Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit marți, 29 septembrie, despre sfinții care au mărturisit dreapta credință prin nevoință, suferință și jertfă.
Predica a fost rostită după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
„Slujind dreapta credință și apărând-o cu jertfa vieții noastre, să ne dea Dumnezeu darul vieții celei veșnice”, a spus ÎPS Teodosie în finalul cuvântului său.
ÎPS Teodosie: Sfântul Chiriac a avut „de copil dorul după Dumnezeu”
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că Biserica face pomenirea mai multor sfinți mucenici, dar și a Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul.
ÎPS Teodosie a arătat că Sfântul Chiriac s-a născut în Corint, din părinți credincioși, Ioan și Evdochia, și a avut încă din copilărie dorul după Dumnezeu.
„Având acest dor, părinții l-au lăsat, la 18 ani, să meargă în Țara Sfântă”, a spus ierarhul.
Ajuns acolo, Sfântul Chiriac l-a întâlnit pe Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare, care avea o obște de monahi râvnitori.
„Fiind și el doritor să se roage împreună cu cei care nu-și încetau rugăciunea niciodată, a cerut să fie primit în această obște”, a relatat ÎPS Teodosie.
„A dus o viață de mare jertfă”
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, Sfântul Chiriac a fost primit în obște, a fost călugărit și a dus „o viață de mare jertfă”.
Ierarhul a subliniat că, deși era voinic la trup și frumos la chip, Sfântul Chiriac nu a pus frumusețea trupească mai presus de frumusețea duhovnicească.
„Eu, deși spun unii că sunt frumos, față de Dumnezeu sunt sărac în frumusețe. De aceea, Îl voi ruga pe Dumnezeu să mă ajute să fiu nevoitor și să-mi fie cu adevărat ajutător, să nu pierd chipul Său”, a citat ÎPS Teodosie din cuvintele atribuite Sfântului Chiriac.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Sfântul Chiriac a dorit să păstreze chipul lui Dumnezeu primit de fiecare om.
Sfântul Chiriac, rugător pentru cei aflați în lupta cu cel viclean
ÎPS Teodosie a spus că Sfântul Chiriac a petrecut 30 de ani în obște, apoi s-a retras în pustie.
Potrivit ierarhului, sfântul a ajutat în timpul vieții sale mulți bolnavi prin rugăciunile sale și i-a îndemnat pe oameni la pocăință.
„Multora le spunea cum să se căiască, văzând, prin harul lui Dumnezeu, lipsurile și păcatele lor”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Pentru a păstra liniștea lăuntrică, Sfântul Chiriac s-a retras apoi într-un loc și mai pustiu.
„Sfântul Chiriac Sihastrul a rămas în amintirea tuturor și este și acum rugător pentru tot neamul omenesc care se ostenește aici, în lupta cu cel viclean, ca să poată să ajungă la Împărăția cea cerească”, a spus ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie a vorbit despre cei 50 de mucenici
În predică, Arhiepiscopul Tomisului a amintit și de cei 50 de mucenici pomeniți de Biserică.
ÎPS Teodosie a explicat că aceștia au mărturisit credința în Hristos și au fost luptători împotriva învățăturilor greșite.
„Prăznuim astăzi 50 de mucenici, între care sunt unii mai însemnați, dar toți au mărturisit la fel credința în Hristos”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit, între acești mucenici, pe Petronia, Dorimedont și Isachie.
Petronia, tânără și râvnitoare pentru credință
ÎPS Teodosie a evidențiat în mod special figura Sfintei Mucenițe Petronia, pomenită în calendar.
„Petronia este pomenită și în calendar astăzi, nu numai în Sinaxar, pentru că era tânără și foarte râvnitoare. Ea voia să fie credința pusă la loc de cinste”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a arătat că toți cei 50 de mucenici au fost chinuiți, bătuți și, în cele din urmă, uciși pentru credința lor.
„Au iubit mai mult credința și pe Hristos decât viața cea vremelnică. Iar Hristos le-a răsplătit cu viața cea viitoare”, a spus ÎPS Teodosie.
Mucenicii, rugători pentru cei aflați pe pământ
Arhiepiscopul Tomisului a amintit și de alți mucenici din Persia, care au crezut în Hristos și au păstrat „comoara din sufletele lor”.
ÎPS Teodosie a subliniat că sfinții pomeniți de Biserică sunt rugători pentru credincioșii aflați încă în lupta acestei vieți.
„Toți aceștia, care sunt pomeniți de Sfânta Biserică și care sunt în Biserica cea triumfătoare din cer, sunt rugători pentru noi”, a spus ierarhul.
