ÎPS Teodosie a vorbit, miercuri, 9 septembrie, despre credința, răbdarea și jertfa Sfinților și Drepților Părinți Ioachim și Ana, subliniind că bucuria vieții creștine se prelungește în veșnicie atunci când credincioșii urmează pilda sfinților.
Arhiepiscopul Tomisului a rostit cuvântul de învățătură după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În ziua de pomenire a părinților Maicii Domnului, ierarhul a evocat încercarea prin care au trecut Sfinții Ioachim și Ana, care, deși înaintați în vârstă, nu au încetat să se roage și să facă milostenie.
„Cei doi bătrâni, după 50 de ani de căsnicie, încă se rugau și ziceau: «Doamne, iartă-ne toate păcatele! Știm că nu suntem vrednici să mai avem copii, că suntem bătrâni, dar măcar primește ofrandele noastre, pe care le aducem Ție»”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Sfinții Ioachim și Ana își împărțeau averea între templu, săraci și nevoile proprii, păstrând pentru ei foarte puțin. Potrivit ierarhului, viața lor era hrănită de rugăciune, milostenie și dragoste față de Dumnezeu și de semeni.
ÎPS Teodosie la Catedrala Arhiepiscopală, despre pilda Sfinților Ioachim și Ana
ÎPS Teodosie a relatat și momentul în care jertfa adusă de Ioachim la templu a fost refuzată, iar acesta s-a retras în munte, rugându-se cu lacrimi. După 40 de zile, Arhanghelul Gavriil i-a vestit că va avea o fiică aleasă, prin care avea să vină mântuirea neamului omenesc.
„Ei făceau numai bine, dar, în smerenia lor, Ioachim și Ana se credeau nevrednici”, a afirmat ierarhul tomitan, arătând că Maica Domnului a fost crescută de părinții săi „în multă rugăciune, în lacrimi și în dragoste”.
Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
În predică au fost pomeniți și Sfinții Cuvioși Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău, prăznuiți în aceeași zi. Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat viața lor de nevoință, rugăciune și slujire, numindu-i, alături de Sfinții Ioachim și Ana, „mari mijlocitori înaintea lui Dumnezeu”.
„De aceea, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dea tuturor dragoste, jertfă și bucurie sfântă. Să avem cu toții nădejdea că această bucurie sfântă, în care trăim în viața aceasta, dacă ne facem următori sfinților, se va prelungi și în viața cea viitoare, de care cu toții să avem parte”, a spus ÎPS Teodosie.
La final, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să participe la momentele de rugăciune prilejuite de aducerea moaștelor Sfintei și Dreptei Ana la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța. Acestea vor ajunge vineri după-amiază și vor rămâne spre închinare până duminică, după slujbă.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 9 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi îi pomenim pe părinții Maicii Domnului, pe care îi pomenim la fiecare Sfântă Liturghie. Dar astăzi nu i-am mai pomenit la urmă, ci i-am pomenit la început, după pomenirea autorului Sfintei Liturghii, Sfântul Ioan Gură de Aur.
Cine sunt părinții Maicii Domnului? Doi bătrâni de neam ales.
Ioachim era din neamul lui Iuda, urmaș al lui David. Ana era din neamul lui Levi, fiica preotului Matthan, urmaș al marelui arhiereu Aaron. Acesta a avut trei fiice: Maria, Sofia și Ana.
Maria și Sofia s-au căsătorit în Betleem. Maria a născut-o pe Salomeea, mama unora dintre Apostoli. Sofia a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Ana a născut cea mai importantă fiică: pe Maria.
Dar, dacă celelalte surori ale Anei au născut la vremea cuvenită, ea a născut la bătrânețe. Cei doi bătrâni, după 50 de ani de căsnicie, încă se rugau și ziceau: „Doamne, iartă-ne toate păcatele! Știm că nu suntem vrednici să mai avem copii, că suntem bătrâni, dar măcar primește ofrandele noastre, pe care le aducem Ție.”
Ei aveau avere multă, că erau din neam ales. Își împărțeau averea în trei părți: o parte o dădeau templului, a doua parte săracilor, iar a treia parte o păstrau pentru ei. Dar pentru ei nu țineau decât foarte puțin, că nu se înfruptau din bunătățile acestea și din hrana cea trecătoare, ci se hrăneau mai mult cu rugăciunea, cu milostenia și cu dragostea lor față de Dumnezeu și față de oameni.
De aceea se bucurau că pot să aducă la templul lui Dumnezeu și făină, și untdelemn, și multe ofrande și că îi ajutau pe toți slujitorii templului.
Când a fost dusă jertfa de Ioachim la templu, aceasta a fost refuzată de arhiereul Isahar, care i-a spus: „Cum să mai aduci jertfă? Ești păcătos, n-ai niciun copil; este semn că ești blestemat. Nu putem să-ți primim jertfa.”
Iar cei care stăteau la rând să aducă jertfă îl împingeau și îi spuneau: „Pleacă de aici, că nu poți să aduci jertfă!”
Atunci Ioachim s-a întristat și a zis: „Doamne, n-am altă jertfă să-Ți aduc decât jertfa căinței, cu lacrimi.”
Și a început să plângă. S-a dus în munte și i-a spus Anei: „Eu nu mai vin acasă până când Dumnezeu nu-mi va da un semn că mă poate ierta pentru păcatele mele.”
Ei făceau numai bine, dar, în smerenia lor, Ioachim și Ana se credeau nevrednici. Ana s-a dus în grădina casei ei și n-a mai intrat în casă, ci a plâns și ea tot timpul.
