Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre puterea credinței, jertfa martirilor și ajutorul sfinților în dobândirea mântuirii, în predica rostită sâmbătă, 31 octombrie, după Acatistele Învierii Domnului, al Sfântului Ierarh Iachint și al Sfintei Mari Mucenițe Anastasia Romana, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. Ierarhul a evocat viața primului Mitropolit al Țării Românești și martiriul Sfintei Anastasia, îndemnându-i pe credincioși să urmeze exemplul acestora.
ÎPS Teodosie: „Dobrogea l-a dat pe primul mitropolit al Țării Românești”
În prima parte a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a prezentat viața Sfântului Ierarh Iachint de la Vicina și rolul acestuia în organizarea bisericească a Țării Românești.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
Ierarhul a amintit că Sfântul Iachint a fost ultimul mitropolit al Vicinei și a devenit primul mitropolit al Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș, la solicitarea voievodului Nicolae Alexandru Basarab și cu aprobarea Patriarhului Calist I al Constantinopolului.
ÎPS Teodosie a evidențiat activitatea misionară și ctitoricească a Sfântului Iachint, care a străbătut Țara Românească pentru a întări credința creștinilor și a sprijini construirea de biserici și mănăstiri.
„Dobrogea l-a dat pe primul mitropolit al Țării Românești, care este un rugător în ceruri. Și iată, și noi îl avem acum, că îl avem și din Dobrogea, și din Țara Românească, pe acest sfânt ierarh atât de vrednic și rugător, atât de mare ctitor, un mijlocitor la cer”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a evocat martiriul Sfintei Anastasia Romana
O parte importantă a predicii a fost dedicată Sfintei Cuvioase Mucenițe Anastasia Romana, care, potrivit relatării ierarhului, a rămas orfană la vârsta de trei ani și a fost crescută într-o mănăstire din apropierea Romei, sub îndrumarea stareței Sofia.
ÎPS Teodosie a povestit că tânăra a refuzat să renunțe la credința creștină, în ciuda amenințărilor, promisiunilor de bogăție și chinurilor la care a fost supusă.
Arhiepiscopul Tomisului a redat și răspunsul pe care Sfânta Anastasia l-ar fi dat persecutorilor care încercau să o convingă să se lepede de Hristos:
„Ce-mi trebuie mie bucuriile vremelnice, care sunt înșelătoare? Eu o singură bucurie vreau: aceea de a-L avea pe Hristos, că-i Mirele meu, pururea cu mine, și să mă ajute să dobândesc și viața cea viitoare, care este veșnică și cea mai frumoasă și cea mai fericită.”
Ierarhul a subliniat că Sfânta Anastasia s-a rugat inclusiv pentru cei care o chinuiau, cerându-I lui Dumnezeu să îi lumineze și să îi întoarcă la adevăr.
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
În relatarea martiriului, ÎPS Teodosie a amintit și de tânărul Chiril, care i-a oferit apă muceniței în timpul chinurilor și a fost ucis pentru gestul său.
Sfânta Anastasia a primit în cele din urmă moarte martirică prin decapitare, iar trupul său a fost îngropat cu cinste de stareța Sofia.
ÎPS Teodosie: „Și noi să biruim, prin mijlocirea sfinților, toate ispitele”
Pornind de la semnificația numelui Anastasia, care înseamnă „înviere”, Arhiepiscopul Tomisului a făcut o legătură între jertfa muceniței și biruința Mântuitorului Iisus Hristos asupra păcatului și a morții.
„Anastasia, care înseamnă «înviere», ne arată nouă cum se ajunge la înviere. Domnul Hristos, ca să ajungă la Înviere, să biruiască păcatul, moartea, iadul și pe cel viclean, a pătimit, a murit, a fost îngropat, dar a înviat”, a explicat ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că exemplul sfinților trebuie să reprezinte pentru credincioși un îndemn la statornicie și la depășirea încercărilor duhovnicești.
„Și noi să biruim, prin pilda, rugăciunea și dragostea sfinților, toate piedicile noastre în calea mântuirii”, a îndemnat Arhiepiscopul Tomisului.
În încheierea predicii, ÎPS Teodosie i-a chemat pe credincioși să ceară ajutorul Sfântului Ierarh Iachint și al Sfintei Mucenițe Anastasia Romana pentru a rămâne pe calea credinței.
„Și noi să biruim, prin mijlocirea sfinților, toate ispitele care sunt în calea noastră, aduse de cel viclean, să ne întoarcă din calea ce ne duce la înviere și la mântuire”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 31 octombrie, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. Ier. Iachint și al Sf. M. Mc. Anastasia Romana, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată ce acatiste minunate și ce viață sfântă și jertfelnică avem cuprinse în aceste acatiste și în rugăciunile lor, pentru Sfântul Iachint de la Vicina, Mitropolitul Țării Românești, și Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
Sfântul Iachint a trăit în veacul al XIV-lea. El a fost ultimul mitropolit al Vicinei. Au năvălit popoarele barbare și n-a mai fost loc pentru sediul mitropoliei aici, dar era mare nevoie de un ierarh, că se organizase voievodatul din Țara Românească.
