Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 1 octombrie, la Mănăstirea Dorna-Arini din județul Suceava, despre evlavia poporului român față de Dumnezeu și față de Maica Domnului.
Predica a fost rostită la mănăstirea cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, în ziua praznicului.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
ÎPS Teodosie a afirmat că România are multe biserici și mănăstiri pentru că poporul român este evlavios și iubitor de Dumnezeu.
„Pe număr de locuitori, avem cele mai multe biserici și mănăstiri, pentru că poporul nostru este evlavios și iubește pe Dumnezeu, iubește și Maica Domnului. De aceea și la recensământ s-a arătat că peste 99% cred în Dumnezeu, iar creștinii ortodocși sunt peste 87%”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie: Acoperământul Maicii Domnului este legat de neamul nostru
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a prezentat sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului ca pe un praznic legat de evlavia strămoșilor.
„Avem azi mare sărbătoare închinată Maicii Domnului, care ne este ocrotitoarea și mama noastră a tuturor”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că această sărbătoare „este legată chiar de neamul nostru” și a venit prin filieră slavă, impunându-se ca sărbătoare pentru întreaga creștinătate.
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, praznicul își are originea într-o mare minune, care trebuie reamintită pentru ca inima credincioșilor să fie îndreptată către Maica Domnului.
Biserica Vlaherne și arătarea Maicii Domnului
ÎPS Teodosie a vorbit despre Constantinopolul secolului al IX-lea, unde se aflau multe naționalități și biserici ale diferitelor neamuri.
Ierarhul a spus că românii, numiți vlahi, aveau acolo o biserică numită Vlaherna sau Vlahernei.
„Cel mai mult se rugau creștinii vlahi în vremea aceea. Ei obișnuiau să facă privegheri de toată noaptea”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
Potrivit predicii, după miezul nopții, în timpul unei privegheri, credincioșii au văzut pe bolta bisericii o lumină mare.
„S-a arătat o lumină mai strălucitoare decât lumina zilei. Toți s-au minunat să vadă de unde vine această lumină. Și au văzut-o acolo pe Maica Domnului, stând deasupra, cu brațele întinse și ținând acoperământul ei pe mâinile sale, cu care acoperea tot poporul din Biserica Vlaherne”, a relatat ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie: „Maica Domnului ne poartă de grijă”
Arhiepiscopul Tomisului a spus că vestea despre arătarea minunată a Maicii Domnului s-a răspândit, iar creștinii evlavioși au dorit ca această lucrare să nu fie uitată.
De aceea, a continuat ierarhul, a fost așezată sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului.
„Pentru evlavia lor, pentru privegherea lor, s-a arătat Maica Domnului și ne-a arătat cum ne poartă de grijă”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a amintit și denumirea de „Grădina Maicii Domnului”, atribuită Bisericii românești, subliniind că aceasta exprimă legătura poporului român cu Născătoarea de Dumnezeu.
ÎPS Teodosie: „Trebuie să ne păstrăm credința, să ne păstrăm tradițiile”
Pornind de la evlavia poporului român, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să își păstreze credința și tradițiile.
„Trebuie să ne păstrăm credința, să ne păstrăm tradițiile, să păstrăm sărbătorile, să-i iubim pe sfinți și să-i avem întotdeauna rugători pentru noi”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a arătat că sfinții sunt „frații noștri mai mari”, care se roagă neîncetat pentru oameni.
Potrivit ÎPS Teodosie, sfinții duc rugăciunile credincioșilor la Dumnezeu și aduc din cer „raze de har, de înțelepciune, de dragoste”.
Maica Domnului, rugătoare pentru cei care se întorc la credință
ÎPS Teodosie a vorbit și despre mijlocirea Maicii Domnului pentru cei care se întorc de la necredință la credință și de la păcate la pocăință.
Ierarhul a redat un dialog duhovnicesc în care Fiul îi arată Maicii Sale că, pentru mijlocirea ei, trimite har celor care se întorc cu adevărat spre îndreptare.
„Pentru mijlocirea ta, pentru că sunt fiii tăi și Eu sunt Fiul tău, nu pot să te refuz, ci le voi trimite și mai mult arvuna Harului, ca să poată să se întoarcă cu adevărat spre pocăință și spre îndreptare”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat ca Maica Domnului să fie cinstită cu cea mai mare evlavie și să fie chemată ca rugătoare pentru toți credincioșii.
