Arhidiaconul Mihail Bucă, fondatorul și dirijorul Grupului psaltic Tronos al Patriarhiei Române și protopsaltul Catedralei Patriarhale, a explicat pentru Basilica.ro valoarea și rostul cântărilor de la slujbele din Postul Mare, perioadă care a început luni în Biserica Ortodoxă Română.
„Fiecare slujbă are maiestuozitatea ei, ascunsă, precum lumina care se întrezărește din mormântul lui Hristos, în sobrietatea cântărilor psaltice”, afirmă cel mai bun protopsalt din istoria Bisericii Ortodoxe Române. „Pot spune că aceste cântări pe care le vom auzi în Postul ce urmează, ne coboară în mormântul patimilor noastre, ca de acolo să ne ridice Hristos, Biruitorul Morții în ziua Învierii Sale.”
Basilica.ro: Care dintre cântările Postului Mare va place cel mai mult dvs. personal?
Arhid. Mihail Bucă: „Vai mie, înnegritule suflete!”, slava stihoavnei de la Vecernia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți. Această cântare psaltică te face să simți iadul în care ai căzut prin neascultare față de Dumnezeu, iar în final, te face să auzi pașii Mântuitorului Hristos, Care vine de bunăvoie să fie răstignit pentru a ne mântui.
Contrastul între tânguire și dănțuire, între disperare și speranță, acesta arată realitatea dură a vieții care, totuși, poate fi biruită prin întoarcerea la Hristos, Mântuitorul lumii și Biruitorul Iadului. El ne spune: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”
Basilica.ro: Ce cântări se cântă și când în săptămânile care urmează?
Arhid. Mihail Bucă: Sunt o multitudine de cântări în aceste săptămâni ale Sfântului Post. Fiecare slujbă are maiestuozitatea ei, ascunsă, precum lumina care se întrezărește din mormântul lui Hristos, în sobrietatea cântărilor psaltice.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul, stihirile și slavele Vecerniilor, în special din sâmbete, toate acestea aduc aminte de omul care, deși se află într-un urcuș anevoios spre Golgota, împreună cu Mântuitorul său, la final ajunge să devină părtaș al Învierii. Pot spune că aceste cântări pe care le vom auzi în Postul ce urmează, ne coboară în mormântul patimilor noastre, ca de acolo să ne ridice Hristos, Biruitorul Morții în ziua Învierii Sale.
Adaug și faptul că aceste cântări se găsesc în întreg cuprinsul slujbelor, fie din cursul săptămânii, fie în sâmbete și duminici.
Dintre cele mai profunde și care se cântă doar în această perioadă amintesc: polieleul „La râul Babilonului”, cântat duminică dimineața la slujba Utreniei, alături de slava „Ușile pocăinței”; axionul „De tine se bucură”, cântat la Sfintele Liturghii din duminicile Postului. Apoi, cântările specifice Canonului cel Mare: „Cu noi este Dumnezeu” și „Doamne al puterilor”, pe care le vom asculta săptămâna aceasta.
Trebuie să fim atenți și la imnografia din sâmbetele și duminicile Postului cel Mare; de exemplu, idiomelele de la Vecerniile de duminică seara, de o frumusețe aparte, referindu-ne atât la melosul lor, dar mai ales la mesaj.
Un text profund sacru conțin și slavele Vecerniilor din sâmbete, așa cum am amintit. Un exemplu este slava „Doamne, femeia ce căzuse”, care face un rezumat al vieții omului aflat în încercarea de ridicare din negura păcatului.
Apoi, trebuie să amintim și cântările de la Denia Imnului Acatist, unde fiecare cântare aduce laudă Maicii Domnului, cea care este solitoarea noastră, mama fiecăruia, către Fiul ei și Dumnezeul nostru.
Toate acestea sunt încununate, atingând apogeul melodic și teologic, de imnografia Săptămânii Sfintelor Pătimiri.
Basilica.ro: Sunt anumite caracteristici melodice și o preferință pentru anumite glasuri în Postul Mare? De ce?
Arhid. Mihail Bucă: Caracteristicile de ordin muzical ale cântărilor din Postul Mare sunt în primul rând sobrietatea melosului și adâncimea teologică a mesajului.
Atât psaltul, care cântă, cât și credinciosul, care ascultă, se află în fața unei vulnerabilizări personale înaintea lui Dumnezeu.
Glasurile/ehurile cromatice (Ehul I, ehul II și plagalele acestora, ceea ce numim glasul 5 și 6) adâncesc starea de smerenie a omului, dar prin anumite pasaje diatonice, reamintesc cu nădejde de iertare, bucurie si pace, toate acestea aduse de Mântuitorul Hristos.
Basilica.ro: Ce transmit cântările Postului Mare, la ce să fim atenți în timpul slujbelor?
Arhid. Mihail Bucă: Trebuie să fim atenți la toate slujbele din Postul Mare. Da, sunt multe slujbe, cu o durată solicitantă pentru slujitor, dar și psalt și credincios, însă putem lăsa zilnic câteva ore din viața noastră pentru a fi alături de Mântuitorul nostru în perioada cea mai grea din Viața Sa pământească.
Fiecare dintre noi trebuie să înțelegem că participarea noastră la slujbele bisericești din Perioada Postului Mare reprezintă, în primul rând, conștientizarea stării sufletești în care ne aflăm fiecare dintre noi și momentul prielnic de a contempla și încerca să schimbăm în bine ceva, indiferent cât de mult sau puțin; în al doilea rând, participarea la slujbe este însoțirea reală a lui Hristos, în drumul către Sfintele Pătimiri, Mormânt și Înviere.
Îndemn psalții la smerenie, rugăciune și pace, sporite în această perioadă. Astfel, interpretarea acestor cântări devine rugăciune a lor și apoi a credincioșilor către Dumnezeu.
Pornim împreună cu Hristos pe acest drum spre Pătimiri. Rămânem lângă el, pentru că, așa cum ne învață Apostolul Pavel: „Dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și viețui împreună cu El” (Romani 6, 8).
