ÎPS Teodosie a vorbit joi, 16 iulie, despre viața și mărturisirea Sfinților Nicodim Aghioritul și Marina, arătând că aceștia au rămas statornici în credință și au devenit pilde pentru creștinii din toate timpurile.
Predica a fost rostită după Acatistele Maicii Domnului, Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul și Sfintei Mari Mucenițe Marina, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
„Iată, sfinții atât de rugători, plini de daruri, plini de răbdare, de dragoste, de jertfă și de credință vie, ale căror acatiste le-am citit”, a spus ÎPS Teodosie la începutul cuvântului său.
Sfântul Nicodim Aghioritul, un mare rugător și tâlcuitor al scrierilor sfinte
Arhiepiscopul Tomisului l-a prezentat pe Sfântul Nicodim Aghioritul drept un om al rugăciunii, înzestrat cu o cunoaștere profundă a Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți.
„Sfântul Nicodim Aghioritul a fost un mare rugător, un înțelept plin de cunoștința lui Dumnezeu și a lăsat o operă și o pildă de viață care sunt vrednice de urmat”, a afirmat ierarhul.
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Nicodim și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Sfântul Munte Athos, unde a tâlcuit numeroase cărți și a contribuit la punerea în valoare a Filocaliei și a celor mai importante scrieri patristice.
Prin activitatea sa, Sfântul Nicodim a explicat învățătura despre Sfânta Treime, mântuire și folosul Sfintei Împărtășanii, întărindu-i în credință pe cei care veneau în preajma sa.
„Pe mulți i-a întărit în credință și i-a făcut să fie trăitori adevărați ai vieții în Hristos”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a evocat și ultimele clipe din viața Sfântului Nicodim, care și-a chemat ucenicii și a cerut să primească Sfânta Împărtășanie. După ce s-a împărtășit, acesta I-ar fi spus lui Dumnezeu: „Acum am arvuna Ta. Primește-mă la Tine, Doamne!”.
„Și așa s-a liniștit și s-a mutat la cele de sus, iar ucenicilor le-a rămas pilda atât de plină de înțelepciune a vieții Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul”, a continuat ÎPS Teodosie.
Sfânta Marina, mărturisitoare a lui Hristos până la moarte
O parte importantă a predicii a fost dedicată Sfintei Mari Mucenițe Marina, prăznuită în fiecare an la 17 iulie.
ÎPS Teodosie a amintit că Sfânta Marina s-a născut într-o familie păgână și a rămas fără mamă de la o vârstă fragedă. A fost încredințată unei femei creștine, care i-a vorbit despre Hristos și a ajutat-o să descopere credința.
Ajunsă la vârsta tinereții, Marina a început să-L mărturisească deschis pe Hristos, deși știa că alegerea sa îi putea aduce suferința și moartea.
„A fost plină de curaj, de înțelepciune și de bucuria de a-L mărturisi, chiar cu prețul vieții sale, pe Hristos, Care a murit pentru întregul neam omenesc, ca să-l răscumpere din păcat și din moarte”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor, Sfânta Marina a fost supusă unor chinuri cumplite și apoi aruncată în temniță. Cu toate acestea, ea nu a încetat să-și mărturisească credința.
„A fost chinuită și bătută, încât nu mai avea carne pe trupul ei, dar gura sa nu tăcea nicicum”, a arătat ierarhul.
Potrivit relatării prezentate în predică, în temniță i s-a arătat o porumbiță care a luminat locul întunecos, iar rănile sale s-au vindecat. Minunea i-a uimit pe călăi și pe oamenii care văzuseră suferințele la care fusese supusă.
„Nu aveți zei, ci niște obiecte”
Sfânta Marina a respins din nou porunca de a jertfi idolilor și a mărturisit că vindecarea sa venise de la Hristos. Atunci când păgânii au susținut că zeii lor o vindecaseră, mucenița le-a răspuns cu îndrăzneală:
„Care zei? Nu aveți zei, ci niște obiecte! Rușine să vă fie că nu vă închinați Celui Care este viu, ci unor obiecte făcute din piatră, fier, lemn și argint!”.
Tăria mărturisirii sale i-a determinat pe mulți dintre cei prezenți să creadă în Dumnezeu. Văzând influența pe care tânăra o avea asupra mulțimii, conducătorii cetății au hotărât să-i înăsprească chinurile.