Sfinții Chiriac și Iosif de la Bisericani
În predică, ÎPS Teodosie a amintit și de Sfinții Chiriac și Iosif de la Bisericani, pe care i-a numit „râvnitori ai dreptei credințe”.
Potrivit ierarhului, Chiriac a venit de la Mănăstirea Bistrița și a început să întemeieze un loc de rugăciune prin post, lacrimi, milostenie și ajutorarea săracilor.
„Se cuvine să facem aici un loc de închinare, pentru că este potrivit și Dumnezeu m-a ajutat să mă rog aici și să primesc mila și ajutorul Său”, a spus ÎPS Teodosie, evocând gândul sfântului.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Mănăstirea Bisericani rămâne până astăzi „o oază de spiritualitate”, având ca ofrandă moaștele Sfinților Chiriac și Iosif.
Moaștele Sfântului Efrem cel Nou, aduse la Dorna-Arini
ÎPS Teodosie a spus că la slujbă au fost aduse moaștele Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou.
Ierarhul a vorbit despre evlavia față de Sfântul Efrem, pe care l-a numit „mare făcător de minuni”.
„O părticică avem și noi și o purtăm cu noi, cu papucul său și cu icoana sa, pentru că este mare făcător de minuni”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe cei care nu au copii să se roage Sfântului Efrem cel Nou și să citească Acatistul și Paraclisul său.
ÎPS Teodosie: „Rugăciunea cântată este mai puternică”
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre frumusețea cântării bisericești.
Ierarhul l-a amintit pe Alexandru Chiriac, despre care a spus că are „cea mai frumoasă voce”, și a evocat familia acestuia, crescută în rugăciune și cântare.
ÎPS Teodosie a arătat că rugăciunea cântată este iubită de Dumnezeu.
„Rugăciunea cântată este mai puternică și ajunge mai repede și mai aproape de Dumnezeu”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, evocând cuvintele unor mari trăitori ai Bisericii.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să iubească acea cântare curată care Îl laudă pe Dumnezeu.
Părintele Alexandru Trifu a primit rangul de iconom stavrofor
La finalul cuvântului, ÎPS Teodosie a anunțat acordarea rangului de iconom stavrofor părintelui Alexandru Trifu.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că acesta a împlinit șapte ani de la hirotonie și slujește, în prezent, ctitorind o biserică nouă aproape de Eforie.
„Îl felicit pe noul purtător al Sfintei Cruci de iconom stavrofor, părintele Alexandru Trifu, și îi oferim și această diplomă, care atestă că a primit rangul de iconom stavrofor”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul i-a urat părintelui Alexandru Trifu râvnă, înțelepciune și dragoste pentru a sluji necontenit cu credință.
ÎPS Teodosie: „Maica Domnului nu refuză pe nimeni”
În finalul predicii, ÎPS Teodosie a mulțumit slujitorilor, maicii starețe și tuturor celor prezenți la hramul Mănăstirii Dorna-Arini.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să se roage necontenit și să aibă încredere în milostivirea Maicii Domnului.
„Maica Domnului nu refuză pe nimeni, îi primește pe toți”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 1 octombrie, la mănăstirea cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, din localitatea Dorna-Arini, județul Suceava:
„Preacuvioase părinte exarh și stareț Andrei de la Mănăstirea Dervent, preacuvioși și preacucernici părinți consilieri, protoierei, preacuvioși părinți și preacucernici părinți care vă osteniți la această mănăstire, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși, veniți de aproape și de departe,
Iată, avem azi mare sărbătoare închinată Maicii Domnului, care ne este ocrotitoarea și mama noastră a tuturor. Această sărbătoare este legată chiar de neamul nostru și ea a venit prin filieră slavă și s-a impus ca o sărbătoare generală pentru toată creștinătatea.
Originea acestei sărbători este într-o mare minune de care ați auzit și știți, dar trebuie să ne împrospătăm memoria și emoția și inima noastră să o îndreptăm către Maica Domnului.
În secolul al IX-lea, când la Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului Creștin, se aflau multe naționalități și biserici ale neamurilor. Aveau acolo și grecii biserici, și slavii aveau biserici, mai puțin rușii, că nu erau creștinați, dar și românii aveau o biserică și, pentru că românii se numeau vlahi, biserica vlahilor a fost numită Biserica Vlaherna sau Vlahernei. Cel mai mult se rugau creștinii vlahi în vremea aceea. Ei obișnuiau să facă privegheri de toată noaptea, cum se fac la marile mănăstiri și astăzi la noi sau la Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim și la alte mănăstiri. Începeau privegherea pe la ora nouă și terminau în zorii zilei.
