ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit, în predica rostită după Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dervent, despre puterea Sfintei Cruci, cinstirea ei încă din perioada apostolică și semnificația eshatologică a „semnului Fiului Omului”, despre care ierarhul a afirmat că se va arăta pe cer la sfârșitul veacurilor.
În acest context, Arhiepiscopul Tomisului a susținut că cei care nu cinstesc Crucea se vor înspăimânta atunci când aceasta se va arăta pe cer.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
„Toți păgânii și sectarii și cei care n-au dreapta credință vor privi la acest semn și se vor înspăimânta, că au prigonit Crucea și au chinuit și au omorât pe creștini. Se vor înspăimânta de acest semn și vor plânge”, a spus ÎPS Teodosie.
Predica a fost rostită la Mănăstirea Dervent, din comuna Galița, județul Constanța, cu prilejul praznicului Înălțării Sfintei Cruci.
ÎPS Teodosie: „Din pământ, din sângele mucenicilor, au răsărit crucile de leac”
Arhiepiscopul Tomisului și-a început predica explicând de ce a ales Mănăstirea Dervent pentru sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci.
„La fiecare zi a sărbătorii acesteia, în fiecare an, de Înălțarea Sfintei Cruci, sunt la Mănăstirea Dervent, pentru că aici este locul cel mai potrivit pentru a cinsti Sfânta Cruce. Din pământ, din sângele mucenicilor, au răsărit crucile de leac”, a afirmat ierarhul.
ÎPS Teodosie a amintit vindecările pe care tradiția mănăstirii le leagă de crucile de la Dervent și a vorbit despre izvorul tămăduitor atribuit trecerii Sfântului Apostol Andrei prin aceste locuri.
„Atâția bolnavi s-au vindecat la aceste cruci de leac. Aici, Sfântul Apostol Andrei, trecând, prin semnul Crucii a făcut să izvorască izvorul cel tămăduitor, cu apă nestricăcioasă”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a amintit și slujirea din ajun de la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii, Sfânta Cruce și Sfânta Teodora de la Sihla”, din localitatea Crucea.
„Crucea este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu”
ÎPS Teodosie a susținut că cinstirea Sfintei Cruci își are începuturile încă din perioada apostolică, invocând învățătura Sfântului Apostol Pavel.
„Așadar, de când este cinstită Sfânta Cruce? Chiar din vremea Sfinților Apostoli. Ei au cinstit-o, ei au vorbit despre Sfânta Cruce, că toți trebuie să o cinstească. Sfântul Apostol Pavel a spus: «Crucea este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu».”
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului a evocat apoi persecuțiile creștinilor din primele trei secole și numărul mare al martirilor care și-au mărturisit credința cu prețul vieții.
„Mulțime de mucenici L-au mărturisit pe Hristos și au luat crucea și au primit această moarte martirică, crezând că vor avea viața în ceruri. Și, cu adevărat, toți martirii au primit viața aceea cerească și veșnică”, a afirmat ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie a evocat semnul Crucii văzut de Sfântul Constantin
O parte amplă a predicii a fost consacrată Sfântului Împărat Constantin cel Mare și confruntării sale cu Maxențiu.
ÎPS Teodosie a relatat tradiția potrivit căreia Constantin, înaintea luptei, s-a rugat să primească un semn care să-i arate dacă își va putea învinge adversarul.
„Și s-a rugat și i s-a arătat pe cer, în amiaza mare, ca razele soarelui, mai puternică decât razele soarelui, o Cruce închipuită din acea lumină mai puternică decât razele soarelui. Și aceste cuvinte: «În acest semn vei învinge»”, a relatat ierarhul.
Potrivit predicii, Constantin a poruncit realizarea unei cruci de aur și a așezat semnul Crucii pe steagurile armatei sale, iar după victoria asupra lui Maxențiu a ridicat o cruce la Roma.
Aflarea Crucii Mântuitorului de către Sfânta Elena
Arhiepiscopul Tomisului a continuat cu relatarea tradiției bisericești despre căutarea Crucii Mântuitorului la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena.