„Au hotărât să o chinuiască și mai rău. Dar niciun chin nu a răpus-o”, a subliniat ÎPS Teodosie.
„Ajută-mă să Te mărturisesc până la capăt”
Înainte de a fi ucisă, Sfânta Marina a fost aruncată într-un vas cu apă clocotită. Pentru că nu fusese botezată, ea L-a rugat pe Dumnezeu să transforme acea încercare în botezul său. Apa a devenit răcoroasă, iar deasupra ei s-ar fi arătat o porumbiță purtând o cunună strălucitoare, ca semn al vieții veșnice.
„Doamne, nu m-ai lăsat! Mi-ai trimis această cunună, ca să fiu mireasa Ta în ceruri. Ajută-mă să Te mărturisesc până la capăt!”, au fost cuvintele Sfintei Marina evocate de Arhiepiscopul Tomisului.
Sfânta Mare Muceniță Marina și-a încheiat viața pământească prin tăierea capului cu sabia, rămânând până la sfârșit statornică în credință.
„Ea este pilduitoare prin modul în care și-a însușit credința, a păstrat-o cu sfințenie și și-a dorit, cu prețul unei mari jertfe, să rămână mireasa lui Hristos. Și a rămas astfel până la sfârșit”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 16 iulie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul si al Sf. Mari Mc. Marina, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, sfinții atât de rugători, plini de daruri, plini de răbdare, de dragoste, de jertfă și de credință vie, ale căror acatiste le-am citit.
Sfântul Nicodim Aghioritul a fost un mare rugător, un înțelept plin de cunoștința lui Dumnezeu și a lăsat o operă și o pildă de viață care sunt vrednice de urmat. El a fost foarte isteț la minte și a dobândit multă știință. Mai ales, a învățat Sfintele Scripturi și scrierile Sfinților Părinți și a tălmăcit unele dintre cele mai frumoase scrieri pentru urmașii săi.
A fost un mare rugător și a adunat în jurul lui înțelepți de tot felul. Pe toți cei care au venit în preajma sa i-a întărit în dreapta credință. A fost slujitor și în afara Sfântului Munte, dar cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Sfântul Munte. A voit să meargă să-l cunoască pe Sfântul Paisie Velicicovschi de la Neamț, dar marea i-a stat împotrivă. S-a întors și a rămas acolo, în Sfântul Munte.
A tălmăcit multe cărți și, mai ales, a pus în valoare Filocalia și cele mai alese scrieri ale Sfinților Părinți. A fost un mare tălmăcitor al învățăturii despre Sfânta Treime, despre mântuire și despre folosul Sfintei Împărtășanii. Pe mulți i-a întărit în credință și i-a făcut să fie trăitori adevărați ai vieții în Hristos.
De aceea, s-a încununat cu multă mărire. În ceasul cel din urmă, pe care și l-a cunoscut, și-a adunat ucenicii și vorbea mereu cu Dumnezeu, cu sfinții și cu Maica Domnului. Ucenicii îl întrebau:
– Cu cine vorbești?
Iar el le-a spus:
– Nu mai vorbesc cu cei de aici, ci au venit cei de sus să mă întâmpine.
Și le spunea pe cine vedea și cu cine vorbea.
În cele din urmă, a cerut:
– Eu cu Hristos vorbesc, dar trebuie să-L primesc pentru ultima dată în sufletul și în trupul meu.
A cerut Sfânta Împărtășanie, iar după ce s-a împărtășit, I-a mulțumit lui Dumnezeu și I-a zis:
– Acum am arvuna Ta. Primește-mă la Tine, Doamne!
Și așa s-a liniștit și s-a mutat la cele de sus, iar ucenicilor le-a rămas pilda atât de plină de înțelepciune a vieții Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul.
Avem și pilda Muceniței Marina, pe care o prăznuim în această zi de 17 iulie. Am început în seara aceasta prăznuirea ei, iar mâine o desăvârșim.
Sfânta Marina s-a născut din părinți păgâni. Mama ei a murit când Marina era mică, iar tatăl său, care era bogat, a încredințat-o unei femei ca să o crească. Aceasta a ajutat-o să se înțelepțească. Femeia era creștină în ascuns și îi vorbea despre Hristos, iar copila a început să înțeleagă. Femeia i-a spus însă:
– Să nu-i spui tatălui tău ce am vorbit, pentru că se va mânia!
