Astăzi, 12 martie 2026, la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț, județul Alba, a avut loc ceremonia de deshumare a moaștelor Sfintei Cuvioase Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Alba Iuliei. Slujba a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, la mormântul venerabilei monahii trecute în veșnicie în urmă cu aproape 37 de ani.
Alături de Întâistătătorul Eparhiei Alba Iuliei, la eveniment au fost prezenți membrii Comisiei de deshumare, numeroși clerici, monahiile străvechiului așezământ călugăresc de la Râmeț, în frunte cu maica stareță, stavrofora Apolinaria Barb, credincioși din cele două județe ale eparhiei, precum și apropiați ai Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț.
Din Comisia de deshumare au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu, în calitate de președinte, precum și următorii membri: Răzvan‑Mihai Clipici, consilier patriarhal, în calitate de delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel; părintele lect. univ. dr. Cristian Vaida, vicarul mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, în calitate de delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu; părintele arhimandrit Vasile Crișan, vicarul eparhial al Arhiepiscopiei Alba Iuliei; părintele conf. univ. dr. Oliviu Botoi, consilier cultural al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, în calitate de secretar; părintele arhimandrit Gavriil Vărvăruc, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Arhiepiscopia Alba Iuliei; Sorin‑Gabriel Pomană, secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului, în calitate de delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu; stavrofora Apolinaria Barb, stareța Mănăstirii Râmeț; părintele arhimandrit Antonie Kătinean, duhovnicul Mănăstirii Râmeț, și monahia Nicodima Bălășcău, medic.
Rânduiala specială săvârșită la mormântul Sfintei Cuvioase Filotimia de la Râmeț a presupus descoperirea sfintelor moaște, conform prevederilor stabilite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, scoaterea cu grijă a relicvelor în afara mormântului și așezarea osemintelor într‑o raclă de lemn realizată special pentru acest eveniment solemn. În tot acest timp, au fost citite fragmente din slujba Sfintei Cuvioase Filotimia de la Râmeț. După ritualul deshumării, cinstitele moaște au fost purtate în procesiune de către clericii slujitori, monahii și mirenii prezenți, de la mormântul situat în incinta așezământului monahal la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, timp în care au fost cântate cu multă evlavie fragmente din slujba Sfintei Cuvioase Filotimia de la Mănăstirea Râmeț.
Apoi, în lăcașul de cult, a avut loc ultima parte a ceremoniei de deshumare. La final, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a rostit un cuvânt duhovnicesc în care a reliefat virtuțile luminoase ale Sfintei Cuvioase Filotimia de la Râmeț și importanța acestui eveniment. În continuare, clericii prezenți au venerat cu multă evlavie relicvele Sfintei Cuvioase Filotimia. În următoarea perioadă, cinstitele moaște ale venerabilei monahii de la Râmeț vor fi depuse temporar într‑o încăpere specială din incinta așezământului monahal. Aici, se va desfășura procesul de pregătire adecvată care precede așezarea relicvelor în raclă, sub atenta supraveghere a conducerii Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț și a delegaților Centrului eparhial din Alba Iulia.
Chip de mamă evlavioasă și monahie smerită
Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, s‑a născut la data de 30 aprilie 1896, în satul Bălănești, județul Buzău, primind la botez numele Filofteia. A fost căsătorită cu binecredinciosul Ioan Manolache, Dumnezeu binecuvântându‑i cu doisprezece copii pe care i‑a crescut în frica lui Dumnezeu, în ascultare și cu simțul răspunderii. După moartea soțului, în anul 1959, Filofteia Manolache a intrat în obștea viețuitoarelor Mănăstirii Râmeț. A fost tunsă în monahism la data de 30 aprilie 1974 de către însuși fiul său, Sfântul Cuvios Dometie, primind numele de Filotimia.
Maica Filotimia Manolache a trecut la Domnul în data de 22 iulie 1989, la vârsta de 93 de ani. Cu puțin timp înainte de mutarea la cereștile locașuri, monahia și‑a anunțat ucenica de chilie că Sfântul Dometie i s‑a arătat și a înștiințat‑o că va pleca la Domnul. Ulterior, s‑a pregătit cum se cuvine, spovedindu‑se și primind Sfânta Euharistie. Apoi, s‑a întors la chilie și i‑a mărturisit ucenicei sale că Sfântul Dometie îi mulțumește pentru grija pe care a avut‑o față de ea și că va fi pomenită pentru jertfa sa. Sfânta Cuvioasă Filotimia a fost înmormântată la Mănăstirea Râmeț, locul unde a trăit cu credință și smerenie în ultimii ani ai vieții.
Proclamarea solemnă a canonizării monahiei Filotimia Manolache de la Râmeț, precum și a altor 15 femei românce cu viață sfântă, a avut loc recent, în data de 6 februarie 2026, la Catedrala Patriarhală din București. Monahia Filotimia va fi cinstită în data de 6 iulie a fiecărui an, alături de Sfântul Cuvios Dometie, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv”. Proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Filotimia va avea loc în data de 29 iunie 2026, cu prilejul sărbătorii hramului Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț.
