Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit luni, 28 septembrie, despre necesitatea mărturisirii credinței, subliniind că aceasta trebuie exprimată atât prin faptele creștinului, cât și prin cuvinte atunci când împrejurările cer o mărturisire explicită.
„Credința nemărturisită nu este o credință deplină. Ceea ce credem trebuie să arătăm prin faptele noastre, dar și prin cuvintele noastre, când se cere această mărturisire”, a spus ÎPS Teodosie.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului a rostit predica după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
ÎPS Teodosie: „Sfinții sunt „repere pentru credința noastră”
ÎPS Teodosie și-a construit predica pornind de la viețile sfinților pomeniți în această zi, insistând asupra mărturisirii credinței chiar și atunci când aceasta presupune suferință și prigoană.
„Sfinții ne sunt nouă repere pentru credința noastră, pe care trebuie să o ținem și să o și mărturisim”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Un prim exemplu prezentat credincioșilor a fost cel al Sfântului Hariton Mărturisitorul, despre care ierarhul a arătat că L-a propovăduit pe Hristos cu multă râvnă.
„El era un mare trăitor cu Hristos, iar darul acesta de a-L avea pe Hristos îl făcea să-L împărtășească tuturor, să-i bucure și să-i sfințească pe toți”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Hariton: „Eu nu mă lepăd de Hristos”
Arhiepiscopul Tomisului a evocat persecuțiile la care a fost supus Sfântul Hariton după ce râvna sa în propovăduirea lui Hristos a ajuns la autoritățile vremii.
Potrivit relatării ierarhului, Sfântului Hariton i s-a cerut să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor, însă acesta a refuzat.
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
„Nu mă înspăimânt. Dacă m-aș despărți de Hristos, ar fi o spaimă și un necaz pentru mine. Dar orice ați voi”, le-a spus călăilor, „eu nu mă lepăd de Hristos”, a relatat ÎPS Teodosie.
Sfântul a fost supus unor chinuri atât de puternice, a continuat ierarhul, încât cei care îl persecutau au crezut că va muri și l-au aruncat în temniță.
ÎPS Teodosie: „Îngerul Domnului l-a vindecat de răni”
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a relatat că, în temniță, Sfântul Hariton a fost vindecat în chip minunat.
„În temniță a venit îngerul Domnului și l-a vindecat de toate rănile. De aceea, l-au adus a doua oară la judecată. Fiind adus la judecată, el a avut aceeași tărie să-L mărturisească pe Hristos”, a spus ÎPS Teodosie.
Cei care văzuseră chinurile la care fusese supus cu o zi înainte s-au mirat, potrivit ierarhului, când l-au văzut din nou sănătos.
„Îl ascultau acum, înțelegând că Dumnezeul pe Care Îl mărturisește Hariton este mai puternic decât idolii lor”, a continuat Arhiepiscopul Tomisului.
Sfântul Hariton a fost din nou bătut și dat fiarelor, însă acestea nu l-au atacat. După încetarea persecuțiilor împotriva creștinilor, acesta a mers la Ierusalim, s-a închinat la Locurile Sfinte și apoi s-a retras în pustie.
ÎPS Teodosie: „Amintirea mărturisirii lui nu s-a pierdut nicio clipă”
ÎPS Teodosie a insistat asupra faptului că mărturisirea Sfântului Hariton a rămas vie chiar și după încheierea perioadei persecuțiilor.
„Făcea multe rugăciuni, iar monahii și creștinii se foloseau de rugăciunile lui. Și așa a adormit, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu, dar amintirea mărturisirii lui nu s-a pierdut nicio clipă, ci a fost scrisă în cartea vieții sale”, a spus ierarhul.
Astfel, exemplul Sfântului Hariton a devenit în predica Arhiepiscopului Tomisului o mărturie despre credința păstrată și afirmată indiferent de consecințe.
Prorocul Baruh și vestirea venirii lui Mesia
Un alt exemplu evocat de ÎPS Teodosie a fost cel al Sfântului Proroc Baruh, despre care a spus că a trăit cu aproximativ șase secole înainte de venirea Mântuitorului Hristos.
Arhiepiscopul Tomisului l-a prezentat drept un apropiat și ucenic al Prorocului Ieremia, care a vorbit cu îndrăzneală despre venirea lui Mesia.
„A fost râvnitor să vorbească despre venirea lui Mesia și a vorbit cu mare îndrăzneală, iar această îndrăzneală a sa l-a adus și pe el la prigonire”, a spus ÎPS Teodosie.
Potrivit cuvântului ierarhului, Baruh a fost prigonit și chinuit, după care s-a retras într-un loc pustiu.
„S-a rugat să nu lipsească atunci când Mesia va veni, să-l cheme și pe el să fie părtaș la acest moment mântuitor”, a arătat Arhiepiscopul Tomisului.
Un pustnic care „nu știa carte, dar se ruga mereu”
ÎPS Teodosie a vorbit și despre un pustnic din Cipru, mărturisitor al dreptei credințe, care inițial nu știa să citească.
„Mai prăznuim astăzi un mare pustnic și mărturisitor al dreptei credințe, care nu știa carte, dar se ruga mereu”, a spus ierarhul.
Ajuns la un părinte duhovnicesc, pustnicul a învățat să scrie și să citească, apoi a învățat Psaltirea pe de rost.
Potrivit ÎPS Teodosie, viața sa a avut un puternic efect asupra celor din jur:
„Viața acestui pustnic a adus multă zidire sufletească creștinilor din Cipru și i-a adus pe mulți, care erau indiferenți, la o credință vie.”
