Pagina de Facebook a Mănăstirii Înălțării Domnului din Bănceni a publicat un mesaj emoționant în care 508 copii orfani, adoptați de Mitropolitul Longhin (Mihail Jar), au apelat la Prima Doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, cerând sprijin și înțelegere pentru tatăl lor adoptiv. Copiii au descris îngrijorarea lor constantă că ar putea rămâne din nou fără el, revenind astfel la statutul de orfani.
Copiii au subliniat faptul că Mitropolitul Longhin a fost mereu un patriot al Ucrainei, insuflându-le dragostea pentru țară și familie. De asemenea, au reamintit că mănăstirea a fost printre primele locuri care au oferit adăpost persoanelor strămutate încă din 2014, de la începutul conflictului. Din 2022, mănăstirea a găzduit peste 20.000 de persoane strămutate, dintre care 600 trăiesc permanent acolo de mai bine de trei ani.
ADEVARULBISERICII.RO prezintă scrisoarea integrală trimisă Olenei Zelenska:
”STRIGĂTUL SUFLETESC AL COPIILOR ORFANI DE LA BĂNCENI
Stimată doamnă Olena Volodymyrivna Zelenska!
Noi, copiii orfani ai marii familii a Mitropolitului Longhin Jar (Jar Mihail Vasilievici), dorim să ne adresăm către dumneavoastră ca unei mame, care poate înțelege cel mai bine durerea noastră. Fiecare dintre noi, abandonat de părinții care ne-au adus pe lume, a fost luat sub ocrotirea tatălui nostru – Mitropolitul Longhin. Unii de la naștere, alții de la câteva luni sau puțin mai mari. Familia noastră mare și frumoasă, de 508 copii, sub grija tatălui nostru, era cea mai fericită până acum trei ani. În toate momentele grele și de încercare ale vieții noastre, am simțit grija și dragostea părintească a tatălui nostru (Mitropolitul Longhin). Dar în ultimii trei ani, au început persecuțiile împotriva tatălui nostru, care este chinuit și judecat. Armonia familiei noastre s-a sfârșit, iar în locul bucuriei cu care ne întâmpina tatăl nostru au rămas lacrimi amare. Lacrimi din cauza durerii mari și a suferințelor pe care le îndură în timpul ședințelor de judecată, începute la inițiativa Statului nostru Ucrainean. În fiecare zi trăim cu frica de a nu ne imagina din nou orfani, fără tatăl nostru.
Procesul împotriva tatălui nostru nu este corect, este falsificat, planificat de organele superioare și are caracter politic. La ședința de judecată din 30 octombrie 2024, tatălui nostru i s-a făcut rău și a cerut o pauză sau amânarea ședinței, dar cererea lui a fost respinsă de instanță. Curând, deoarece starea lui se înrăutățea, a fost chemată ambulanța și el a fost dus la spital. În prezent, se află la terapie intensivă. Este judecat conform articolului 161 din Codul Penal al Ucrainei, deși este nevinovat. Am fost la ședința de judecată din 31 octombrie 2024, în lipsa tatălui nostru, deoarece el este încă în terapie intensivă. Am fost acolo pentru a cere adevăr și dreptate, pentru a înțelege de ce este chinuit tatăl nostru, dar din păcate, am fost respinși și trimiși acasă cu batjocură.
Acum, noi toți cei 508 copii ai Mitropolitului Longhin, fie că suntem deja adulți cu familii, fie copii minori, fie din cei 180 de copii cu dizabilități, vă rugăm, ca o mamă care cunoaște bucuria de a-și îmbrățișa copiii la întoarcerea acasă. Vă implorăm să auziți această durere a inimilor noastre. Pentru fiecare dintre noi, tatăl nostru a sacrificat o parte din sănătatea și viața lui. A trecut prin nenumărate încercări grele, a suportat zeci de operații, și ne este teamă să rămânem fără el.
