ADEVARULBISERICII.RO a publicat o serie de documente prin care președintele României, Nicușor Dan, a atacat la CCR o lege care sancționează persoanele care se dau drept preoți și călugări fără să aibă recunoașterea statului. Șeful statului a reclamat restrângerea libertăţii conştiinţei şi libertăţii de exprimare.
Președintele României, Nicușor Dan, a făcut, luni, o serie de precizări legate de decizia sa de a ataca la Curtea Constituțională o modificare legislativă care extinde sancționarea persoanelor ce se dau drept preoți sau călugări fără a avea recunoașterea statului.
Clarificările vin în contextul în care în spațiul public au fost vehiculate interpretări potrivit cărora șeful statului s-ar opune sancționării falșilor preoți. Acesta a respins ferm această idee, invocând aspecte de constituționalitate și nu de fond moral sau religios.
Legea actuală deja prevede sancțiuni pentru impostura clericală
Nicușor Dan a subliniat că legea nr. 489/2006, în forma sa actuală, prevede deja în articolul 23 alineatul (4) faptul că exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot constituie infracțiune. În acest sens, cazurile celebre invocate recent în spațiul public – Cristian Pomohaci și Ciprian Mega – nu au nicio legătură cu modificarea legislativă contestată la CCR.
Obiecția de neconstituționalitate: o chestiune de tehnică legislativă
Președintele a argumentat că modificarea legislativă supusă controlului Curții nu specifică clar, în textul său, care funcții religioase intră sub incidența sancțiunilor penale, ci face trimitere la acte normative de rang inferior. Acest lucru contravine principiilor constituționale referitoare la legalitatea incriminării, stipulate atât în Constituția României, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
„Pentru ca modificarea legii să fie constituțională, trebuie să cuprindă în textul său acele funcții religioase a căror exercitare reprezintă infracțiune, nu să trimită la acte normative de rang inferior”, a subliniat șeful statului.
Nicio poziționare împotriva Bisericii sau a cultelor
Președintele a reiterat că demersul său nu reprezintă o contestare a sancționării imposturii religioase și nici o poziționare față de religie sau Biserică, ci exclusiv o „exercitare a atribuțiilor juridic-legislative ale funcției prezidențiale”.
„Obiecția de neconstituționalitate de care vorbim nu este vreo poziționare față de fenomenul religios, ci o simplă exercitare a atribuțiilor prezidențiale”, a conchis Nicușor Dan.
Modificarea contestată urmărea extinderea reglementărilor existente privind sancționarea falșilor preoți și călugări la toate cultele recunoscute de statul român, nu doar la Biserica Ortodoxă Română.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral punctul de vedere al președintelui Nicușor Dan:
„În primul rând, legea în vigoare 489/2006, în articolul 23 alin. (4), prevede deja că exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot este infracțiune. Astfel, cazurile Cristian Pomohaci și Ciprian Mega, la care se face referire în articol, nu au nicio legătură cu modificarea legii pentru care am solicitat controlul de constituționalitate.
Modificarea legii, pentru care am solicitat controlul de constituționalitate, nu se referă la o lege votată de Parlament care vizează sancționarea falșilor preoți și călugări, cum se menționează în articolul dumneavoastră, ci extinderea legii existente la celelalte culte religioase din România.
În al doilea rând, prin solicitarea controlului de constituționalitate, nu mă pronunț împotriva sancționării persoanelor care exercită fără drept funcții religioase, cum lasă să înțeleagă articolul dumneavoastră.
Spun doar că modificarea propusă a legii nu respectă rigorile constituționale, care impun ca elementele constitutive ale unei infracțiuni să fie prevăzute de lege, și nu de acte normative de rang inferior.
Acest fapt rezultă (dincolo de cele 6-7 pagini de text juridic) în mod expres din titlul capitolului Încălcarea art. 1 alin. (4), (5), art. 23 alin. (12), art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 147 alin. (4) din Constituție și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin stabilirea conținutului constitutiv al unei infracțiuni prin acte infralegale.
Cu alte cuvinte, pentru ca modificarea legii să fie constituțională, trebuie să cuprindă în textul său acele funcții religioase a căror exercitare reprezintă infracțiune, nu să trimită la acte normative de rang inferior.
În concluzie, obiecția de neconstituționalitate de care vorbim nu este vreo poziționare față de fenomenul religios, ci o simplă exercitare a atribuțiilor juridic-legislative ale funcției prezidențiale”.