Primul ierarh al Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș, este Sfântul Iachint, luat de la Vicina la rugămintea Sfântului Voievod Nicolae Alexandru Basarab și cu aprobarea Patriarhului Calist I al Constantinopolului.
Până în secolul al XIV-lea, Țara Românească, Moldova, Transilvania n-au avut organizare bisericească. Aveau ierarhi sporadici, trimiși tot din Dobrogea, că aici a fost episcopie începând din secolul al III-lea, dar a fost episcopie de la Sfântul Apostol Andrei.
Coincide începutul Mitropoliei Țării Românești cu anul în care a plecat la cele veșnice Sfântul Ierarh Grigorie Palama, cel care ne-a vorbit și ne-a scris atât de minunat despre Sfânta Lumină cea necreată, pe care Hristos a venit să ne-o dăruiască.
Această lumină este harul lui Dumnezeu, în care au fost îmbrăcați strămoșii noștri în Rai, înainte de păcat. Pentru că s-a pierdut harul prin păcat, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat să ne răscumpere din păcat și din moarte, să ne aducă din nou harul lui Dumnezeu, care să ne fie spre unire cu Dumnezeu și spre viața cea veșnică.
Sfântul Iachint a fost un ierarh foarte râvnitor, credincios. El a întemeiat multe biserici și mănăstiri. A mers de la munte la Dunăre, de la Dunărea din est până la vest. Toată Țara Românească a străbătut-o și, unde nu erau biserici, iar creștinii erau doritori să aibă sfinte lăcașuri de rugăciune, i-a întărit în credință.
Prin daniile lor și prin osârdia Sfântului Iachint, iată, este mare ctitor de biserici și mănăstiri și are originea aceasta din pământul apostolic al Dobrogei.
Dobrogea l-a dat pe primul mitropolit al Țării Românești, care este un rugător în ceruri. Și iată, și noi îl avem acum, că îl avem și din Dobrogea, și din Țara Românească, pe acest sfânt ierarh atât de vrednic și rugător, atât de mare ctitor, un mijlocitor la cer.
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
Am citit și un alt acatist, al Sfintei Cuvioase Mucenițe Anastasia. Aceasta a rămas orfană de părinți la vârsta de trei ani. A fost crescută în rugăciune și a avut dorul de rugăciune continuă. De aceea, a mers la o mănăstire aproape de Roma, unde era o stareță înțeleaptă, Sofia. Era foarte tânără. Sofia a crescut-o în credință. Era foarte rugătoare, postitoare și râvnitoare ca să facă voia lui Dumnezeu. Era de o frumusețe atât de cuceritoare, încât oricine o vedea parcă vedea o față cerească de înger. De aceea, mulți tineri ar fi dorit s-o ia de soție.
S-a auzit despre această tânără, care îi învăța și pe tineri cum să creadă în Mântuitorul Hristos, cum să se roage, să postească și îi învăța despre viața cea viitoare, că era plină de înțelepciune datorită rugăciunii și credinței ei. S-a auzit aceasta și aici a venit guvernatorul Prov și a pus ostașii s-o scoată din mănăstire.
Sofia știa ce o așteaptă, că mulți creștini erau atunci uciși, și i-a spus:
„Ai crescut aici, cu mine. Ai învățat că nimic nu-i mai de preț și mai puternic decât rugăciunea și pe nimeni nu trebuie să iubim mai mult ca pe Dumnezeu. Tot așa să-L iubești! Chiar și în primejdie, chiar și dacă ai fi condamnată la moarte, să nu te temi, că cine moare pentru Hristos Îl dobândește în viața cea viitoare.”
Copila a fost luată cu forța de niște călăi și dusă în fața guvernatorului Prov.
Acesta a întrebat-o:
„De unde ești și cine ești?”
Și ea a răspuns:
„Sunt creștină și Îl iubesc pe Hristos!”
I-a zis acela:
„Dar noi avem zeii noștri la care să ne închinăm. Ce ai tu cu Hristos?”
„Zeii pe care îi cinstiți voi”, a răspuns copila, „sunt niște demoni și nici n-au suflet, că sunt numai obiecte făcute de mâini omenești. De aceea, dacă vreți, eu pot să vă arăt că sunt simple obiecte fără viață. Eu mă voi ruga și, dacă mă voi ruga, nu le veți mai avea, aceste obiecte pe care le numiți zei.”
S-a rugat și aceia s-au făcut praf și cenușă.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
S-a mâniat foarte tare guvernatorul Prov și, iată, a închis-o în temniță pe Anastasia, dar ea nu s-a speriat.
După ce au amenințat-o cu moartea, au încercat s-o îmbie și cu dulcegării și i-au zis:
„Dacă asculți de noi, vei fi bogată, îți dăm avere, vei fi cinstită de împărat și vei avea mari bucurii.”
