu Hristos, primind călugăria și numele acesta de Dometie, pentru că din botez se numea Stelian.
A mers apoi și a fost misionar. A ajuns la Râmeț, unde ierarhul l-a așezat stareț, dar el a fost un mare misionar în toate satele din împrejurimi. De aceea îl numeau toți ca pe cel ce a venit să-i salveze prin jertfa și propovăduirea sa.
Părintele Stăniloae, Sfântul Dumitru Stăniloae de acum, i-a fost conducător la lucrarea de licență și l-a lăudat pentru modul în care a lucrat, numindu-l cu adevărat un slujitor neobosit, care voia să-i aducă pe toți la Hristos.
S-a sârguit să aducă la credință cât mai mulți oameni. Toți cei din Munții Apuseni, pe unde mergea în misiune, că era și misionar, se bucurau să-l primească. El dorea să nu rămână oamenii în întuneric, ci să aibă lumina credinței. A făcut o misiune foarte frumoasă.
La Mănăstirea Râmeț a ridicat nu numai biserica, ci și case de prăznuire și case pentru pelerini.
Era atât de râvnitor și împlinitor al pravilei călugărești, dar mai ales apropiat de toți oamenii.
De aceea, iată, n-a murit bătrân, dar a murit plin de fapte bune.
Și eram la început teolog și atât de frumos se vorbea despre Părintele Dometie de la Râmeț. Vorbeau părinții care l-au cunoscut.
Și a fost, cu adevărat, un om atât de jertfelnic, pentru că a socotit că jertfa pentru Dumnezeu și pentru semeni este sensul vieții duhovnicești, mai ales din partea celor ce slujesc.
Nu s-a sfârșit la o vârstă înaintată. Dumnezeu l-a chemat după ce a împlinit atâtea ascultări și a făcut atâtea fapte de jertfă și de dragoste. În 1975, la 50 de ani. Dar în acești 50 de ani, dintre care 24 de ani de slujire ca stareț și misionar, au fost ani plini de fapte, de credință, de rugăciune, de dragoste și a convins pe mulți să vină la Hristos.
Acesta este darul Părintelui Dometie, care a lăsat o lumină strălucitoare în urma lui și pe care creștinii l-au pomenit încă de atunci ca pe un mare părinte al lor și care a rămas în conștiința tuturor ca părintele ce i-a cuprins pe toți și i-a îmbrăcat în credință și i-a îndemnat la fapte bune.
De aceea, Bunul Dumnezeu a rânduit să fie adus în rândul sfinților, pentru că mulți au avut parte de rugăciunea lui în timpul vieții sale, iar acum el se roagă pentru noi și noi să ne rugăm împreună cu acest mare Părinte Dometie de la Râmeț.
Prăznuim astăzi și pe Sfântul Sisoe cel Mare, un cuvios din Egipt. Acesta a mers pe urmele Sfântului Antonie cel Mare. Chiar a ajuns la locul unde s-a nevoit Sfântul Antonie cel Mare și a fost un om al dragostei și al jertfei.
Atât de mult s-a nevoit, încât, prin nevoința sa, vorbea cu Dumnezeu și cu sfinții, iar Dumnezeu i-a ascultat toate rugăciunile sale.
Auzind despre aceasta, un tată cu copilul său mic a mers să-l caute. Copilul avea adeseori semne de boală, dar, pe drumul spre mănăstire, la Părintele Sisoe, copilul a murit.
El a mers mai departe. S-a dus și, intrând la Părintele Sisoe, a pus copilul cu fața în jos, ca și cum ar fi venit să-i ia binecuvântarea. Apoi a ieșit de acolo și a lăsat copilul cu Sfântul Cuvios Sisoe.
Sfântul Cuvios s-a rugat, copilul a înviat și i-a spus:
— Du-te la tatăl tău!
A ieșit copilul, iar tatăl său, care aștepta afară, a fost uimit de această minune făcută atât de repede, spre mângâierea lui. El venise cu mare nădejde, pentru că mulți bolnavi se vindecau, iar cei stăpâniți de duhuri necurate se slobozeau prin rugăciunile Sfântului Sisoe.
Dar el a dorit ca cât mai mulți oameni să aibă parte de bucurie.
Și, când i s-a apropiat sfârșitul, Sfântul le-a spus celor ce veneau la el și ucenicilor săi, că avea mulți ucenici:
— Iată, sfârșitul meu s-a apropiat. Să nu vă întristați, că plecarea de aici trebuie să ne fie o bucurie, dacă noi credem în Dumnezeu și-I slujim lui Dumnezeu. Acolo este rostul nostru, acolo este adevărata bucurie.
