Preasfințitul Părinte Sebastian a vorbit despre mărturisirea credinței și despre atacurile contemporane la adresa creștinismului, în cuvântul rostit la pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic.
Ierarhul a făcut o paralelă între Ziua Eroilor, sărbătorită recent în România, și sfinții Bisericii, pe care i-a numit „eroii” credinței creștine.
„Acum trei zile, am sărbătorit Ziua Eroilor Patriei. Biserica, însă, își are și ea «eroii» ei – Sfinții –, iar astăzi se face pomenire specială unora dintre ei, Sfinților Părinți care au participat la Sinodul I Ecumenic, în anul 325”, a spus Preasfințitul Părinte Sebastian.
Ierarhul a explicat că Sinodul I Ecumenic, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare la Niceea, a fost organizat pentru combaterea ereziei lui Arie, care susținea că Mântuitorul Hristos nu este Dumnezeu adevărat, ci doar „o făptură îndumnezeită”.
„Între participanții la sinod a fost și Sfântul Ierarh Nicolae, despre care se spune că, auzind blasfemia pe care o susținea Arie și aprinzându-se de râvnă sfântă, i-a tras aceluia o palmă – gest sancționat de către împărat, dar nu și de Dumnezeu, Care l-a repus în cinste, în chip minunat”, a afirmat ierarhul.
De asemenea, Preasfințitul Părinte Sebastian a amintit de prezența Sfântului Ierarh Spiridon la Niceea și de minunea cu cărămida, prin care a fost mărturisită învățătura despre Sfânta Treime.
„La Niceea a fost prezent și Sfântul Ierarh Spiridon, care a «demonstrat» ființa comună a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh prin cunoscuta minune cu cărămida”, a spus episcopul.
„Contemporanii noștri se luptă să-L evacueze din școli”
Preasfințitul Părinte Sebastian a afirmat că atacurile împotriva creștinismului au continuat de-a lungul istoriei și se manifestă și în prezent, sub diferite forme.
„Mai nou, contemporanii noștri se luptă să-L evacueze din școli, sub pretextul unei educații «libere de prejudecăți», să-I limiteze prezența în spațiile publice, de dragul multiculturalismului, să-I interzică supranumele de Hristos, pentru că nu este politic corect”, a declarat ierarhul.
Acesta a făcut referire și la restricțiile impuse în timpul pandemiei de Covid-19.
„Ba chiar să-L alunge cu totul din biserici, pentru că «dăunează grav sănătății»”, a spus Preasfințitul Părinte Sebastian, amintind de „obstrucționarea Sfintei Împărtășanii” în perioada pandemiei.
Ierarhul a subliniat că Sfinții Părinți de la Niceea purtau pe trupurile lor urmele persecuțiilor suferite pentru credință.
„Au venit unii cu trupurile pline de răni, alții cu brațe tăiate sau chiar cu ochi scoși – mărturisitori care suferiseră pentru Hristos, gata să-și dea și viața pentru credință. Aceștia sunt «eroii» Bisericii noastre”, a afirmat episcopul.
„Aceștia sunt eroii Bisericii noastre”
În final, Preasfințitul Părinte Sebastian i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință și să urmeze exemplul sfinților mărturisitori.
„Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, urmând exemplul Sfinților Părinți de astăzi, să fim și noi vajnici și neclintiți mărturisitori ai credinței acesteia sfinte, pentru care a murit Domnul Hristos și pentru care și-au dat viața atâția mucenici și «eroi» sfinți, peste veacuri”, a transmis ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral predica transmisă de PS Sebastian:
”EROI AU FOST, „EROI” SUNT… ÎNCĂ?
DUMINICA SFINȚILOR PĂRINȚI DE LA SINODUL I ECUMENIC
Acum trei zile, am sărbătorit ziua eroilor patriei. Biserica, însă, își are și ea „eroii” ei – SFINȚII –, iar astăzi se face pomenire specială unora dintre ei, Sfinților Părinți care au participat la Sinodul I Ecumenic, în anul 325.
Abia se încheiaseră persecuțiile romane, care au căutat să nimicească învățătura Mântuitorului Hristos, și Sfântul Constantin cel Mare ― întâiul împărat roman care a înțeles că religia creștină nu este periculoasă pentru imperiu, ci, dimpotrivă, este o religie nobilă și superioară ―, a convocat în cetatea Niceea 318 reprezentanți ai lumii creștine din vremea aceea, ca să se pronunțe asupra primei mari erezii care a tulburat Creștinismul. Ere vorba de teoria preotului Arie din Alexandria Egiptului, care învăța că Domnul Hristos nu ar fi Dumnezeu „adevărat”, de o ființă cu Tatăl, ci doar o făptură îndumnezeită.
Între participanții la sinod a fost și Sfântul Ierarh Nicolae, despre care se spune că, auzind blasfemia pe care o susținea Arie și aprinzându-se de râvnă sfântă, i-a tras aceluia o palmă – gest sancționat de către împărat, dar nu și de Dumnezeu, Care l-a repus în cinste, în chip minunat. De asemenea, la Niceea a fost prezent și Sfântul Ierarh Spiridon, care a „demonstrat” ființa comună a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh prin cunoscuta minune cu cărămida.
Arie însă nu s-a lăsat înduplecat nici de cuvintele pline de înțelepciune, nici de sfințenia și nici de minunile Părinților. Părăsind sinodul, s-a întors în patria sa și a continuat să răspândească aceeași erezie, fapt pentru care Dumnezeu l-a și pedepsit la scurtă vreme cu moarte năprasnică.
Dragii mei,
De-a lungul istoriei, Biserica a trebuit să facă față multor atacuri îndreptate împotriva Întemeietorului ei. Astfel, dacă unii s-au îndoit că Iisus Omul a fost și Dumnezeu adevărat (arienii), alții s-au îndoit că Mesia Hristos a fost și om (dochetiștii). Iar dacă unii L-au considerat un fals profet (iudeii), alții l-au considerat un personaj istoric oarecare (romanii, necredincioșii și ateii de peste veacuri).
Mai nou, contemporanii noștri se luptă:
să-L evacueze din școli, sub pretextul unei educații „libere de prejudecăți”;
să-I limiteze prezența în spațiile publice, de dragul multiculturalismului;
să-I interzică supranumele de Hristos (Mesia), pentru că nu este politic corect;
ba chiar să-L alunge cu totul din biserici, pentru că… „dăunează grav sănătății” (vezi obstrucționarea Sfintei Împărtășanii, în contextul epidemiei de Covid-19).
Oare până unde se va merge cu atacurile acestea, fraților? Oare va mai înceta vreodată prigoana Domnului? Scriptura ne prevestește că, la sfârșit de tot, războiul va fi total!…
Citim în istoria Sinodului I Ecumenic că Sfinții Părinți, veniți din toate ținuturile Imperiului Roman, purtau pe trupurile lor urmele încă nevindecate ale rănilor pe care le suferiseră cu vitejie în timpul persecuțiilor abia încheiate. Au venit unii cu trupurile pline de răni, alții cu brațe tăiate sau chiar cu ochi scoși – mărturisitori care suferiseră pentru Hristos, gata să-și dea și viața pentru credință. Aceștia sunt „eroii” Bisericii noastre!
Noi, oare, vom putea răbda prigoanele și presiunile de tot felul la care este supus și astăzi creștinismul nostru? Vom putea sta împotriva dușmanilor lui cu tărie și curaj, asemenea sfinților de odinioară? Putea-vom mărturisi credința noastră neclintiți și neînfricați? Putea-vom, adică, să fim și noi „eroi”?…
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, urmând exemplul Sfinților Părinți de astăzi, să fim și noi vajnici și neclintiți mărturisitori ai credinței acesteia sfinte, pentru care a murit Domnul Hristos și pentru care și-au dat viața atâția mucenici și „eroi” sfinți, peste veacuri! Amin.
†SEBASTIAN,
Episcopul Slatinei și Romanaților”
