ADEVARULBISERICII.RO publică un interviu semnat de Maria Chirculescu pentru revista Viața Ortodoxă cu părintele Protosinghel Isaia, starețul Schitului Sfântul Ilie
Părintele Protosinghel Isaia este starețul Schitului Sfântul Ilie din vârful Munților Berzunți, dar în același timp este foarte prezent pe internet, contul de Facebook ”Schitul Sfantul Ilie” având peste 192.000 de urmăritori.
Părintele Isaia dă cititorilor și urmăritorilor săi ”hrană duhovnicească”, în câte 6-7 postări pe zi: Apostolul si Sfânta Evanghelie a zilei, prezentarea sfinților fiecărei zile sau a icoanelor sărbătorite (cu viața / istoria lor, acatiste, rugăciuni, întâmplări duhovnicești etc), multe pilde din Patericul egiptean și din alte Paterice, cugetări duhovnicești – toate ilustrate cu talent. Pentru noi cei copleșiti de iureșul vieții lumești, această fereastră de pe internet deschisă zilnic spre Ortodoxie, accesibilă la un click distanță, ne este de maxim folos sufletesc.
Facebook are o caracteristică (discutabilă): anunță sărbătoriții fiecărei zile. Iar la aniversarea Părintelui Isaia a fost festival pe contul Sfinției Sale. Covârșitoarea majoritate l-a felicitat, vorbind cu căldură despre importanța pe care Duhovnicul o poate avea în viața noastră:
”Pentru mine, Părintele Isaia e și mamă e și tată, m-a ascultat când nimeni nu a făcut-o. M-a îndrumat când eram la pământ. M-a ascultat, m-a susținut, m-a și mustrat când am greșit, dar mereu m-a iubit ca un părinte care își iubește copilul.” (D.C. , Spania). Acesta este doar unul dintre sutele de mesaje de recunoștință pentru Duhovnic!
Alții au întrebat Inteligenta Artificială – ChatGPT – ce știe despre Părintele Isaia, după care i-au comunicat Părintelui răspunsurile, pe capitole (că doar robotul are minte organizată): Povestea și misiunea Părintelui, Stil duhovnicesc si trăsături de caracter, Impactul și transformarea locurilor, Predici și învățături. Iar Concluziile robotului sunt: ”Părintele Isaia este un stareț dedicat, cu un caracter aparte – jovial, spontan, dar și profund duhovnicesc. Sub conducerea lui, Schitul Sfântul Ilie Brezunți a renăscut ca loc de liniște, rugăciune și transformare sufletească, accesibil de la drumul forestier construit din anii 1990 până în prezent.”
S-a găsit și o persoană care l-a criticat în cuvinte aspre pe Părintele Isaia, pentru că își pomenește Ierarhul și Patriarhul, care au participat la Sinodul din Creta din 2016.
Așadar, ortodoxia în Românie este încă foarte vie, iar prezența (chiar și virtuală) ”în mijlocul cetății” a oamenilor lui Dumnezeu, chiar și a celor care trăiesc izolați pe culmi montane populate de căprioare și urși, sub cupola largă a cerului, reprezintă o garanție a sobornicității Bisericii noastre multimilenare. Un stâlp ancorat temeinic în Cer.
În preajma sărbătorii de hram a Schitului Sfântul Ilie, când pregătirile sunt în toi și nu ajunge lumina zilei pentru câte sunt de făcut, iată-ne venind și noi la Părintele Isaia, pentru a ne desluși un pic cum este cu ”toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit” care ”de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare…” (Iacov 1, 17) nici chiar în aceste vremuri tulburi (din punct de vedere social, economic, moral) în care ne este dat să trăim. Câteva dintre cele aflate de la Sfinția Sa, pe diferite teme actuale, mai jos:
Despre canonizarea sfinților români
Recent, Biserica Ortodoxă Română a canonizat 16 cuvioși și preoți mărturisitori din secolul XX, apoi 16 femei cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare). Toți aceștia au îmbogățit Calendarul Ortodox Român și mulțumim Patriarhului Daniel și Sfântului Sinod pentru această foarte frumoasă lucrare în folosul neamului românesc.
