Pe 24 octombrie 2024, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a luat o decizie importantă, prin care Mitropolitul Ilarion a fost eliberat din funcția sa la Eparhia de Donețk și trimis la pensie. Decizia, contestată de mulți din interiorul și exteriorul Bisericii, este considerată de unii o încălcare a autonomiei promise Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UOC), autonomie stabilită încă din 1990 de Patriarhul Alexei II.
Semnificația Tomosului din 1990
În 1990, UOC a primit un Tomos care îi asigura statutul de biserică auto-guvernată în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Conform acestui document, UOC are autoritatea de a lua decizii administrative și pastorale fără intervenție externă, inclusiv în privința numirii și eliberării episcopilor. Prin această decizie recentă, mulți cred că s-a încălcat autonomia ecleziastică a UOC.
Impactul în Donețk și susținerea locală a Mitropolitului Ilarion
Sub conducerea sa, Eparhia de Donețk a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, numărul bisericilor crescând semnificativ, de la 12 la peste 100. Mitropolitul Ilarion a fost, de asemenea, o figură pacifistă, respectată pentru încercările sale de a promova armonia și de a atenua suferințele credincioșilor afectați de conflictul din regiune. Demiterea sa subliniază o schimbare radicală în politica Bisericii Ruse față de eparhia sa. La momentul deciziei de pensionare, Mitropolitul Ilarion se afla în tratament în Germania și a aflat de decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din mass-media.
Încălcarea canoanelor?
În cazul Mitropolitului Ilarion, decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse arată că:
1. Are lipsă de respect față de UOC;
2. Vorbește despre incapacitatea conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse de a-și respecta propriile promisiuni și acorduri;
3. Reprezintă un exces semnificativ de autoritate canonică.
Decizia Sinodului ridică probleme de respectare a canoanelor, în special a celor care interzic intervenția unei biserici în treburile interne ale altei jurisdicții. Aceste norme sunt fundamentale pentru menținerea unității în lumea ortodoxă și, prin ignorarea lor, acțiunile recente ar putea provoca scindări între Biserica Ortodoxă Rusă și celelalte biserici autocefale.
Contradicții cu cazul Kiev
Decizia privind eliberarea Mitropolitului Ilarion vine într-un moment sensibil, deoarece amintește de abordarea diferită față de Kiev și eparhia acesteia. În timp ce Moscova a acceptat aparent auto-guvernarea UOC, acest incident subliniază o posibilă duplicitate în relațiile ecleziastice și potențialele implicații politice.
Efectele deciziei asupra lumii ortodoxe
Decizia Bisericii Ortodoxe Ruse de a se amesteca în treburile interne ale UOC reprezintă o schimbare semnificativă în relația dintre UOC și Biserica Ortodoxă Rusă. Acest pas poate arăta că pentru Biserica Rusă autonomia UOC este un factor nesemnificativ care poate fi neglijat. Desigur, o astfel de poziție nu face decât să contribuie la polarizarea în continuare a celor două Biserici, provocând conducerea UOC să ia decizii care mai târziu vor fi numite „non-canonice” de către conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse.
Această decizie poate afecta și percepția asupra Bisericii Ortodoxe Ruse de către alte Biserici Ortodoxe. Pentru că, dacă Biserica Ortodoxă Rusă este gata să ocolească normele canonice pentru a-și afirma controlul asupra Bisericii autonome, atunci pierde, în primul rând, un argument serios în discuția cu Patriarhia Ecumenică.