Fiind atât de rugători strămoșii noștri vlahi, după miezul nopții, după ce împliniseră patru ceasuri de rugăciune, au văzut pe bolta Bisericii Vlaherne o lumină mare. Ei nu aveau decât firave lumânări și opaițuri și se rugau mai mult pe întuneric decât la lumina cea puternică a candelabrelor pe care o avem noi acum în biserici.
S-a arătat o lumină mai strălucitoare decât lumina zilei. Toți s-au minunat să vadă de unde vine această lumină. Și au văzut-o acolo pe Maica Domnului, stând deasupra, cu brațele întinse și ținând acoperământul ei pe mâinile sale, cu care acoperea tot poporul din Biserica Vlaherne.
Avea și mulțime de sfinți cu ea. Cei mai apropiați erau, în dreapta, Sfântul Ioan Botezătorul, iar în stânga era Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, primul ei fiu dăruit de Mântuitorul Hristos când era pe cruce și, prin el, ne-a înfiat pe toți. Dar se aflau și mulți alți sfinți și îngerii, care cântau împreună cu creștinii din biserică.
S-a dus vestea despre această arătare minunată. Creștinii evlavioși au vrut să nu se uite această arătare și grijă a Maicii Domnului față de neamul omenesc. De aceea s-a fixat această sărbătoare a Acoperământului Maicii Domnului, care, de câțiva ani, fiind până acum o sărbătoare neînsemnată, s-a pus chiar cu cruce roșie în calendarul nostru creștin, pentru că este mai ales o sărbătoare a strămoșilor noștri, că, pentru evlavia lor, pentru privegherea lor, s-a arătat Maica Domnului și ne-a arătat cum ne poartă de grijă.
De aceea și cei ce nu sunt prietenii noștri, dar sunt obligați să recunoască adevărul, unul din papii de la Roma a numit Biserica noastră „Grădina Maicii Domnului”.
Și este cu adevărat o grădină, că, pe număr de locuitori, avem cele mai multe biserici și mănăstiri, pentru că poporul nostru este evlavios și iubește pe Dumnezeu, iubește și Maica Domnului.
De aceea și la recensământ s-a arătat că peste 99% cred în Dumnezeu, iar creștinii ortodocși sunt peste 87% și, de aceea, trebuie să ne păstrăm credința, să ne păstrăm tradițiile, să păstrăm sărbătorile, să-i iubim pe sfinți și să-i avem întotdeauna rugători pentru noi, pentru că ei sunt frații noștri mai mari, se roagă neîncetat pentru noi și ne aduc cu adevărat și nouă, din cer, raze de har, de înțelepciune, de dragoste și duc rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu.
Și astăzi, preacinstind-o pe Maica Domnului la Acoperământul său de la Biserica Vlaherna, se cuvine să o avem mereu în cea mai mare evlavie și rugătoarea noastră să ne fie nouă tuturor, pentru că Fiul Său aceste cuvinte i-a adresat.
Ea se ruga pentru toți cei ce se întorceau de la necredință la credință, de la păcate se întorceau cu părere de rău, vrând să lucreze virtuțile. Și Fiul Său îi spunea:
„O, Maică, toți pentru care mijlocești nu sunt vrednici de dragostea și ajutorul Meu, dar, pentru mijlocirea ta, pentru că sunt fiii tăi și Eu sunt Fiul tău, nu pot să te refuz, ci le voi trimite și mai mult arvuna Harului, ca să poată să se întoarcă cu adevărat spre pocăință și spre îndreptare, și Harul Meu să ocrotească pe toți fiii tăi duhovnicești.”
Iubiți credincioși, iată, prăznuim și doi părinți de la Bisericani și aceștia au fost niște râvnitori ai dreptei credințe.
Ei, mai întâi Chiriac, au fost la o altă mănăstire, la Bistrița, și de la Bistrița au venit în locul acesta și au început să facă mănăstire.