Au fost găsite trei cruci, iar ÎPS Teodosie a relatat că identificarea celei pe care fusese răstignit Hristos s-a făcut prin minunea învierii unei femei moarte după atingerea de Sfânta Cruce.
Ulterior, pentru ca mulțimea credincioșilor să o poată vedea și cinsti, Crucea a fost înălțată înaintea lor.
„De aceea este astăzi Înălțarea Sfintei Cruci, că Sfânta Elena a pus, împreună cu patriarhul de atunci, să se ridice Crucea, ca să se poată închina toți creștinii la Sfânta Cruce”, a spus ÎPS Teodosie.
„Crucea este semnul de biruință și de viață”
Arhiepiscopul Tomisului a definit Crucea drept „semnul creștinilor, semnul de biruință și de viață” și „semn înfricoșător asupra demonilor”.
„Crucea este semnul cel mai puternic, cu care ne închinăm cu toții. Cu Sfânta Cruce începem rugăciunile noastre și cu Sfânta Cruce le încheiem”, a afirmat ierarhul.
ÎPS Teodosie a arătat că, după aflarea lemnului Sfintei Cruci, cinstirea acesteia s-a răspândit și mai mult în viața Bisericii, fiind însoțită, potrivit tradiției creștine, de numeroase minuni.
„Este semnul cel mai puternic, de care Hristos nu Se desparte niciodată”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie: Hristos nu Se desparte de Maica Domnului și de Cruce
În continuarea predicii, ierarhul a vorbit despre legătura Mântuitorului cu Maica Domnului și cu Sfânta Cruce.
ÎPS Teodosie a evocat cuvintele rostite de Hristos pe Cruce către Maica Sa și Sfântul Apostol Ioan – „Femeie, iată fiul tău!” și „Iată mama ta!” – subliniind rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului în viața creștinilor.
„Maica Domnului este nedespărțită de Hristos, de Fiul său, pe Care L-a născut cu trup”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a făcut referire și la rănile Răstignirii, afirmând că Hristos le-a păstrat în trupul Său după Înviere.
„Erau rănile suferite pe Cruce și se minunau că Cel fără de păcat are răni. Erau rănile produse de păcatele noastre”, a spus ÎPS Teodosie.
„Crucea se va arăta și la sfârșitul veacurilor pe cer”
Ultima parte a predicii a fost dedicată evenimentelor de la sfârșitul veacurilor și celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului.
ÎPS Teodosie a afirmat că, înainte de venirea Fiului Omului, pe cer se va arăta semnul Său – Sfânta Cruce.
„Crucea se va arăta și la sfârșitul veacurilor pe cer. Nu va veni Fiul Omului întâi”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre învierea morților, despre înnoirea creației și despre trupurile înviate, pe care le-a descris drept „ușoare, spiritualizate”.
„Cei buni vor fi în lumină, că va coborî din cer Fiul Omului. Dar, până va coborî, întâi se va arăta pe cer semnul Său. Semnul Mântuitorului este Crucea, de care nu Se desparte niciodată”, a afirmat ÎPS Teodosie.
„Toți păgânii și sectarii și cei care n-au dreapta credință se vor înspăimânta”
În acest context eshatologic, Arhiepiscopul Tomisului a rostit afirmația centrală a predicii.
„Toți păgânii și sectarii și cei care n-au dreapta credință vor privi la acest semn și se vor înspăimânta, că au prigonit Crucea și au chinuit și au omorât pe creștini. Se vor înspăimânta de acest semn și vor plânge.”
ÎPS Teodosie a continuat descriind Judecata de Apoi și separarea celor aflați de-a dreapta și de-a stânga tronului Mântuitorului.
„Crucea este semnul Fiului Omului. El nu Se arată fără Cruce și, în aureola Sa, El poartă semnul Crucii”, a adăugat ierarhul.
„Să ne luăm și noi crucea noastră”
La finalul predicii, ÎPS Teodosie a revenit la semnificația personală a Crucii pentru viața fiecărui creștin.
Credincioșii au fost îndemnați să nu privească Sfânta Cruce doar ca pe un semn exterior, ci să o așeze în centrul vieții lor duhovnicești.