Însă între credincioși au apărut și întrebări de genul: oare Părintele Cleopa este sfânt? Oare Părintele Arsenie Boca este sfânt? Sau alți mulți care au fost canonizați, oare sunt sfinți? De ce ar trebui să ne rugăm lor? Pentru că îi știm, i-am prins în viață, i-am cunoscut, am discutat cu ei, am luat sau nu am luat binecuvântare de la ei, i-am judecat sau nu i-am judecat… Acum ne punem întrebarea: oare sunt sfinți? Așa au fost întrebări și despre Ștefan cel Mare: este oare sau nu este sfânt?
Răspunsul este că nu noi hotărâm care sunt sfinții canonizați – are cine să o facă. Sunt mult mai mulți sfinți, sunt mii de sfinți pe care noi nu îi știm, îi știe numai Dumnezeu. Dumnezeu hotărăște sfințenia lor, canonizarea lor și El îi primește în rândul sfinților, nu noi suntem cei care stabilesc sfințenia lor.
Noi, dacă avem iubire, dragoste, smerenie și ne-am folosit de sfaturile lor, cu atât mai mult ar trebui să ne bucurăm de canonizarea lor. Dar cine suntem noi, să judecăm sfinții? Cine suntem noi, să judecăm pe cineva? Nu suntem noi în măsură să hotărâm. Aceste canonizări nu s-au făcut peste noapte. S-au adunat dovezi, s-au făcut dosare de canonizare, este un întreg proces parcurs în acest sens, cu etape și examinări riguroase, pe baza unor criterii clar stabilite. Apoi s-a adunat Sfântul Sinod și a hotărât. Este de competența Sfântului Sinod, nu a noastră, să judece toate acestea. Nu noi hotărâm – din invidie, din gelozie, din mândrie putem greși.
Toate faptele bune ale sfinților sunt știute numai de Dumnezeu. Noi vedem doar o parte din faptele sfinților contemporani cu noi. Nu vedem faptele lor ascunse, de nevoință, de rugăciune. Nici un sfânt nu o să arate jertfa lui, aceea o face el doar în prezența Domnului. Nu o să se dezgolească în fața oamenilor, să piardă tot. În timpul vieții lor, ei vorbesc cu tine, se bucură cu tine – dar au și partea lor ascunsă de viață, atunci când intră în chilia, în cămăruța lor și se întâlnesc cu Hristos și cu sfinții. Așa că faptele ascunse ale unui sfânt le știu numai Dumnezeu și duhovnicul lui, nimeni altcineva. Nu are nimeni interes să își piardă fapta lui bună, lăudându-se altora.
Sfântul Nicolae Velimirovici a spus: „Soarele își revarsă energia, căldura, lumina asupra tuturor; nimic nu poate trăi fără el – niciun om, niciun animal, nicio plantă. Dar ce se întâmplă în interiorul soarelui? Înăuntru sunt coșmaruri – explozii nucleare, furtuni și vârtejuri, tornade de foc. Este de nelocuit. Așa este și cu sfinții: în interiorul lor este aceeași tulburare ca în interiorul soarelui, totuși, în exterior, ei ne dau lumină și căldură, har și binecuvântare.”
Așadar, nu judecați sfinții pe care i-ați cunoscut. Noi nu știm care sunt luptele lor interioare de supraviețuire, de jertfă, nu știm toate neputințele, toate durerile lor, toate frământările lor – știm doar partea văzută, pe care ne-o arată, nu putem ajunge în interiorul sufletului lor, nu putem afla războiul nevăzut pe care îl poartă cu cel rău.
Mai sunt mulți alți teologi și mireni cu viață frumoasă, cu viață sfântă, care nu sunt canonizați. Sunt alte mii de creștini despre care numai Dumnezeu știe că sunt sfinți. Oare nu s-au descoperit unii după sute de ani? Cum este Sfântul Efrem cel Nou – și mulți alții, care au fost sfinți, fără să fie canonizați. Cei canonizați sunt trecuți în calendar, să știe oamenii, să se roage lor.