Întâi au început cu postul, cu rugăciunea, cu lacrimile, cu milostenia, cu ajutorul celor săraci și le spunea tuturor:
„Se cuvine să facem aici un loc de închinare, pentru că este potrivit și Dumnezeu m-a ajutat să mă rog aici și să primesc mila și ajutorul Său.”
Și creștinii i-au dat ajutor și s-au adunat monahi și, după Chiriac, a venit și Sfântul Iosif, un alt viețuitor, și au viețuit acolo în mare evlavie, iar domnitorii credincioși nu i-au lipsit de ajutor și le-au dat ajutor.
Mănăstirea Bisericani este până astăzi o oază de spiritualitate și are această ofrandă frumoasă a moaștelor Sfinților Chiriac și Iosif de la Bisericani.
Sunt mulți rugătorii noștri. De aceea, astăzi am adus moaștele Sfântului Cuvios Mucenic Efrem, care au fost dobândite de o maică a noastră foarte râvnitoare. A fost șefă de promoție mai întâi la Politehnică, a făcut și școală de muzică în Grecia, atât de râvnitoare era. A venit la Catedrală să înfrumusețeze, să împrospăteze Catedrala, și mi-a spus gândul său. Și i-am spus: „Mergi și caută.” Vreo 2 ani a căutat diverse locuri pentru ocrotitori, să fie cel mai vestit sfânt al nostru, în toată creștinătatea.
Marele teolog și părinte al dreptului bisericesc, Dionisie cel Smerit, care a făcut calendarul creștin, ca anii să se numere de la Hristos. Au mai făcut și alții calendare noi, unii de la zidirea Romei, așa se numărau anii atunci, alții de la cel mai persecutor împărat, Dioclețian, care a fost la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea.
Dar Dionisie, care a trăit în secolul al VI-lea, după ce a avut o formare duhovnicească foarte puternică, mare dascăl fiindu-i episcopul Petru al Tomisului, a plecat să vadă cum trăiesc și creștinii din alte locuri. S-a dus și la Locurile Sfinte, s-a dus și în Egipt, a venit, iată, și în Grecia, unde s-a oprit.
Sfântul Dionisie, după aceea, s-a întors într-un loc foarte prielnic pe atunci, la Marsilia, în Franța, unde a înființat două mănăstiri, una de maici și alta de călugări și a lăsat niște reguli pe care și astăzi creștinii de acolo, deși sunt catolici, le cinstesc și le au la mare evlavie.
Apoi, măicuța a găsit un loc exact unde curgea pârâul despre care i-au spus bătrânii: „Noi, din neam în neam, știm că acesta este pârâul Sfântului Dionisie”.
Și acolo a făcut mănăstirea, lângă un munte cu peșteri, între care cea mai vestită este Peștera Liliecilor.
Această mănăstire s-a făcut într-un an. A ridicat o biserică atât de frumoasă și s-a dus în Grecia. Avea evlavie la Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou și a arătat maicilor de acolo cum a ajutat-o Dumnezeu să facă o biserică atât de repede și, văzând atâta râvnă, i-au dat și veșmintele și părți din moaștele Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou.
Este un mare făcător de minuni. O părticică avem și noi și o purtăm cu noi, cu papucul său și cu icoana sa, pentru că este mare făcător de minuni. Cu puțin timp în urmă, de un an, a primit și această rugăciune maica stareță cu părintele duhovnic și i-au spus: „Este rugăciune pe care trebuie să o facă numai arhiereul”, așa cum este și conținutul ei.
Eu o citesc la fiecare slujbă de seară, la Maslu, la Sfânta Liturghie, și am adus-o și aici, ca să ne înnoim simțirile noastre și să ne fie Sfântul Efrem mijlocitor nouă tuturor și familiilor dumneavoastră.
Mănăstirea Sfântul Dionisie a primit și hramul Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou și este mare făcător de minuni, pentru că toate femeile care au primit de la medicii care se ocupă de nașterea copiilor, femeile care au primit această sentință: „Nu vă mai chinuiți, nu veți putea să aveți niciodată copii, sunteți sterpe total…” Dar au ajuns la Sfântul Efrem și s-au rugat și, în câțiva ani, sute de copii s-au născut femeilor socotite sterpe, care nu pot să aibă niciodată copii.
De aceea, să puneți la rugăciune, soțiile tinere care nu aveți copii, să primiți acești copii. Faceți Acatistul Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou și Paraclisul.