„Sfântă Cruce, rămâi nu numai ca semn, ci ca fior, ca putere și ca însoțire a noastră în drumul vieții noastre”, s-a rugat Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a încheiat printr-un îndemn la asumarea încercărilor vieții fără cârtire și la urmarea lui Hristos:
„Ajută-ne, Hristoase, să Te purtăm în sufletele noastre și să purtăm și Crucea Ta în sufletele noastre, să ne luăm și noi crucea noastră, adică suferințele pentru păcatele noastre, să nu cârtim niciodată când avem necazuri, că acestea sunt din pricina păcatelor noastre. Să ne luăm crucea, să-Ți urmăm Ție, ca Tu să ne izbăvești.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 14 septembrie, după Sfânta liturghie oficiată de IPS Teodosie la Sfanta Mănăstire Dervent , Com. Galița judetul Constanta:
„„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”
Preacuvioase părinte stareț, preacuvioase părinte exarh, preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
La fiecare zi a sărbătorii acesteia, în fiecare an, de Înălțarea Sfintei Cruci, sunt la Mănăstirea Dervent, pentru că aici este locul cel mai potrivit pentru a cinsti Sfânta Cruce. Din pământ, din sângele mucenicilor, au răsărit crucile de leac.
Cum să nu fie aici locul cel mai potrivit? Atâția bolnavi s-au vindecat la aceste cruci de leac. Aici, Sfântul Apostol Andrei, trecând, prin semnul Crucii a făcut să izvorască izvorul cel tămăduitor, cu apă nestricăcioasă, la care și astăzi vom face sfințirea apei.
Sfânta Cruce este ocrotitoarea acestei mănăstiri și se cuvine să fim aici, cum am fost aseară la Mănăstirea „Sfânta Cruce și Sfânta Cuvioasă Teodora”, din localitatea Crucea, că și pe acolo a trecut Sfântul Andrei și a lăsat un izvor viu.
Așadar, de când este cinstită Sfânta Cruce? Chiar din vremea Sfinților Apostoli. Ei au cinstit-o, ei au vorbit despre Sfânta Cruce, că toți trebuie să o cinstească. Sfântul Apostol Pavel a spus: „Crucea este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.”
În primele trei veacuri ale Bisericii noastre, creștinătatea a fost în sânge, creștinii au fost prigoniți. Atunci au răsărit cei mai mulți sfinți ai Bisericii, sfinții martiri, de la unul, la trei, la cinci, la zece, la patruzeci, la două sute, trei sute, cinci sute, până la douăzeci de mii de mucenici, cum au fost în Nicomidia.
Mulțime de mucenici L-au mărturisit pe Hristos și au luat crucea și au primit această moarte martirică, crezând că vor avea viața în ceruri. Și, cu adevărat, toți martirii au primit viața aceea cerească și veșnică.
Dacă Sfântul Apostol Pavel vorbește despre Cruce, azi trebuie să vorbim despre Înălțarea Sfintei Cruci.
Când a venit la cârma Imperiului un împărat blând și bun, împăratul Constantin, el a venit întâi în Răsărit. Întâi i-a spus lui Maxențiu, care era în Apus, să înceteze prigoana creștinilor, să nu-i mai ucidă pe creștini, că sunt nevinovați.
Maxențiu n-a vrut să-l asculte. De aceea, Sfântul Constantin a hotărât să vină cu armată împotriva lui Maxențiu, să-l biruiască, să-i elibereze pe creștini de atâta prigonire.
Dar Maxențiu avea în capitala Imperiului, care era Roma, o armată foarte numeroasă. Nici 10% nu era armata împăratului Constantin.
Și atunci el s-a rugat: „Oare eu pot să-l biruiesc pe acest Maxențiu? Arată-mi un semn dacă pot să-l biruiesc.”
Împărăteasa Elena era botezată. El era tânăr; atunci se botezau la 30 de ani. El încă nu era botezat, dar era credincios.
Și s-a rugat și i s-a arătat pe cer, în amiaza mare, ca razele soarelui, mai puternică decât razele soarelui, o Cruce închipuită din acea lumină mai puternică decât razele soarelui. Și aceste cuvinte: „În acest semn vei învinge.”
