Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, i-a îndemnat pe credincioși să trăiască o viață curată, întemeiată pe rugăciune și pe apropierea permanentă de Dumnezeu, în predica rostită duminică, 12 iulie, după Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea „Prodromița” din Hârșova, județul Constanța.
Credința care aduce iertare și vindecare
Pornind de la Evanghelia Duminicii, Înaltpreasfințitul Teodosie a vorbit despre vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Iisus Hristos, subliniind că minunea a fost posibilă datorită credinței celui bolnav și a celor care l-au adus înaintea lui Hristos.
Ierarhul a arătat că puterea de a ierta păcatele și de a vindeca aparține lui Dumnezeu și a evidențiat contrastul dintre credința oamenilor simpli și împietrirea inimii fariseilor.
Istoria minunată a Icoanei Maicii Domnului Prodromița
O mare parte a predicii a fost dedicată Icoanei Maicii Domnului Prodromița, pictată în anul 1863 la Iași pentru Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.
ÎPS Teodosie a relatat că pictorul Iordache a postit și s-a rugat în timpul lucrării, iar atunci când nu a reușit să zugrăvească chipurile Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus, acestea s-au arătat în mod minunat pe icoană.
„Maica Domnului și Fiul ei Însuși își desăvârșiseră chipurile pe icoană”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Minunile săvârșite de icoana făcătoare de minuni
În predică au fost amintite numeroase vindecări atribuite Icoanei Prodromița, atât pe drumul spre Sfântul Munte Athos, cât și după așezarea acesteia la Schitul Prodromu.
ÎPS Teodosie a vorbit despre bolnavi care și-au recăpătat sănătatea după ce s-au închinat icoanei, dar și despre copia icoanei care a rămas neatinsă de flăcări după incendierea unei biserici din lemn.
Apel pentru sprijinirea noii biserici a mănăstirii
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre construcția noii biserici a Mănăstirii „Prodromița”, apreciind activitatea starețului Eufrosin și îndemnând credincioșii să contribuie la ridicarea lăcașului de cult.
„Vă îndemn să sprijiniți ridicarea acestei biserici, pentru că nu dăruiți doar pentru ziduri, ci pentru Maica Domnului Prodromița, care nu vă va rămâne niciodată datoare”, a afirmat ierarhul.
„Să ne facem viața cât mai curată”
În încheierea cuvântului de învățătură, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să ducă o viață în curăție sufletească, să stăruiască în rugăciune și să păstreze permanent legătura cu Dumnezeu.
„Să ne facem viața cât mai curată, să fim cât mai stăruitori în rugăciune și să-L avem mereu pe Dumnezeu în viața noastră.
Cine Îl păstrează pe Dumnezeu în sufletul său, cine, după rugăciune, nu-L părăsește pe Dumnezeu, ci Îl păstrează în minte și în inimă, acela face legătura între momentele de rugăciune, iar harul lui Dumnezeu rămâne în noi și sufletul nostru nu este niciodată pustiu”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Îndemn la credință, milostenie și mărturisirea lui Hristos
La finalul predicii, ierarhul i-a îndemnat pe cei prezenți să fie darnici, să-i ajute pe cei aflați în suferință și să rămână statornici în credință.
„Să-L iubim mai presus de toate pe Dumnezeu, să o avem pe Maica Domnului, Maica noastră a tuturor, să-I încredințăm dorințele noastre cele bune și drepte, să ne păstrăm credința vie și să-L mărturisim pe Dumnezeu în toate”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 12 iulie, după Sfânta Liturghie oficiată de către Arhiepiscopul Tomisului la Mănastirea „Prodromița” din localitatea Hârșova, județul Constanța:
„Preacuvioase părinte exarh, preacuvioase părinte stareț, preacuvioși, preacucernici părinți, cinstiți ctitori, iubiți credincioși,
Iată, ne bucurăm astăzi în acest loc atât de frumos, deasupra orașului Hârșova și deasupra Dunării, aici unde se ridică o frumoasă mănăstire închinată Maicii Domnului, Icoanei Prodromița, pe care astăzi o cinstim în mod deosebit.
Am ascultat astăzi două Sfinte Evanghelii. Evanghelia Duminicii, în care ni se istorisește cum a fost adus la Mântuitorul un slăbănog și, văzând credința nu numai a slăbănogului, ci și a celor care l-au adus, Mântuitorul a zis: „Iertate îți sunt păcatele tale.”
Auzind aceasta, fariseii au vorbit între ei și au gândit: „Acesta hulește. Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice «Iertate îți sunt păcatele» sau a zice «Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă»? Ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, îți zic: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta.”
Și îndată slăbănogul s-a ridicat, și-a luat patul și a plecat sănătos spre casa sa.
Oamenii, văzând aceasta, se minunau și spuneau: „Mare minune este aceasta! N-am văzut așa ceva niciodată!”
Doar fariseii cei mândri, care se încredeau numai în ei înșiși și nu puteau vedea, din pricina mândriei lor, că înaintea lor se afla Fiul lui Dumnezeu, au rămas cârtitori și răutăcioși.
Iată, astăzi, la această mănăstire închinată Icoanei Maicii Domnului Prodromița, prăznuim icoana făcătoare de minuni, zugrăvită în anul 1863 la Iași.
Atunci se ridica Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.
Un grup de părinți care doreau să înalțe acest schit s-au gândit că, deoarece Sfântul Munte Athos este muntele Maicii Domnului, grădina pe care ea însăși și-a ales-o, se cuvine ca pentru noul așezământ să fie pictată o icoană în țara lor, la Iași.
Au trimis doi părinți, Nectarie și Nifon, pentru a comanda această icoană.
S-au interesat și au găsit un pictor foarte cunoscut și talentat, pe care l-au rugat să picteze o icoană pe lemn, de aproximativ un metru pe șaptezeci de centimetri, pentru a fi dusă la Sfântul Munte.
Acest pictor a primit de la părinți îndrumarea hotărâtă de întreg soborul din Sfântul Munte: în timpul pictării icoanei să nu mănânce nimic, să postească și să se roage neîncetat, astfel încât icoana să nu fie doar rodul talentului său, ci mai ales rodul rugăciunii, al postirii și al dăruirii către Maica Domnului.
Pictorul Iordache, care, deși era în vârstă, pictase multe icoane și era apreciat pentru talentul său, a început să zugrăvească această icoană a Maicii Domnului.
Așa cum obișnuiesc pictorii, a realizat mai întâi fondul icoanei, conturul și veșmintele Maicii Domnului și ale Fiului, rămânând să picteze chipurile.
Când a început însă să zugrăvească fețele, nu îi ieșea nimic.
A crezut că și-a pierdut talentul și îndemânarea. Era foarte întristat și și-a zis: „Mă voi odihni puțin, dar mai ales mă voi ruga mai mult în această noapte, iar mâine voi veni să zugrăvesc mai bine chipul Maicii Domnului și al Fiului ei.”
A încuiat atelierul și, dimineața, după ce s-a rugat îndelung, a venit să picteze chipurile Maicii Domnului și ale Fiului ei.
Dar, când a ridicat pânza care acoperea icoana, a văzut că fețele erau deja zugrăvite și străluceau de o lumină deosebită. Erau atât de frumoase și atât de luminoase, încât s-a minunat și nu înțelegea taina acestei lucrări.
Desigur, Maica Domnului și Fiul ei Însuși își desăvârșiseră chipurile pe icoană. De aceea erau atât de frumoase, atât de luminoase și pline de har, căci nu puteau fi zugrăvite decât de însăși Maica Domnului și de Fiul ei.
Pictorul s-a minunat, s-a bucurat, făcea metanii și mulțumea Maicii Domnului și Fiului ei pentru această mare binecuvântare.
Între timp, părinții care comandaseră icoana, văzând cu o zi înainte că aceasta nu avea chipurile terminate, se gândeau unde să găsească un alt pictor care să o poată desăvârși.
Au fost însă chemați și li s-a arătat icoana cea minunată. S-au bucurat, au plâns de emoție împreună cu pictorul Iordache și au hotărât să ducă icoana spre Sfântul Munte, trecând prin orașele și locurile importante ale Moldovei.
Pretutindeni pe unde trecea, iar oamenii veneau cu credință înaintea ei, icoana săvârșea minuni.
