Decizia Patriarhiei Române de a rândui pe 24 august — ziua proclamării independenței Ucrainei — rostirea unor cereri speciale „pentru pace” a stârnit nemulțumirea și întrebările credincioșilor, în contextul în care românii ortodocși din nordul Bucovinei, Basarabia istorică și Transcarpatia sunt victime ale agresiunilor și presiunilor regimului de la Kiev pentru a trece cu forța la așa-numita „Biserică Ortodoxă a Ucrainei”.
Întrebarea care a declanșat reacții
Un credincios i-a adresat direct ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, următoarea întrebare:
„Doamne, ajută! De ce s-a hotărât ca pe data de 24 august să se rostească cereri speciale pentru pace în Biserica Ortodoxă Română?”
Răspunsul ierarhului a fost tranșant:
„Ziua de 24 august marchează adoptarea Declarației de Independență a Ucrainei în 1991, eveniment care a dus la formarea statului ucrainean modern, după destrămarea Uniunii Sovietice. În acest sens, ambasadorul Ucrainei la București a cerut Patriarhiei Române să se rostească rugăciuni speciale, pentru pace în această țară. Pace și bucurie!”
Realitatea dură: pace pe hârtie, persecuție în teren
În timp ce oficialii ucraineni solicită rugăciuni pentru pace, pe teren se petrec scene scandaloase: preoți români agresați, biserici românești încuiate sau confiscate, credincioși bătuți pentru refuzul de a renunța la apartenența lor canonică la Biserica Ortodoxă Ucraineană, aflată sub omoforul canonic al Mitropolitului Onufrie.
Numeroase mărturii video și rapoarte ale organizațiilor internaționale confirmă că, în regiunile cu comunități românești, presiunile asupra parohiilor sunt tot mai dure, iar libertatea religioasă este grav încălcată.
Întrebarea care rămâne fără răspuns
Decizia Patriarhiei Române de a se alinia solicitării ambasadorului Ucrainei ridică o întrebare de fond: cum se împacă aceste rugăciuni oficiale pentru pace cu lipsa oricărei reacții publice ferme față de prigoana la care sunt supuși frații noștri români ortodocși din Ucraina?
În timp ce la București se vor rosti cereri „pentru pace”, realitatea de peste graniță arată că pentru românii din nordul Bucovinei, Herța, Maramureșul istoric și Basarabia ucraineană, pacea rămâne doar un cuvânt, iar suferința — o realitate zilnică.