Încă din copilărie, Marina a crezut în Dumnezeu, dar nu putea să fie botezată, pentru că se afla în grija acelei femei. După aceea, a venit vremea mărturisirii credinței sale.
Pe atunci, cei mai mulți oameni erau păgâni. Ea însă nu a încetat să-și mărturisească credința și dragostea pentru Hristos. A devenit o tânără frumoasă, râvnită de mulți dintre cei care o vedeau. Când s-a aflat că îi învăța și pe alții despre Hristos, a fost trimis Olimvrie să cerceteze dacă era adevărat că această fiică a unui păgân înfocat, care aducea jertfe idolilor, devenise creștină.
Cum putea să fie aceasta? Și iată, ea a mărturisit cu tărie. A fost plină de curaj, de înțelepciune și de bucuria de a-L mărturisi, chiar cu prețul vieții sale, pe Hristos, Care a murit pentru întregul neam omenesc, ca să-l răscumpere din păcat și din moarte. A mărturisit cu tărie și a fost chinuită și bătută, încât nu mai avea carne pe trupul ei, dar gura sa nu tăcea nicicum.
Au închis-o într-o temniță întunecoasă, dar Dumnezeu nu a lăsat-o uitării. Mai întâi, a venit acolo diavolul, ca să o înspăimânte, luând chipul unui câine. Ea, găsind un ciocan, i-a zdrobit capul, iar după aceea a strigat:
– Doamne, iată, cel rău a pierit! Arată-mi și mie un semn!
Și a venit o porumbiță care a luminat acel loc întunecos, iar Marina s-a vindecat de toate rănile. Când au scos-o din temniță, crezând că poate nu mai trăia, iată, era pe deplin sănătoasă, spre mirarea călăilor și a mulțimii care văzuse, cu o zi înainte, ce se petrecuse cu această tânără frumoasă.
Toți s-au mirat, iar Olimvrie i-a cerut din nou să aducă jertfă idolilor. Ea s-a împotrivit cu tărie și, de aceea, prigonirile împotriva sa au început din nou.
Marina mărturisea cu tărie și mulți au început să creadă în Dumnezeul cel adevărat, pe Care ea Îl mărturisea. Văzând aceasta, sfetnicii lui Olimvrie au spus:
– Trebuie să terminăm cu această înșelătoare!
Iar ea spunea:
– Hristos a avut grijă de mine și m-a vindecat!
Ceilalți răstălmăceau însă adevărul:
– Nu Hristos te-a vindecat, ci zeii noștri te-au vindecat!
Ea îi contrazicea pe toți:
– Care zei? Nu aveți zei, ci niște obiecte! Rușine să vă fie că nu vă închinați Celui Care este viu, ci unor obiecte făcute din piatră, fier, lemn și argint!
Văzând cum Îl mărturisea pe Hristos și cum oamenii sinceri înțelegeau mărturisirea ei, au hotărât să o chinuiască și mai rău. Dar niciun chin nu a răpus-o.
Atunci au hotărât să o ducă în afara cetății și să-i taie capul cu sabia. Ea s-a rugat și a cerut să i se dea mai întâi o altă pedeapsă. Au pus-o într-un vas cu apă clocotită, crezând că astfel va muri, dar ea a chemat numele lui Dumnezeu:
– Doamne, nu am avut unde și de cine să fiu botezată. Botează-mă Tu, Doamne, în această apă, pe care fă-o răcoroasă!
Iar Dumnezeu a făcut apa răcoroasă. Deasupra ei s-a arătat porumbița care ținea o cunună frumoasă și strălucitoare. Era simbolul cununii vieții veșnice.
Mulți s-au mirat de aceasta, iar Marina a strigat:
– Doamne, nu m-ai lăsat! Mi-ai trimis această cunună, ca să fiu mireasa Ta în ceruri. Ajută-mă să Te mărturisesc până la capăt!
Pământul s-a cutremurat și toți s-au minunat de aceste semne. Apoi au dus-o să-i taie capul și astfel s-a săvârșit Sfânta Muceniță Marina, care este pomenită cu mare cinste. Ea este pilduitoare prin modul în care și-a însușit credința, a păstrat-o cu sfințenie și și-a dorit, cu prețul unei mari jertfe, să rămână mireasa lui Hristos. Și a rămas astfel până la sfârșit.
Dumnezeu să ne primească rugăciunile!”