ÎPS Teodosie: „Credința nemărturisită nu este o credință deplină”
Pornind de la aceste exemple, Arhiepiscopul Tomisului a formulat mesajul central al predicii sale: credința creștinului nu trebuie să rămână numai o convingere interioară.
„De aceea, sfinții ne sunt nouă repere pentru credința noastră, pe care trebuie să o ținem și să o și mărturisim. Credința nemărturisită nu este o credință deplină”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Ierarhul a explicat și cele două modalități prin care această mărturisire trebuie să se manifeste în viața creștinului.
„Ceea ce credem trebuie să arătăm prin faptele noastre, dar și prin cuvintele noastre, când se cere această mărturisire”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie: „Să ne pregătim în fiecare zi pentru viața veșnică”
În finalul predicii, ÎPS Teodosie a legat mărturisirea credinței de pregătirea permanentă a creștinului pentru viața veșnică.
„Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile sfinților Săi, să ne facă și nouă parte de chemarea la viața cea veșnică și să ne pregătim în fiecare zi pentru această viață veșnică la care ne cheamă Bunul Dumnezeu”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 28 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim, în ceata sfinților, doi sfinți distinși, și anume Sfântul Hariton Mărturisitorul și Sfântul Proroc Baruh.
Sfântul Hariton a trăit mai ales în vremea împăratului Adrian, care era prigonitor al creștinilor. El era un mare trăitor cu Hristos, iar darul acesta de a-L avea pe Hristos îl făcea să-L împărtășească tuturor, să-i bucure și să-i sfințească pe toți.
De aceea, râvna sa a ajuns la urechile împăratului, care a trimis pe unul dintre sfetnicii săi să-l pedepsească. El era originar din Licaonia, din cetatea Iconiei, și aici Îl propovăduia cu mare zel pe Hristos. De aceea, a fost prins și adus la judecată.
El nu s-a lepădat de Hristos, cum i s-a cerut, ca să se închine și să aducă jertfă idolilor, ci, dimpotrivă, l-au amenințat, dar el a spus:
„Nu mă înspăimânt. Dacă m-aș despărți de Hristos, ar fi o spaimă și un necaz pentru mine. Dar orice ați voi”, le-a spus călăilor, „eu nu mă lepăd de Hristos”.
Atât de mult l-au bătut și l-au chinuit, încât carnea îi căzuse de pe trup. Abia mai vorbea. Gândind că va muri, l-au dus în temniță. Dar în temniță a venit îngerul Domnului și l-a vindecat de toate rănile. De aceea, l-au adus a doua oară la judecată. Fiind adus la judecată, el a avut aceeași tărie să-L mărturisească pe Hristos. Păgânii care asistaseră cu o zi înainte la chinurile lui, când l-au văzut că a venit sănătos, s-au mirat și îl ascultau acum, înțelegând că Dumnezeul pe Care Îl mărturisește Hariton este mai puternic decât idolii lor.
De data aceasta l-au bătut, l-au dat la fiare, dar fiarele nu l-au atins. Împăratul Adrian a murit și urmașul său a dat libertate creștinilor. De aceea, Sfântul Hariton a plecat să-și sfințească viața, mărturisindu-L pe Hristos, și a venit la Ierusalim, s-a închinat la Locurile Sfinte și s-a retras într-un loc pustiu.
Făcea multe rugăciuni, iar monahii și creștinii se foloseau de rugăciunile lui. Și așa a adormit, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu, dar amintirea mărturisirii lui nu s-a pierdut nicio clipă, ci a fost scrisă în cartea vieții sale.
Astăzi prăznuim și pe Prorocul Baruh, care a trăit cu aproape 600 de ani înainte de venirea lui Hristos. A fost oarecum ucenic al marelui Proroc Ieremia. De aceea, a fost râvnitor să vorbească despre venirea lui Mesia și a vorbit cu mare îndrăzneală, iar această îndrăzneală a sa l-a adus și pe el la prigonire.
Prorocul Ieremia a murit martir, fiind tăiat cu ferăstrăul. Baruh a fost prigonit și chinuit, dar s-a retras apoi într-un loc pustiu și s-a rugat să nu lipsească atunci când Mesia va veni, să-l cheme și pe el să fie părtaș la acest moment mântuitor.
Astfel Sfântul Proroc Baruh s-a sfârșit, învățând poporul despre Mesia.
Mai prăznuim astăzi un mare pustnic și mărturisitor al dreptei credințe, care nu știa carte, dar se ruga mereu. A venit la un părinte duhovnicesc, iar acesta l-a învățat să scrie și să citească și a învățat Psaltirea pe de rost și o mărturisea.
Era din insula Cipru și viața acestui pustnic a adus multă zidire sufletească creștinilor din Cipru și i-a adus pe mulți, care erau indiferenți, la o credință vie.
De aceea, sfinții ne sunt nouă repere pentru credința noastră, pe care trebuie să o ținem și să o și mărturisim. Credința nemărturisită nu este o credință deplină. Ceea ce credem trebuie să arătăm prin faptele noastre, dar și prin cuvintele noastre, când se cere această mărturisire.
De aceea, rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile sfinților Săi, să ne facă și nouă parte de chemarea la viața cea veșnică și să ne pregătim în fiecare zi pentru această viață veșnică la care ne cheamă Bunul Dumnezeu. Amin.”