Dar ea a răspuns:
„Ce-mi trebuie mie bucuriile vremelnice, care sunt înșelătoare? Eu o singură bucurie vreau: aceea de a-L avea pe Hristos, că-i Mirele meu, pururea cu mine, și să mă ajute să dobândesc și viața cea viitoare, care este veșnică și cea mai frumoasă și cea mai fericită.”
Au început toate chinurile asupra acestei tinere deosebit de frumoase.
Mai întâi au bătut-o, au chinuit-o. Ea răbda și se ruga și striga la Dumnezeu:
„Fie-Ți milă de călăii aceștia! Dă-le lumină, că ei nu știu ce vor. Sunt în întuneric.”
Auzind acestea, mai mult i-a incitat și, după ce era plină de răni, că au bătut-o, apoi au legat-o de patru stâlpi, i-au pus foc dedesubt, cu smoală și cu pucioasă, s-o prăjească. Au pus-o cu fața în jos și pe spate o băteau cu toiege pline de spini. Era plină de răni, dar parcă n-ar fi durut-o. Osteneau chinuitorii și se plângeau că nu mai pot, că sunt prea osteniți și ea se ruga și mereu primea împrospătare.
Au zis:
„Hai s-o muncim și mai greu!”
Au pus-o pe o roată și au legat-o. O roată cu săgeți ascuțite și carnea îi sărea, dar ea avea putere și striga la Dumnezeu și Îi mulțumea.
Deodată, s-a oprit roata, că ea a strigat:
„Doamne, dacă vrei să mă mai salvezi o dată, vino în ajutorul meu!”
A venit un înger. Roata s-a oprit și a fost dezlegată și era deplin sănătoasă.
S-au mirat mulțimile chemate să vadă ce pedeapsă primesc creștinii dacă nu se închină așa-zișilor zei.
„Fie-vă milă!”, strigau călăilor. „Că e o fată tânără! Atâta o chinuiți! Nu vedeți că vă face de rușine? Ea e mai puternică decât voi, toți soldații, viteji vă dați!”
Văzând că nici așa nu pot să-i facă nimic, s-o aducă ori să se lepede de Hristos, ori să moară, că voiau să moară în rușine, au și dezbrăcat-o și ea nu s-a rușinat.
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
I-au zis:
„Nu ți-e rușine că te dezbrăcăm?”
„Nu, că și Hristos al meu a fost dezbrăcat și așa a fost răstignit pe cruce. Rușinea este a voastră, pentru că Dumnezeu este cu mine. Oamenii cei dintâi n-au avut haine, dar ne dă nouă Hristos, dacă răbdăm, în viața cea viitoare, haine de lumină.”
Astfel au strujit-o cu unghii de fier, spânzurând-o, și bucăți de carne cădeau din trupul ei, și tot era vie și mărturisitoare.
Dar a strigat:
„Mi-e sete!”
Strigând așa, un tânăr, Chiril, s-a dus și i-a dat apă.
Au chinuit-o mai departe: i-au tăiat sânii, i-au tăiat degetele, i-au scos unghiile de la mâini și de la picioare și curgea sângele pârâu din ea.
Iarăși a strigat:
„Mi-e sete!”
Iarăși Chiril a adus apă.
Toți ziceau:
„Acesta trebuie să fie creștin, dacă ascultă și o slujește pe aceasta.”
I-au tăiat capul. A fost mucenic înaintea Sfintei Anastasia.
După aceea au zis:
„N-avem ce să mai facem!”
Păgânii au început să spună:
„Credem și noi în Dumnezeul pe Care Îl mărturisește Anastasia, pentru că are atâta putere. Toți v-ați luptat și ea, atât de copilă, firavă, este mai puternică decât voi, pentru că Îl are pe Dumnezeul Cel adevărat cu ea.”
Au zis:
„Ce să facem? Ceva trebuie să facem!”
I-au tăiat capul cu sabia.
Iar maica Sofia, stareța ei, a fost înștiințată de înger și a venit și i-a luat trupul și capul și le-a îngropat cu cinste. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru această mărturisitoare și s-au rugat continuu ca ea să pomenească toată obștea mănăstirii și pe toți creștinii să-i pomenească în ceruri.
Anastasia, care înseamnă „înviere”, ne arată nouă cum se ajunge la înviere.
Domnul Hristos, ca să ajungă la Înviere, să biruiască păcatul, moartea, iadul și pe cel viclean, a pătimit, a murit, a fost îngropat, dar a înviat. Cu Învierea Sa, a biruit toate cele potrivnice, și pe cel potrivnic, și iadul, și moartea.
Și noi să biruim, prin pilda, rugăciunea și dragostea sfinților, toate piedicile noastre în calea mântuirii.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
Să o rugăm pe Sfânta Anastasia, pe Sfântul Iachint, primul mitropolit al Țării Românești și ultimul mitropolit al Vicinei, mitropolia noastră de aici, din Dobrogea, urmașa Mitropoliei Tomisului.
Și noi să biruim, prin mijlocirea sfinților, toate ispitele care sunt în calea noastră, aduse de cel viclean, să ne întoarcă din calea ce ne duce la înviere și la mântuire.
Amin.”
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie


