Mănăstirea Pasărea din județul Ilfov a devenit vineri, 5 iunie, locul unui eveniment care poate fi considerat unic în istoria recentă a creștinismului. În cadrul proclamării locale a canonizării Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta de la Pasărea, printre miile de pelerini s-a aflat și tatăl Sfintei Cuvioase Elisabeta, Vasile Lazăr, cel care și-a văzut propria fiică cinstită oficial ca sfântă de către Biserică.
Ceremonia a marcat proclamarea locală a canonizării Schimonahiei Elisabeta Lazăr (1970-2014), una dintre cele 16 femei cu viață sfântă canonizate de Biserica Ortodoxă Română în anul 2026, fiind cinstită anual la data de 5 iunie.
Tatăl sfintei, martor la un moment istoric
De-a lungul istoriei creștine, majoritatea sfinților au fost canonizați la zeci, sute sau chiar mii de ani după trecerea lor la Domnul. În cazul Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea, canonizarea a avut loc la doar 12 ani de la adormirea sa, iar tatăl acesteia este încă în viață și a putut participa la proclamarea solemnă.
Imaginea unui părinte care asistă la recunoașterea oficială a sfințeniei propriului copil reprezintă un fapt excepțional. Dacă pentru mulți sfinți existența părinților este cunoscută doar din documente și tradiții, la Pasărea, credincioșii au putut vedea cu ochii lor pe cel care i-a dat viață celei care astăzi este cinstită ca făcătoare de minuni și mare nevoitoare a Bisericii.
O familie care a dăruit Bisericii mai multe vocații monahale
Povestea familiei Lazăr este la fel de impresionantă precum viața noii sfinte.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta s-a născut în comuna Moldova-Sulița din județul Suceava, într-o familie numeroasă. Sursele biografice arată că a fost unul dintre cei unsprezece copii ai soților Vasile și Maria Lazăr.
Din această familie au răsărit mai multe vocații monahale. Sora sfintei, maica Nectaria Lazăr, viețuiește și astăzi la Mănăstirea Pasărea, chiar în fosta chilie a Sfintei Cuvioase Elisabeta. Alături de ea locuiește și nepoata lor, Anastasia, care a ales la rândul său calea monahismului după absolvirea Seminarului Monahal de la Pasărea.
Astfel, la proclamarea locală a canonizării, au fost prezente trei generații legate de aceeași chemare duhovnicească: tatăl sfintei, sora sfintei și nepoata care continuă tradiția monahală a familiei.
De la Moldova-Sulița la sfințenia recunoscută de întreaga Biserică
Născută în anul 1970 și intrată de foarte tânără în viața monahală la Mănăstirea Pasărea, Sfânta Cuvioasă Elisabeta a devenit cunoscută pentru asprimea nevoințelor sale, pentru viața de rugăciune și pentru anii petrecuți în pustnicie în Munții Giumalău. După trecerea sa la Domnul, mormântul de la Pasărea a devenit loc de pelerinaj, numeroși credincioși mărturisind ajutorul primit prin rugăciunile sale.
În ianuarie 2026 au fost deshumate moaștele sale, în prezența unei comisii bisericești și a membrilor familiei, pregătindu-se astfel proclamarea oficială a canonizării.
O zi care va rămâne în istoria Mănăstirii Pasărea
Pentru miile de credincioși prezenți la Mănăstirea Pasărea, proclamarea locală a Sfintei Cuvioase Elisabeta nu a fost doar un act liturgic. A fost întâlnirea dintre istorie și prezent, dintre sfințenie și familie.
Puține evenimente din viața Bisericii oferă imaginea emoționantă a unui tată care își vede fiica trecută în calendarul sfinților, a unei surori care continuă să locuiască în chilia celei canonizate și a unei nepoate care a ales aceeași cale monahală.
La Pasărea, pe 5 iunie 2026, sfințenia nu a fost evocată ca o amintire îndepărtată din veacurile trecute, ci a avut chipul unei familii care trăiește încă printre noi.