Și atunci el și-a pus acest semn. Întâi a făcut o cruce de aur, ca să meargă înaintea oștilor, și apoi a pus și semnul Crucii pe toate steagurile cu care a pornit împotriva lui Maxențiu.
Păgânii, văzând semnul Crucii, care era un semn înfricoșător – ei știau că pe cruce sunt răstigniți răufăcătorii, hoții, tâlharii –, s-au înspăimântat de Cruce și au fugit. Pe unii i-a ucis oastea lui Constantin, iar alții au fugit.
Și astfel, Sfântul Împărat Constantin a biruit oastea lui Maxențiu și, intrând în Roma, a făcut o cruce mare, chiar în mijlocul Romei, la care s-au închinat toți creștinii.
Dar n-a fost destul atât. Voia Sfântul Împărat Constantin, și dorul era și al Sfintei Elena, să afle Crucea Domnului.
De aceea, Sfântul Constantin i-a dat soldați mamei sale, Elena, să meargă la Ierusalim, să caute Crucea Domnului. Au început să caute acolo unde fusese răstignit Domnul și era un iudeu care a putut să le spună unde să caute.
Au căutat și au găsit cele trei cruci: Crucea Domnului și crucile tâlharilor.
Cum să știe care este Crucea Domnului? Aduceau o moartă și au atins-o întâi cu două cruci, crucile tâlharilor. N-a fost niciun semn. Când au atins Crucea Domnului de cea moartă, îndată s-a ridicat și a spus:
„Doamne, Tu m-ai chemat din moarte la viață, că Tu Te-ai răstignit pentru noi.”
Aflând că aceea este Sfânta Cruce, Sfânta Elena a pus-o spre închinare, dar nu aveau loc. Se înghesuiau creștinii și nu aveau loc.
De aceea, Sfânta Elena a dus Crucea în biserică și a ridicat-o deasupra amvonului, ca să o vadă toți creștinii și măcar să privească la ea.
De aceea este astăzi Înălțarea Sfintei Cruci, că Sfânta Elena a pus, împreună cu patriarhul de atunci, să se ridice Crucea, ca să se poată închina toți creștinii la Sfânta Cruce.
Și, de atunci, Crucea este semnul creștinilor, semnul de biruință și de viață, semn înfricoșător asupra demonilor, care fug de Cruce, că prin Cruce a fost biruită împărăția iadului, prin Cruce s-au ridicat din iad strămoșii Adam și Eva, de asemenea Abel și Set, Noe cu fiii săi, Avraam, Isaac și Iacob, Dreptul Iov, prorocii și toți ceilalți.
De aceea, Crucea este semnul cel mai puternic, cu care ne închinăm cu toții. Cu Sfânta Cruce începem rugăciunile noastre și cu Sfânta Cruce le încheiem.
Iubiți credincioși,
Dacă atunci a fost cinstită Sfânta Cruce, câte veacuri au trecut? Din veacul al IV-lea până în veacul al XXI-lea sunt șaptesprezece veacuri de cinstire, în mod deosebit, a Sfintei Cruci. Ea a fost cinstită și până atunci, dar nu fusese descoperită. Și, după ce a fost descoperită, multe minuni a făcut semnul Sfintei Cruci.
Este semnul cel mai puternic, de care Hristos nu Se desparte niciodată. De două realități nu Se desparte Hristos niciodată: de Maica Sa, care L-a ajutat să coboare pe pământ și să ne mântuiască, că dacă nu era Fecioara Maria atât de curată, atât de sfântă, atât de smerită… Cea mai aleasă virtute a Maicii Domnului a fost smerenia. Cum a zis ea însăși când Elisabeta i s-a închinat și a zis: „De unde mie cinstea aceasta, să vină la mine Maica Domnului meu?”
Și Maria a zis: „Mărește sufletul meu pe Domnul, că a căutat spre smerenia roabei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.”
Fericită este Fecioara Maria, fericită este și mama Fecioarei Maria, pe care am cinstit-o, cinstindu-i sfintele moaște în ultimele două zile, de vineri până ieri.