Noi mulțumim și suntem recunoscători Patriarhului și Sfântului Sinod, pentru că ne-au oferit posibilitatea de a cunoaște acești sfinți români și astfel să îi luăm ca model de viață sfântă, să ne rugăm lor (se întocmesc acatiste, rugăciuni către ei), pentru ca ei, care cunosc viața noastră în aceste timpuri, să ne fie mijlocitori la Dumnezeu. Nu ar fi mai bine să ne canalizăm noi pe neputințele noastre, decât să judecăm sfinții?
Să ne vedem păcatele noastre
Atunci când te mărturisești, duhovnicul află care sunt faptele tale și te ajută să îți vezi păcatele. Dar, de multe ori, din cauza mândriei, unele sfaturi le accepți, altele nu – și te revolți. Nu trebuie să îți judeci duhovnicul pentru aceasta. Cel care vede păcatul și are curajul de a-l arăta păcătosului este de regulă blamat. La fel se va întâmpla și cu Profetul Ilie în vremurile din urmă, când îl va da de gol pe Antihrist și va fi omorât pentru asta. Și Sfântul Ioan Botezătorul, pentru că l-a certat pe Regele Irod pentru păcatul lui, a primit moarte, a plătit cu capul.
Voi veniți către duhovnic, nu vine el la voi. Știți că doar prin intermediul lui, Dumnezeu vă iartă păcatele, pentru că Iisus a spus Sfinților Apostoli (primii preoți ai cultului creștin): ”Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.” (Matei 18, 18). Așa că încercați să nu vă mai judecați duhovnicul și să nu vă mai răzvrățiți. Datoria duhovnicului este să vă arate unde greșiți și să vă ajute să vă îndreptați, să renunțați la păcatele făcute – să nu le mai repetați, să vă pocăiți pentru ele, să putem da un răspuns bun la Judecată. Nu vreau să mă pun rău cu nimeni, dar cum să îmi fac altfel datoria, fără să vă spun adevăruri care vă dor? Nu vă jucați ”de-a v-ați ascunselea” cu mântuirea voastră.
Câteva sfaturi practice
Încercați să ”arătați bine” în fața lui Dumnezeu, nu în fața oamenilor. Raportarea vostră trebuie să fie la Dumnezeu.
Faceți-vă în fiecare seară, înainte de culcare, un bilanț (un proces de conștiință): cu ce L-am supărat astăzi pe Dumnezeu, sau dacă am făcut ceva bun, care să îi placă Lui. Am supărat pe cineva? Am judecat, am mâhnit pe cineva? Suferă cineva din cauza mea? Faptele mele sunt bine-plăcute lui Dumnezeu? Întrebați-vă: dacă în noaptea asta mor, am vreo șansă de mântuire?
Faceți fapte bune fără să vă mândriți. Doar faceți-le.
Iar când pomeniți pe cineva în rugăciune, la sfârșit faceți și câte o metanie pentru fiecare nume, ca rugăciunea să fie primită.
Despre perioada de austeritate care va urma
Legat de măsurile de austeritate economică pe care le adoptă guvernul nou instalat: se pare că ne cam merităm soarta… Ar trebui să ne uităm la păcatele noastre.
Până la urmă, că vrem sau nu vrem, se vor întâmpla lucrurile acestea de prigoană. Nu suntem noi în măsură să oprim tăvălugul. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Nu noi hotărâm prin ce este dat poporului român să treacă. Prin rugăciune, noi putem prelungi perioada de bine, dar dacă trebuie să se întâmple și lucruri rele, se vor întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Sunt proorociri despre vremurile din urmă, le știm. Dar doar Dumnezeu știe când va fi ziua și ceasul când va veni sfârșitul lumii.
Să ne bucurăm de ziua de azi!
