Când a fost la Monaco, în cadrul primei sale vizite oficiale pe continentul European, papa Leon al XIV-lea a denunţat „prăpastia tot mai mare dintre bogaţi şi săraci” şi „demonstraţia de forţă şi logica puterii care răneşte lumea”, transmite AFP.
Sosind cu elicopterul de la Roma în microstatul de abia 2 kilometri pătraţi, situat între Franţa şi Italia şi supranumit „Stânca”, Papa a fost întâmpinat de prinţul Albert al II-lea şi prinţesa Charlene, îmbrăcaţi în alb.
Sub un soare radiant, s-a îndreptat apoi spre Palatul Princiar, unde, de la balcon, a rostit cuvinte care vor rezona profund, fără îndoială, în acest teritoriu unde catolicismul este consacrat în Constituţie, dar care este cunoscut în primul rând pentru cazinourile, miliardarii şi preţurile imobiliare exorbitante.
Vorbind în franceză, Papa american a denunţat „configuraţiile nedrepte ale puterii, structurile păcatului care creează prăpastii între bogaţi şi săraci, între privilegiaţi şi excluşi, între prieteni şi duşmani”.
„Fiecare talent, fiecare oportunitate, fiecare bun pus în mâinile noastre are o destinaţie universală, o datorie intrinsecă care nu trebuie reţinută, ci redistribuită”, a continuat el, aliniindu-se în mod clar cu Papa Francisc în ceea ce priveşte justiţia socială şi lupta împotriva inegalităţii.
„Darul umilinţei (…) angajează averea voastră în slujba legii şi a justiţiei, mai ales într-un moment istoric în care demonstraţia de forţă şi logica omnipotenţei rănesc lumea şi pun în pericol pacea”, a adăugat el, într-o referire clară la conflictele care se multiplică în întreaga lume.
Papa Leon, care a petrecut aproximativ douăzeci de ani ca misionar în regiunile sărace din Peru, a citat în mod special „Rerum Novarum”, enciclica socială publicată în 1891 de Leon al XIII-lea, care a pus bazele doctrinei sociale a Bisericii.
În curtea palatului, mii de credincioşi au exultat, aclamându-l, fluturând mici steaguri galbene şi albe sau roşii şi albe, culorile Vaticanului şi ale principatului Monaco. Prinţesele Stephanie, Caroline şi Charlotte erau îmbrăcate în negru şi aveau capul acoperit.
„Tremur, este atât de emoţionant, sunt atât de mândră”, a mărturisit Alix Pearce, în vârstă de 34 de ani, reprezentantă de vânzări care a venit cu familia sa.
„Papa este o figură unificatoare”, a lăudat Eric Battaglia, un muzician monegasc în vârstă de 64 de ani: „Într-o lume aflată în război în ultimii ani, este un noroc că există oameni ca el, care încearcă să se asigure că umanitatea rămâne umană”.
„A trăi aici este un privilegiu pentru unii şi un apel specific pentru fiecare de a reflecta asupra propriului loc în lume”, li s-a adresat papa în mod direct monegascilor.
Există un „imperativ de solidaritate din partea celor cu cele mai multe resurse”, a recunoscut prinţul Albert al II-lea, iar „statele mici pot contribui la a face lumea un loc mai bun, cu condiţia să rămână fidele valorilor lor şi să fie puternice în determinarea lor”.
„Suntem privilegiaţi, dar cu toţii avem responsabilităţi, chiar şi fără privilegii. Aici suntem foarte norocoşi, dar suntem un popor mic, suntem deja foarte generoşi”, a răspuns Marge Valentino, în vârstă de 73 de ani, o italiancă rezidentă în Monaco.
Doar 8% dintre cei 39.000 de locuitori – dintre care un sfert sunt cetăţeni monegasci – se identifică drept catolici practicanţi, dar băncile bisericilor rămân unul dintre ultimele locuri unde se aşează alături miliardari, femei de serviciu şi muncitori în construcţii de aproximativ 140 de naţionalităţi.