Maica Domnului este nedespărțită de Hristos, de Fiul său, pe Care L-a născut cu trup. Și dacă ea este Mama Fiului lui Dumnezeu după trup, Hristos a făcut-o și Mama noastră când i-a zis lui Ioan, cum spune și Sfânta Evanghelie de astăzi: „Femeie, iată fiul tău!”, arătând spre Ioan, iar lui Ioan: „Iată mama ta!”
Și de atunci Ioan a luat-o și a îngrijit-o și a avut grijă de ea. Și noi toți, dacă avem grijă ca Maica Domnului să fie în viața noastră, rugătoare pentru noi, primim ajutorul ei, că este Mama cea mai bună și cea mai statornică în dragoste și dragostea ei este atât de puternică, iar rugăciunea ei este ascultată întotdeauna de Fiul său și Dumnezeul nostru, Mântuitorul Hristos.
Dar întotdeauna, după Maica Domnului, noi pomenim Sfânta Cruce, căci Mântuitorul nu doar că S-a răstignit pe Cruce și ne-a răscumpărat, ci nu Se desparte de Cruce niciodată.
Rănile de pe Cruce au fost păstrate în trupul Său jertfit pe Cruce. Când S-a înălțat la cer, a trecut printre cetele de îngeri și îngerii se minunau, că vedeau că este Fiul lui Dumnezeu, dar se întrebau: „Ce sunt rănile acestea?”
Erau rănile suferite pe Cruce și se minunau că Cel fără de păcat are răni. Erau rănile produse de păcatele noastre.
De aceea, El poartă aceste răni, iar Maica Domnului se roagă să ne vindece nouă rănile păcatelor tuturor și mereu ni le vindecă, pentru că ne iartă.
De aceea, Crucea se va arăta și la sfârșitul veacurilor pe cer. Nu va veni Fiul Omului întâi. Morții vor învia după ce pământul va arde, după ce drepții vor fi ridicați la cer, pe norii cerului, nu pe nori de apă, ci pe altfel de nori.
Și vor coborî când vor învia morții, când va fi un pământ nou, curat, că de aceea pământul va arde, că pământul este spurcat de păcatele noastre, de răutățile noastre și pământul trebuie să ardă, să fie un pământ nou, un pământ ușor, spiritualizat, iar trupurile care vor învia vor fi ușoare, spiritualizate și toți vor privi spre cer.
Cei buni vor fi în lumină, că va coborî din cer Fiul Omului. Dar, până va coborî, întâi se va arăta pe cer semnul Său. Semnul Mântuitorului este Crucea, de care nu Se desparte niciodată.
Toți păgânii și sectarii și cei care n-au dreapta credință vor privi la acest semn și se vor înspăimânta, că au prigonit Crucea și au chinuit și au omorât pe creștini. Se vor înspăimânta de acest semn și vor plânge. Toți cei ce vor plânge vor fi în stânga tronului pe care va coborî din cer Fiul lui Dumnezeu cu îngerii Săi și Apostolii Săi vor sta de-a dreapta Sa, iar în stânga va fi întuneric, iar în dreapta, lumină.
Crucea este semnul Fiului Omului. El nu Se arată fără Cruce și, în aureola Sa, El poartă semnul Crucii.
De aceea, Crucea este semnul cel mai puternic și care trebuie să ne însoțească în toate rugăciunile noastre.
Iată, am venit la biserica care are crucile de leac aici, să-I mulțumim Bunului Dumnezeu că suntem astăzi aici, că aceste cruci de leac și nouă ne vor ajuta. Le-am sărutat înainte de a intra în sfânta biserică, iar acum vom merge cu toții la sfințirea apei.
Dar întâi ne vom ruga și vom zice:
„Sfântă Cruce, rămâi nu numai ca semn, ci ca fior, ca putere și ca însoțire a noastră în drumul vieții noastre. Ajută-ne, Hristoase, să Te purtăm în sufletele noastre și să purtăm și Crucea Ta în sufletele noastre, să ne luăm și noi crucea noastră, adică suferințele pentru păcatele noastre, să nu cârtim niciodată când avem necazuri, că acestea sunt din pricina păcatelor noastre. Să ne luăm crucea, să-Ți urmăm Ție, ca Tu să ne izbăvești.””