Mulți bolnavi s-au vindecat înaintea acestei icoane, care a devenit cunoscută drept făcătoare de minuni și tămăduitoare.
Era acolo și un om paralizat care a spus: „Aș vrea și eu să mă apropii de icoană, dar nu pot.” L-au adus înaintea icoanei, s-a atins de ea și îndată a început să meargă.
Mulți alți bolnavi, atingându-se cu credință de icoană, s-au vindecat.
Icoana a trecut prin multe orașe și, pretutindeni, bolnavii veneau înaintea ei și primeau tămăduire. A ajuns și la Galați, unde a săvârșit, de asemenea, multe minuni, pentru că cei bolnavi care s-au apropiat cu credință au primit vindecare.
Pe drum se afla și un profesor care se îndoia și spunea: „Nu știu ce poate face această icoană. Aduceți-o la mine acasă.”
Toți i-au răspuns: „Vino tu la icoană, nu poate veni icoana la tine acasă.”
El a încercat să desprindă icoana și, în aceeași clipă, s-a produs un cutremur care i-a înspăimântat pe toți. Atunci și acel profesor a căzut în genunchi și a rugat-o pe Maica Domnului să-l ierte.
În cele din urmă, părinții au ajuns cu icoana la Sfântul Munte.
Acolo se afla un bătrân care zăcea bolnav de multă vreme. El a spus:
„Duceți-mă și pe mine la această icoană. Dacă este voia lui Dumnezeu să mai trăiesc, bine, iar dacă Dumnezeu mă va ierta, fie binecuvântată voia Lui. Am răbdat multă vreme fiind olog și m-am rugat să-mi ierte păcatele.”
A fost dus înaintea icoanei, s-a rugat cu credință, apoi a fost dus înapoi la locul său. După un ceas, a trecut la Domnul, căci Dumnezeu îi ascultase rugăciunea.
Și acolo mulți bolnavi au primit vindecare, iar această icoană a rămas vestită pentru minunile pe care le săvârșește.
La un moment dat, cineva a făcut o copie a acestei icoane. Și iată, cineva a construit o biserică de lemn, în care a așezat o copie a Icoanei Maicii Domnului Prodromița. După ce icoana a fost așezată în biserică, mulți oameni veneau aici să se roage.
La un moment dat însă, biserica a fost cuprinsă de un incendiu și n-a mai rămas decât cenușa, după ce întreaga construcție din lemn a ars.
În cenușa aceea se vedea o ridicătură și oamenii au vrut să vadă ce se află acolo. Au descoperit Icoana Maicii Domnului neatinsă nici de foc, nici măcar înnegrită de fum.
Era atât de curată, încât toți s-au minunat și s-au încredințat cât de mare este puterea Maicii Domnului. Ea îi ocrotește pe toți cei care i se roagă, iar această icoană este cu adevărat făcătoare de minuni. Ea străjuiește Schitul nostru românesc Prodromu din Sfântul Munte și este numită Prodromița pentru că a fost pictată anume pentru Schitul Prodromu.
În Acatistul acestei icoane sunt istorisite numeroase minuni și sunt pomenite mai multe icoane făcătoare de minuni din Sfântul Munte Athos: Icoana Pantanassa, icoana de la Mănăstirea Dochiariu și alte icoane făcătoare de minuni.
Îl avem aici și pe părintele stareț Eufrosin, venit de la Mănăstirea Neamț, unde se află o altă icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Îndrumătoarea, care a fost adusă și la Constanța. Săptămâna trecută am săvârșit Acatistul acestei icoane, cu prilejul zilei ei de prăznuire.
Aseară am săvârșit Acatistul Icoanei Prodromița, atât de frumos și de duios, pentru că el ne arată că Maica Domnului îi ocrotește pe toți românii și veghează asupra noastră din Schitul nostru românesc Prodromu, care a avut și are părinți atât de vrednici.
Acolo a viețuit și părintele care s-a mutat acum la Domnul, Sfântul Petroniu Tănase, un om sfânt și curat, din ținutul Neamțului, care îi primea pe pelerini cu multă evlavie și cu multă dragoste.