Noi astăzi v-am făcut Sfânta Liturghie și ați avut cântări atât de frumoase și am avut bucuria să am aici pe cel cu cea mai frumoasă voce, de care nu vorbim numai noi, ci vorbește lumea muzicală de pretutindeni, Alexandru Chiriac. Are cea mai frumoasă voce. L-ați ascultat astăzi. El cântă la Operă și în biserică.
De copil a fost hărăzit. Este primul din cei opt copii ai părinților săi și mama a fost credincioasă. Ea, la început, știa să cânte folclor și a ajuns la părintele Cleopa, care a întrebat-o ce face și a zis: „Uite, mai cânt cântece lumești”. Și i-a spus părintele Cleopa: „De acum să cânți numai în biserică”. Și a cântat numai în biserică și le-a cântat copiilor și le-au plăcut cele șapte Laude în fiecare zi.
Acești copii, cei opt, sunt crescuți cu cele șapte Laude, iar tatăl a mers în Italia și a muncit tot în rugăciune și i-a întreținut pe acești copii. Toți au glasuri frumoase și cântă.
Sora cea mai mare, după Alexandru, are și ea, cu un arhidiacon de-al nostru, doi copii și urmează să-i ajungă pe părinții săi, nădăjduim, și toți să aibă parte de bucuria de a avea familii frumoase.
Este cea mai frumoasă familie pe care am întâlnit-o, pentru că n-am întâlnit atâta pravilă în nicio familie ca în familia lui Alexandru Chiriac, care îmi răscolește sufletul și mie, și tuturor celor ce-l ascultă.
Și încă o voce frumoasă ați ascultat astăzi, un tenor. Este tânăr, începător, dar foarte bun, arhidiaconul Constantin.
Toți coriștii v-au cântat frumos astăzi, să vă bucurați, căci cântarea este iubită de Dumnezeu. Nimeni nu cântă atât de frumos și armonios cum cântă îngerii în cer. De aceea, mari trăitori, ca Sfântul Ioan Gură de Aur și alții, au spus: „Rugăciunea cântată este mai puternică și ajunge mai repede și mai aproape de Dumnezeu.”
De aceea, să iubim cântarea aceea frumoasă, curată, care-L laudă pe Dumnezeu pretutindeni.
Le mulțumesc tuturor slujitorilor veniți de aproape și de departe. Ne-au venit părinții consilieri de la Constanța, părinții inspectori, părinți protoierei au venit și de aici, fiul unui părinte care a plecat la cele veșnice, pe care l-am pomenit și îl vor pomeni în fiecare zi, cu voce tare, la Cinstitele Daruri, părintele Secară Valeriu Cătălin.
Și, de asemenea, i-am pomenit și pe ceilalți părinți. În taină vă pomenesc pe toți, că vă pomeneam prea mulți și mi s-a făcut observație că lungesc prea mult Liturghia. De aceea vă pomenesc în taină și să știți că-i primită și rugăciunea în taină, dar pe cei de curând plecați îi pomenesc și cu glas tare.
Dumnezeu să ne primească sfintele rugăciuni!
Și acum am în parte și o bucurie aici, unui slujitor de-al nostru, care face parte din Corala Armonia, care până nu demult a fost diacon și este preot și are șapte ani astăzi de la hirotonie aici. Aici a fost hirotonit diacon și, dacă a fost hirotonit aici, aici îi dau și rangul de iconom stavrofor, pentru că este preot, are copii frumoși, sănătoși, slujește și ctitorește o biserică nouă aproape de Eforie. Îl chemăm să-i împărtășim acest rang.
Îl felicit pe noul purtător al Sfintei Cruci de iconom stavrofor, părintele Alexandru Trifu, și îi oferim și această diplomă, care atestă că a primit rangul de iconom stavrofor. Să-i dea Dumnezeu mai departe râvnă, înțelepciune și dragoste, să slujească necontenit cu credință.
Vreau să mulțumesc tuturor slujitorilor care m-au însoțit astăzi, maicii starețe, care a organizat și astăzi hramul acestei mănăstiri, și tuturor celor ce au nevoie de marea milostivire: să vă rugați necontenit.
Maica Domnului nu refuză pe nimeni, îi primește pe toți.
Pentru fiecare dintre dumneavoastră s-au pregătit pachete și voi citi rugăciunea de binecuvântare, ca să se împartă la poartă pachetele pregătite.”