Tatăl nostru iubește mult Patria în care s-a născut, Ucraina. El a sădit în noi această dragoste pentru țară și familie. De la începutul războiului, din 2014, mănăstirea noastră a primit refugiați printre primii, din cele mai fierbinți zone. Odată cu începutul invaziei pe scară largă, am reluat primirea refugiaților și până în prezent numărăm peste 20.000 de refugiați care au fost găzduiți aici, dintre care 600 încă se află aici de mai bine de trei ani. Întregul Orfelinat din Kramatorsk, cu aproximativ 100 de copii, s-a mutat sub acoperișul Mănăstirii noastre.
Au fost trimise multe camioane cu ajutor în cele mai fierbinți zone, însumând peste 1500 de tone de ajutoare alimentare. Trei mașini cu medicamente au fost trimise pe front, pentru soldați, printre care se află și cei 10 frați ai noștri care apără acum țara. Trei dintre frații noștri s-au întors deja acasă cu dizabilități. Ne îngrijorăm pentru ei, iar în ochii lor vedem suferința întregului nostru popor.
În timp ce tatăl nostru se află la terapie intensivă, o altă veste groaznică a venit asupra familiei noastre. Unul dintre fiii tatălui nostru, fratele nostru care a fost pe front din primele zile ale războiului, a suferit o rană gravă în urma căreia și-a pierdut ambele picioare. Cu toate acestea, în loc de recunoștință sau sprijin, autoritățile au închis Centrul de Reabilitare pentru copiii cu dizabilități „Credință, Speranță și Dragoste” și centrul de sprijin pentru copiii cu HIV/SIDA, care funcționau în cadrul mănăstirii. Ambele centre au fost închise într-o zi, la scurt timp după vizita unui reprezentant al ministerului, care a luat decizia de a le închide fără să viziteze centrele în sine și fără să evalueze condițiile în care copiii cu dizabilități locuiau acolo.
Toți lucrătorii medicali și asistenții au fost nevoiți să se concedieze. Orice ajutor din partea Statului a fost suspendat, iar copiilor li s-a ordonat să fie repartizați în alte centre teritoriale, deja suprasolicitate și cu condiții mai precare. Tatăl nostru nu a fost de acord cu aceste condiții și și-a asumat responsabilitatea de a susține el însuși centrele și angajații, în primul rând cu ajutorul Domnului, căci niciodată nu ne-a lăsat fără ajutorul Lui.
Și astăzi, când tatăl nostru este deja împovărat de grija pentru noi și de toate celelalte probleme, de trei ani este complet lipsit de liniște. Cu toate acestea, cu doar câțiva ani în urmă, tatăl nostru a fost decorat cu numeroase distincții: „Erou al Ucrainei”, „Patriot al Ucrainei”, „Meritul față de Patrie”, „Crucea Sfântului Pantelimon”, „Cavaler al Legii”, fără a mai menționa toate celelalte distincții bisericești.
Astăzi nu suntem auziți sau văzuți de nimeni. Ne rugăm lui Dumnezeu ca în inima dumneavoastră să răspundă milostivirea și dragostea părintească pentru noi, orfanii din Bănceni, și vă rugăm să-l apărați și să-l protejați pe tatăl nostru de această suferință, în urma căreia am putea deveni din nou orfani, abandonați pe străzi. Imaginați-vă cât de greu va fi pentru copiii fără mâini, fără picioare, surzi, orbi – fără grija tatălui nostru, ar fi pierduți.
Scriem această scrisoare cu mare speranță în Dumnezeu și în dumneavoastră. Sperăm că vom fi auziți și că lacrimile noastre nu vor cădea pe pământ, ci în mâinile Domnului și se vor transforma mai apoi într-un zâmbet. Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să dăruiască dumneavoastră și familiei dumneavoastră pace, sănătate, prosperitate, fericire și binecuvântarea Domnului!
Cu profund respect și stimă,
copiii orfani din marea familie a Mitropolitului Longhin (Jar)”