Iată că părintele stareț Eufrosin ridică aici o măreață biserică, de treizeci de metri lungime și cu abside de șaisprezece metri, o biserică atât de încăpătoare și de primitoare.
Vă îndemn să sprijiniți ridicarea acestei biserici, pentru că nu dăruiți doar pentru ziduri, ci pentru Maica Domnului Prodromița, care nu vă va rămâne niciodată datoare. Ea vă va ține în rugăciunile sale pe toți cei care sprijiniți biserica ei și vă va primi aici, peste puțină vreme. Dacă veți ajuta această lucrare, până în toamnă biserica va fi acoperită.
De aceea, îl rog pe părintele stareț să pună la dispoziție și contul mănăstirii, pentru ca și cei aflați la distanță să poată face donații pentru Mănăstirea Prodromița de aici.
Nădăjduiesc că și autoritățile, domnul președinte al Consiliului Județean, care este un om credincios și darnic, precum și primarul de aici, alături de fondurile care vor veni de la București, vor sprijini această lucrare, pentru că părintele stareț este vrednic să ridice această frumoasă biserică.
Eu îi mulțumesc că a venit de la Neamț, de la Maica Domnului de acolo, la Maica Domnului Prodromița de aici.
Cu ajutorul Maicii Domnului toate se vor împlini. Să ne ajute Dumnezeu și pe noi să fim fii ai Maicii Domnului: ascultători, rugători, postitori, iubitori de Dumnezeu, iubitori de sfintele icoane, de Maica Domnului și de sfinți.
Să ne facem viața cât mai curată, să fim cât mai stăruitori în rugăciune și să-L avem mereu pe Dumnezeu în viața noastră.
Cine Îl păstrează pe Dumnezeu în sufletul său, cine, după rugăciune, nu-L părăsește pe Dumnezeu, ci Îl păstrează în minte și în inimă și rămâne în stare de priveghere împreună cu El, acela face legătura între momentele de rugăciune prin această stare de veghe, în care harul lui Dumnezeu rămâne în noi și sufletul nostru nu este niciodată pustiu.
Așa să vă străduiți și să vă încredințați Maicii Domnului, fiind încredințați că, sub acoperământul ei, toți suntem primiți.
Iată, este aici un om cu un copil bolnav, căruia îi puteți dărui pentru a-l ajuta. Să fim cu toții darnici și harnici, să ne curățim sufletele și să avem bucurie în tot ceea ce facem.
Vă anunț că și la noapte voi sluji la Catedrală. De la ora 23:00 voi începe Sfânta Liturghie, pentru că mâine dimineață voi avea întâlnirea cu cei care vor susține examenul de licență. Îi voi primi la Arhiepiscopie pe toți absolvenții înscriși la examenul de licență, pentru a recapitula împreună învățătura de credință, așa cum am făcut în fiecare an cu cei care se pregăteau pentru acest examen.
La noapte voi sluji la Catedrală, iar mâine dimineață voi fi la Arhiepiscopie și apoi, de la ora 9:30, la Universitate, pentru examenul de licență.
Dumnezeu să primească sfintele noastre rugăciuni și să rămânem credincioși în toate. Să-L iubim mai presus de toate pe Dumnezeu, să o avem pe Maica Domnului, Maica noastră a tuturor, să-I încredințăm dorințele noastre cele bune și drepte, să ne păstrăm credința vie și să-L mărturisim pe Dumnezeu în toate.
Acum vom face miruirea. Toți să sărutați atât Icoana Maicii Domnului Prodromița, cât și părticica din sfintele moaște – papucul Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou. Vom așeza și icoana Sfântului Efrem spre închinare.
Când veți ajunge înaintea lui, spuneți, așa cum ne îndeamnă și rugăciunea: „Sfinte Efrem, ajută-ne!”, iar el vă va ajuta pe toți.
Mă bucur că ați venit astăzi la această mănăstire, la cea mai puternică ocrotitoare a noastră, Maica Domnului, care, prin Icoana Prodromița, ni se adresează tuturor și ne dăruiește binecuvântările sale, împreună cu Sfântul Cuvios Mucenic Efrem, căruia ne-am rugat cu stăruință.”