Să avem mai multă răbdare, pentru că nu mai avem răbdare pentru nimic, ne grăbim și ne agităm continuu, nu știm de ce. Noi nu mai știm să ne bucurăm de cerul înstelat, de o floare răsărită sau de un răsărit de soare… Noi nu mai știm să ne bucurăm. Nu știm ce va fi mâine. Ieri știm ce a fost. Dar AZI – să ne bucurăm de ziua de astăzi, cât mai avem timp. Este posibil ca mâine să fie mult mai rău, dar este posibil să se reglementeze totul și să fie și bine.
Dar nu este mai bine să ne bucurăm de ziua de astăzi? Astăzi suntem liberi, astăzi ne putem ruga, ne putem bucura de un cer înstelat, de dragostea cuiva, de îmbrățișarea cuiva, de o vorbă bună… Azi mai avem posibilitatea – mâine nu se știe ce va fi. Să trăim astăzi ca și cum ziua aceasta ar fi toată viața noastră! Iar dacă ajungem ziua de mâine, să o luam de la capăt!
Noi trebuie să lucrăm astfel: să muncim ca și cum nu am muri niciodată și să fim pregătiți ca și cum am muri la noapte.
Despre Inteligența Artificială (AI)
Cu mulți ani în urmă vă spuneam într-un interviu că internetul este un cuțit cu două tăișuri. La fel este și cu această Inteligență Artificială: te poate ridica sau te poate băga în fundul iadului. Nu poți avea încredere 100% în ea, pentru că nu are suflet. Sufletul este dat de Dumnezeu fiecărui om, deci AI – fiind creația omului – nu poate avea suflet. ”Zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie și le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.” (Ieremia 31, 33). Roboții sunt în afara acestei lucrări a Domnului.
Da, Inteligența Artificială are acces la milioane de informații într-o milisecundă. Dar omul este mai mult decât minte, inteligență – noi avem trăirile noastre, sentimentele noastre, pe acestea nu ni le poate substitui robotul.
Putem folosi Inteligența Artificială, știința a avansat, poate fi un instrument de lucru util în multe domenii, dar dacă pierdem controlul asupra ei, devine extrem de periculoasă.
Pașaport temporar versus pașaport electronic
Conform legislației actuale, în România nu se mai emite pașaport temporar în scopuri turistice. Da, sunt persoane care au reticențe în ceea ce privește folosirea unui pașaport electronic, pentru a pleca în pelerinaje în lume.
Am mai avut discuția aceasta în timp. Au fost zvonuri că nu este bine să luăm cărțile de identitate (în locul buletinelor vechi), apoi pașapoarte electronice… Au tot fost discuții.
Bine, nu accepți aceste documente electronice de identitate, dar accepți telefonul mobil, laptopul, calculatorul, televizorul – toate acestea le folosești zilnic și prin ele toată viața ta este monitorizată. Aveți carduri de multe feluri. Deja sunteți obișnuiți cu toate acestea. Bineînțeles că ne obișnuim cu ele, ca și porcii cu țarcul care se tot închide, până li se va lua libertatea total.
Documentele acestea electronice le putem arunca oricând. Pecetea lui Antihrist nu se va pune pe o hârtie, pe o diplomă, ci pe frunte și pe mâna dreaptă (în implant), atunci creștinii vor trebui să aibă grijă să nu primească, oricâte facilități ar presupune această alegere.
Toate acestea de acum sunt etape pregătitoare pentru acel moment, dar acceptarea lor nu reprezintă acceptarea peceții lui Antihrist.
Rugăminte către Sfântul Ilie, înaintea sărbătorii sale
Îl rugăm pe Sfântul Proroc Ilie să mijlocească la Dumnezeu și pentru noi și pentru țara noastră. Așa cum a îndreptat, de-a lungul vremii sale, problemele și neînțelegerile grave din poporul lui Israel, căderile din credință neplăcute lui Dumnezeu, să ne rugăm Sfântului Ilie să îndrepte și la noi în țară problemele care nu sunt plăcute Lui și să ne ajute, să ne scape, pentru ca și noi să avem șansa mântuirii. Amin.
A consemnat Maria Chirculescu