Abia după 40 de zile, Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Ioachim, după ce acesta vărsase atâtea lacrimi, înștiințându-l că va avea o fiică, o fiică aleasă, care va răscumpăra, prin Rodul ei, întreg neamul omenesc.
A primit și Ana această veste. S-au unit împreună. Ei nu mai aveau plăceri trupești, dar Dumnezeu i-a întărit să poată zămisli o pruncă ce este cea mai sfântă, cea mai curată și vrednică să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu, Căruia avea să-I dea trup, pentru ca El să răscumpere întregul neam omenesc.
De aceea, s-a zămislit fiica celor doi bătrâni, în timp ce ei se rugau stăruitor: „Doamne, nu suntem vrednici, dar, dacă este voia Ta și așa este hotărât, fă ca fiica noastră, care se zămislește, să fie vrednică de darurile lui Dumnezeu.”
Și, cu adevărat, cei doi și-au crescut copila în multă rugăciune, în lacrimi și în dragoste. Iar când a împlinit trei ani, au dus-o la templu, precum făgăduiseră. Nu credeau că fiica lor va ajunge în Sfânta Sfintelor.
Dar fiica lor, Maria, era luminată de darul Duhului Sfânt, încât marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a întâmpinat-o, a fost dus de mână de această copilă. Se minuna bătrânul cum urca repede treptele templului și cum îl trăgea de mână. Astfel, ea a rămas în Sfânta Sfintelor.
Noi îi cinstim pe acești doi părinți, care s-au sfârșit nu după multă vreme. Ioachim a murit la scurt timp, având 80 de ani, iar Ana, 79 de ani.
Dar ei au rămas părinții cei mai dragi și cei pe care Biserica îi cinstește în mod deosebit. De aceea, ei se roagă pururea pentru noi, iar Dumnezeu i-a rânduit să fie cei care cântăresc faptele noastre cele bune la ușa Împărăției cerurilor. Prin cântarul lor spiritual, sunt chemați să intre în Împărăția cerească creștinii râvnitori.
Noi astăzi îi prăznuim și pe doi părinți: Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău.
Onufrie a venit din părțile Rusiei și a ajuns aici, unde era loc de sihăstrie. A găsit un loc și a stat ani de zile în peștera de la Vorona. După aceea, a avut o legătură foarte strânsă cu Paisie Velicikovski, starețul de la Mănăstirea Neamț, și cu Vasile de la Poiana Mărului.
Sfântul Onufrie a fost duhovnic, a dus o viață aspră și atât de frumoasă, încât viața sa a fost o jertfă permanentă. Este vestit prin asprimea vieții sale, prin postirea și rugăciunile sale, prin mijlocirea sa, căci mulți bolnavi se vindecau și multe duhuri necurate erau izgonite. S-a dus vestea despre Sfântul Onufrie, care s-a sfârșit în această lumină a faptelor sale bune.
Chiriac a venit, ca tânăr, la Tazlău, în anul 1617. Avea un chip frumos și luminos, iubea să citească în biserică și a fost primit cu drag. Nu lipsea de la nicio pravilă. Părinții se minunau cum acest tânăr era atât de râvnitor, postea aspru, se ruga tot timpul și îi plăcea să vorbească frumos și lămurit cu toți monahii.
Astfel trăind, părintele stareț de acolo l-a călugărit și i-a pus numele Chiriac, care înseamnă „al lui Dumnezeu”, pentru că așa trăia: ca un om al lui Dumnezeu.
De aceea, a trăit o viață frumoasă până în anul 1660 și s-a sfârșit aici. I-au pus sfintele sale moaște în biserică și, la locul unde se aflau acestea, se făceau multe tămăduiri. Dar au venit năvălirile barbare și nu s-au mai găsit sfintele sale moaște.
De aceea, el este pomenit, iar viața lui a fost o viață de jertfă, de rugăciune, de dragoste și de înțelepciune. A iubit înțelepciunea cea de sus, iubind Scripturile și tâlcuindu-le, învățându-i pe toți să postească, să se roage și să aibă conștiința vie, în care să-L poarte neîncetat pe Dumnezeu.
Alături de Sfinții Părinți Ioachim și Ana, atât de rugători, astăzi avem doi rugători români: Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău.
Toți cei patru sfinți sunt pentru noi mari mijlocitori înaintea lui Dumnezeu.
De aceea, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dea tuturor dragoste, jertfă și bucurie sfântă. Să avem cu toții nădejdea că această bucurie sfântă, în care trăim în viața aceasta, dacă ne facem următori sfinților, se va prelungi și în viața cea viitoare, de care cu toții să avem parte. Amin.
Așteptăm și moaștele Sfintei Ana, dar nu mâine dimineață, ci vineri după-amiază, și vor rămâne până duminică, după slujbă.
Le vom așeza afară și vom face slujbă tot timpul. Să nu pierdeți închinarea la moaștele Sfintei Ana, care sunt pline de sfințenie. Sfânta Ana este o mijlocitoare atât de ascultată de Dumnezeu și de fiica sa, Maica Domnului.
Cea mai puternică mijlocitoare este Maica Domnului, iar Mântuitorul Hristos, ca Arhiereu veșnic, este Cel mai puternic; după El, Maica Domnului.
Ne bucurăm că vin sfintele moaște. Au vrut cei de la București să le mai țină, pentru că sunt mulți credincioși care vin să se închine, și iată, programul se mai schimbă.
Duminică nu mai slujesc la așezarea în raclă a Brâului Maicii Domnului, ci slujesc aici. Este ajunul Sfintei Cruci și trebuie să slujesc și cu grecii care vin. Va fi o slujbă frumoasă, duminică, atunci când ne vom despărți și de moaștele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.”