În final, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să ceară ajutorul mucenicilor și pustnicilor, în frunte cu Sfântul Chiriac Sihastrul.
„Să-i rugăm și noi pe toți mucenicii, pe pustnici, în frunte cu pustnicul Chiriac, să ne fie și nouă de ajutor în viața cea viitoare, pentru ca, slujind dreapta credință și apărând-o cu jertfa vieții noastre, să ne dea Dumnezeu darul vieții celei veșnice, de care cu toții să avem parte”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 29 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi facem pomenire multor sfinți mucenici, dar facem și pomenirea unui mare sihastru, Chiriac din Corint, născut din părinți credincioși, Ioan și Evdochia. Acesta a avut de copil dorul după Dumnezeu. Având acest dor, părinții l-au lăsat, la 18 ani, să meargă în Țara Sfântă. Venind aici, l-a întâlnit pe Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare, care avea o obște de monahi foarte râvnitori. Fiind și el doritor să se roage împreună cu cei care nu-și încetau rugăciunea niciodată, a cerut să fie primit în această obște.
A fost primit, a fost călugărit și, iată, Chiriac a dus o viață de mare jertfă. Deși era voinic la trup, el nu-și cinstea trupul mai mult decât se cuvenea. Era frumos la chip. El privea la frumusețea lui Dumnezeu și zicea:
„Eu, deși spun unii că sunt frumos, față de Dumnezeu sunt sărac în frumusețe. De aceea, Îl voi ruga pe Dumnezeu să mă ajute să fiu nevoitor și să-mi fie cu adevărat ajutător, să nu pierd chipul Său, pe care l-a dat tuturor oamenilor, și acest chip al lui Dumnezeu să-l pot păstra.”
A suferit aici, pentru că a venit vremea prigonirilor și au fost multe prigoane.
Dar, după ce a stat 30 de ani în această obște, s-a dus mai departe, într-un loc pustiu, și pe acolo a petrecut până la 99 de ani.
Și, fiind așa îmbătrânit, el a ajutat, în timpul vieții sale, pe mulți bolnavi prin rugăciunile sale și multora le spunea cum să se căiască, văzând, prin harul lui Dumnezeu, lipsurile și păcatele lor. De aceea, mulți l-au căutat. Din această pricină, pentru liniștea cea lăuntrică, s-a dus într-un loc pustiu.
După ce a ajuns la 99 de ani, a vrut să fie într-un loc și mai pustiu și s-a dus lângă o piatră. Acolo a mai petrecut nouă ani, iar la 108 ani s-a sfârșit, după ce și-a găsit un ucenic, căruia i-a spus să-l caute, că zilele lui nu mai sunt multe. Acela a adus slujitori pentru a fi prohodit la moartea sa.
Sfântul Chiriac Sihastrul a rămas în amintirea tuturor și este și acum rugător pentru tot neamul omenesc care se ostenește aici, în lupta cu cel viclean, ca să poată să ajungă la Împărăția cea cerească.
Prăznuim astăzi 50 de mucenici, între care sunt unii mai însemnați, dar toți au mărturisit la fel credința în Hristos și, mai ales, erau luptători și împotriva ereziilor lui Origen, pentru care s-a făcut și un sinod care a combătut învățăturile lui greșite.
Între acești mucenici este mucenița aceasta pe care am amintit-o aici, Petronia, dar și alți mucenici: Dorimedont, Isachie și toți ceilalți, până la 50.
Petronia este pomenită și în calendar astăzi, nu numai în Sinaxar, pentru că era tânără și foarte râvnitoare. Ea voia să fie credința pusă la loc de cinste.
De aceea, toți cei 50, în frunte cu Petronia, cu Dorimedont, cu Isachie și cu ceilalți, au fost chinuiți și bătuți și, în cele din urmă, li s-au tăiat capetele, pentru că au iubit mai mult credința și pe Hristos decât viața cea vremelnică. Iar Hristos le-a răsplătit cu viața cea viitoare.
Mai pomenim și alți mucenici, din Persia, care au crezut în Hristos și n-au lăsat să dispară comoara din sufletele lor.
Toți aceștia, care sunt pomeniți de Sfânta Biserică și care sunt în Biserica cea triumfătoare din cer, sunt rugători pentru noi. Să-i rugăm și noi pe toți mucenicii, pe pustnici, în frunte cu pustnicul Chiriac, să ne fie și nouă de ajutor în viața cea viitoare, pentru ca, slujind dreapta credință și apărând-o cu jertfa vieții noastre, să ne dea Dumnezeu darul vieții celei veșnice, de care cu toții să avem parte.
Amin.”