A început să vorbească cu cei care au venit să-l întâmpine și le-a zis:
— Fericiți sunteți voi, că ați ajuns înaintea lui Dumnezeu și ședeți cu El.
Cu cine vorbea acum? Vorbea cu Cuviosul Antonie cel Mare. A venit însuși Cuviosul Antonie să-i spună:
— Iată, Dumnezeu te așteaptă.
Și i s-a adresat:
— Sfinte Cuvioase Antonie, am ajuns în locul unde te-ai nevoit. Îți mulțumesc că ai venit să mă ajuți să plec din viața aceasta.
Apoi se uita împrejur și toți priveau la el să vadă ce mai spune. Erau mai mulți cuvioși părinți și le-a zis:
— O, sfinților, ați venit să mă întâmpinați! Vă mulțumesc.
Apoi a văzut o ceată de proroci și le-a zis și acestora:
— Voi L-ați văzut pe Hristos înainte de a veni și atât de limpede ați scris și ați vorbit că vine Mântuitorul lumii. Voi ați pregătit venirea Fiului lui Dumnezeu în trup. Vă mulțumesc că ați venit să mă încredințați de prezența voastră în ceruri.
Apoi a venit ceata apostolilor și le-a zis:
— Voi ați primit pe Duhul Sfânt de la Cel ce a venit să ne mântuiască. Fericiți sunteți, apostolilor, că sunteți în cer lângă Hristos și veți fi și pe pământ la judecata cea de apoi. Ajutați-mă și pe mine la plecarea mea din veacul cel trecător.
Apoi au venit mai mulți cuvioși părinți și le-a zis și acestora:
— Știu că sunteți fericiți, că aveți lumină și ați venit din cer. Ajutați-mă și pe mine să ajung cu voi acolo unde voi ați ajuns.
Și apoi s-au arătat raze de lumină.
Acum au venit îngerii să-l întâmpine pe Sfântul Sisoe și le-a zis:
— Voi ați fost statornici în credință și L-ați slujit pe Dumnezeu înainte de a fi creat cel dintâi om. Și iată, ne ajutați pe toți, că Dumnezeu v-a rânduit să ne păziți viața noastră și sufletele noastre. Vă mulțumesc.
Și apoi s-au arătat fulgere și lumini copleșitoare și toți au înțeles că este clipa în care Dumnezeu voia să-i ia sufletul. Și, cu adevărat, în clipa aceea a adormit.
Le-a spus tuturor, înainte de a adormi:
— Păziți-vă credința! Păstrați-L pe Dumnezeu în sufletele voastre și pregătiți-vă în fiecare zi pentru clipa aceea de pe urmă, ca toți să aveți parte ca sfinții lui Dumnezeu să vă întâmpine și să fim cu toții în Împărăția cea cerească.
Și iată, așa s-a sfârșit Sfântul Sisoe.
Despre Sfânta Lucia trebuie să spunem că a fost o fecioară foarte credincioasă. Această fecioară, rugându-se, a fost cercetată de un guvernator al împăratului Dioclețian, venit să o supună poruncilor împăratului păgân.
Îngerul i-a spus de ce a venit acesta și i-a dat cuvinte înțelepte.
Ea i-a spus:
— Nu te înșela! Împăratul tău este trecător. Eu slujesc Împăratului ceresc. De aceea sunt pregătită să fiu adusă jertfă, să fiu muceniță. Nu te împotrivi.
Atât l-a convins, încât acela a devenit creștin. Dar împăratul a venit cu noi legi de prigonire, iar Sfânta Lucia a gândit să se întoarcă în Italia, în ținutul ei. S-a întors acolo, dar nici aici prigoana n-a mai scutit-o și a devenit muceniță prin tăierea capului, vorbind despre Hristos, iar mulți, ascultând-o, au venit și ei la credință.
Iată, în fiecare zi avem sfinți atât de pilduitori și de rugători, iar toți ne îndeamnă să nu rămânem nepăsători la râvna pe care sfinții au avut-o și ne arată că credința este cea mai mare putere prin care ajungem să-L vedem, să-L simțim pe Dumnezeu și să-L purtăm în sufletele noastre, ca El să ne fie cu adevărat ajutător și Stăpân al vieții noastre și cu El să trăim în viața cea viitoare.
Amin.”