ADEVARULBISERICII.RO publică mesajul integral al ÎPS Irineu:
”Preacuvioși și preacucernici părinți,
Preacuvioase maici,
Dreptmăritori creștini,
Cu emoție sfântă și cu evlavie adâncă am venit, astăzi, la Mănăstirea Râmeț, ca să scoatem afară „comoara ascunsă în pământ”. Am venit aici ca să deshumăm osemintele Sfintei Cuvioase Filotimia, „cinstea și slava” acestui străvechi așezământ monahal. Petrecerea ei pământească s-a desfășurat în două etape: acasă și la mănăstire. Existența ei pământească este ca o carte prețioasă și interesantă alcătuită din două capitole.
Primul capitol al vieții sale reflectă lucrarea săvârșită în cadrul familiei sale, ca soție și mamă. Prin practicarea rugăciunii și frecventarea slujbelor liturgice, această familie numeroasă a devenit „ecclesia domestica” (biserica de acasă), ca să folosesc sintagma Sfântului Ioan Gură de Aur. Creștina Filofteia, cum se numea atunci, dimpreună cu soțul ei, Ioan Manolache, au adus pe lume 12 copii. Desigur, au fost încurajați, în acest sens, de cuvintele Psalmistului: „Fericit este omul care-și va umple casa de copii” (Ps. 126, 5).
Această mamă vrednică a suferit mult, cu exemplară răbdare, atunci când șapte dintre acești copii au fost chemați la Domnul în floarea copilăriei și tinereții lor. De tărie sufletească a dat dovadă și când a trecut printr-o grea boală trupească. Ea a muncit până la istovire, străduindu-se să asigure cele necesare în gospodărie și cele de trebuință celor cinci copii rămași în viață, cărora le-a sădit în suflet tainele credinței mântuitoare. Era convinsă permanent că „dacă Dumnezeu este pe locul întâi, celelalte vor fi la locul lor”, precum zicea Fericitul Augustin.
După moartea soțului ei, de care s-a despărțit cu imensă durere, începe al doilea capitol al vieții Sfintei Filotimia. Urmând chemarea cerească, ea părăsește casa ei dragă și satul ei, pentru a îmbrățișa viața monahală. Vine la Mănăstirea Râmeț, unde se aflau fiul ei, Părintele Dometie, și fiica ei, Monahia Eudoxia. Aici s-a îndeletnicit cu postul și cu rugăciunea, împlinind cu smerenie diverse ascultări. Așa a reușit să dobândească o salbă de virtuți: pacea lăuntrică, înțelepciunea duhovnicească, bunătatea inimii, milostenia, dăruirea de sine pentru cei întristați și necăjiți, cărora le adresa întotdeauna „cuvânt bun” (Ps. 44, 1). Ea înțelegea perfect că „este cu neputință să dobândești deprinderea în virtute fără osârdie și zel”, cum spunea Sfântul Efrem Sirul.
Timpul trece repede, ridurile și căruntețile apar pe chipul ei venerabil și, iată, sfârșitul călătoriei sale pe pământ se apropie. Însă moartea nu o ia prin surprindere, căci fiul ei, Sfântul Dometie, i-a vestit clar vremea mutării ei în veșnicie. Foarte liniștită, Cuvioasa participă la Sfânta Liturghie și primește Sfânta Împărtășanie. Ajunsă la chilie, își ia rămas bun de la ucenicele sale și, apoi, cu seninătate, părăsește „valea plângerii” (Ps. 83, 7). Sufletul ei, smuls din fragilul cort de lut, se ridică grațios la cer, ca un serafim. Așa a văzut-o cu duhul Sfântul Porfirie Kavsokalivitul (†1991).
Iubiți credincioși,
De la Sfânta Cuvioasă Filotimia învățăm să fim perseverenți în lupta vieții, să fim buni cu cei de lângă noi și să acceptăm necazurile și încercările cu răbdare și cu certitudinea că, mergând pe calea îngustă a crucii, putem ajunge la Cer.
Astăzi, în vistieria sacră a Mănăstirii Râmeț intră un nou giuvaier duhovnicesc: Cinstitele Moaște ale Sfintei Cuvioase Filotimia. Acestea vor fi venerate alături de cele ale Sfântului Ierarh Ghelasie și ale Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv.
Acum, duhul Sfintei Filotimia, care „cu îngerii împreună se bucură”, le spune călugărițelor de aici, cu Sfântul Apostol Pavel: „Călcați pe urmele mele” (I Cor. 4, 16), adică „Urmați-mi mie!”. Acum, sufletul ei delicat ne spune nouă, credincioșilor, cu Sfântul Apostol Petru: „Fiți și voi sfinți în întreaga voastră purtare. Trăiți-vă întru frică zilele vremelniciei voastre” (I Pt. 1, 15 și 17).
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Filotimia, iartă-ne, luminează-ne și ne ajută pe noi! Amin.
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei”
