Un articol semnat de † Episcop Daniil Stoenescu pentru ziarullumina.ro
Cunoscutul dicton latin „Acta non verba”, adică „Fapte, nu vorbe”, ar putea fi completat prin: „Acta ac (et) verba”, adică „Fapte și cuvinte”; în sensul cuvintelor Sfântului Apostol și Evanghelist Luca: „Iisus Nazarineanul (care) era proroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor” (Luca 24, 19); precum și „a început Iisus a face și a învăța” (Faptele Apostolilor 1, 1).
La începutul drumului spre Emaus de la sfârșitul Evangheliei sale, drum care se continuă tainic și în Faptele Apostolilor cu drumul Damascului, Sfântul Evanghelist Luca stabilește și precizează, prin inspirația Duhului Sfânt, legătura veșnică dintre faptă și cuvânt sau dintre a face și a învăța, cu referire la Mântuitorul nostru Iisus Hristos și cu aplicare teologică în viața noastră de creștini, clerici și chiar teologi. Fapta precede cuvântul și-l determină. Nu poți fi puternic în cuvânt, în predică sau propovăduire, fără să fii puternic în faptă sau în rugăciune și făptuire. Fapta este rădăcina și tulpina; cuvântul este ramura și rodul. Fapta înverzește, însuflețește și face să rodească cuvântul. Lipsa faptei, a convingerii și a conștiinței depline creștinești slăbănogește cuvântul sau îl face olog – precum în Capernaum sau Vitezda! Noi suntem slabi, ologi și slăbănogi atât în faptă, cât și în cuvânt. Și la fel pare a fi și cea mai mare parte a creștinismului contemporan. Nu poți fi puternic în cuvânt fără să fii puternic în faptă. Prin urmare, expresia latină „Acta non verba” poate și trebuie convertită în „Acta ac verba” sau „Acta et verba”!
În acest sens, cuvintele de la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie: „Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol și Evanghelist (Matei, Marcu, Luca sau Ioan), să-ți dea ție, celui ce binevestești, cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos” ar putea presupune deopotrivă și „faptă cu putere multă”, din care să izvorască un „cuvânt cu putere multă”, deoarece astăzi în Biserică este nevoie deopotrivă și de „faptă cu putere multă” și de „cuvânt cu putere multă”!
Fapta cu putere multă a lui Enoh şi a drepţilor din Vechiul Testament
Să încercăm câteva exemple. Fapta cu putere multă a lui Enoh a fost umblarea lui cu Dumnezeu, iar cuvântul său cu putere multă este contopit prin credință, tăcere și rugăciune, cu fapta sa, lăsând tuturor oamenilor peste veacuri o pildă și un exemplu fără de asemănare. Fapta lui Avraam a fost credința lui puternică în Dumnezeu și ascultarea lui desăvârșită față de El, de aceea și cuvântul lui de mijlocire pentru Sodoma (până la zece drepți) a fost cu putere multă! Fapta lui Moise a fost de asemenea credința lui deplină în Cel ce este și care i s-a arătat în lumina rugului aprins și ascultarea lui desăvârșită de El; iar cuvântul său cu putere multă, de după despărțirea Mării Roșii și legea de pe Sinai, străbate veacurile până la Hristos. Fapta lui Iosua cu putere multă a fost ascultarea desăvârșită față de Moise, despărțirea Iordanului și dărâmarea zidurilor Ierihonului, iar prin cuvântul său cu putere multă a oprit soarele și luna pe cer. Fapta lui David este ascultarea față de Samuel, precum și credința lui în Dumnezeu și curăția lui; iar cuvântul rugăciunilor sale cu putere multă alcătuieşte Psalmii.
Fapta cu putere multă a Sfântului proroc Ilie Tesviteanul au reprezentat-o ascultarea lui față de Dumnezeu și nevoința lui la pârâul Cherit și în Sarepta Sidonului, iar prin cuvântul său cu putere multă a mustrat pe idolatrii Ahab și Izabela și pe poporul lui Israel care „șchiopăta de amândouă picioarele” (cf. III Regi 18, 21), pogorând prin rugăciunea lui foc din cer peste jertfa de pe Carmel, după ce în urmă cu trei ani și jumătate încuiase prin același cuvânt cerul! Fapta lui Iona este de asemenea ascultarea lui de Dumnezeu, deși cu o oarecare întârziere, iar predica sa din Ninive este cuvântul lui cu putere multă, care a dus la pocăința tuturor ninivitenilor.
Fapta Sfinţilor Apostoli şi cuvântul lor cu putere multă
Fapta cu putere multă a Sfinților și dumnezeieștilor Apostoli ai lui Hristos a fost urmarea Lui, iar cuvântul lor cu putere multă a însemnat propovăduirea și vorbirea lor în limbi noi la Cincizecime, prin limbile de foc ca dar al Duhului Sfânt. Fapta Sfântului Apostol Petru înseamnă credința și mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos, din Cezareea lui Filip; precum și plânsul și pocăința lui de după întreita lepădare; iar cuvântul lui cu putere multă reprezintă predica lui de la Rusalii și cea din Pridvorul lui Solomon, care au dus la convertirea celor dintâi cinci mii de membri ai Bisericii apostolice, din Faptele Apostolilor. Fapta cu putere multă a Sfântului Apostol Pavel înseamnă convertirea lui de pe drumul Damascului, retragerea lui vreme de trei ani în Arabia și mai ales răpirea lui la al treilea cer, iar cuvântul lui cu putere multă este propovăduirea lui din Damasc, Antiohia și Cipru, Efes, Colose, Filipi, Tesalonic, Atena, Corint, Malta și Roma, călătoriile lui misionare și Epistolele sale; și nu în ultimul rând, predica sa din Areopag, atât de actuală astăzi.
Fapta cu putere multă a Sfântului Ioan Gură de Aur constă în retragerea sa vreme de șase ani și nevoința în munții Antiohiei, petrecând în post și rugăciune, și în citirea și meditarea cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură; iar cuvântul său cu putere multă este revărsat și risipit în predicile, omiliile și cuvântările sale, în comentariile, tâlcuirile, tratatele și toate scrierile, inclusiv în textul liturgic care-i poartă numele din Sfânta și dumnezeiasca Liturghie. De aceea putem spune și noi, împreună cu psalmistul: „În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor” (Psalmul 18, 4).
Astfel, toți patriarhii, drepții, prorocii mari și mici, Sfinții Apostoli și Evangheliști și toți sfinții mucenici, cuvioși, mărturisitori și nu în ultimul rând marii dascăli ai lumii și ierarhi și teologi au primit și li s-a dat deopotrivă de către Arhiereul Cel veșnic, „faptă și cuvânt cu putere multă”, spre plinirea Evangheliei Celui ce a venit „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4).
Cuvântul cu putere multă al sfinților ortodocși români mărturisitori și duhovnici de curând canonizați ne stă și nouă pildă și mărturie, deoarece este izvorât și izvorâtor, din fapta lor cea cu putere multă, cunoscută în Sinaxare și mai ales necunoscută.
