Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a oficiat slujba de înmormântare a răposatului Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi, Mitropolit de Bichvinta și Suhumi-Abhazia și Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii, Ilia al II-lea. Ceremonia a avut loc la Catedrala Sfânta Treime (Sameba) din Tbilisi, în prezența ierarhilor Bisericii Georgiene și a reprezentanților altor Biserici Ortodoxe autocefale. Patriarhul a evidențiat întreaga activitate a lui Ilia al II-lea, subliniind că acesta a fost un sprijin esențial atât pentru Biserică, cât și pentru stat: ”Și cum să nu plângem cu durere toți înaintea plecării unui bărbat de înălțimea, de morala, de prestigiul și de parcursul plăcut lui Dumnezeu al adormitului Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi, Mitropolit de Bichvinta, Sukhumi și Abhazia și Catolicos Patriarh al întregii Georgii, răposatul Ilie al II-lea? Cinstita ceată a Întâistătătorilor din Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos din Răsărit se desparte de unul dintre cei mai cuvioși, cei mai înțelepți și mai străluciți Frați ai ei. Preasfânta Biserică a istoricei Țări a Georgiei este lipsită de cârmaciul ei chibzuit de jumătate de secol și de Arhipăstorul vrednic de Dumnezeu. Cinstita Ierarhie a Țării pe Prea-respectatul ei Întâi, pe cel bogat în cele dumnezeiești și în experiența pastorală, de la care toți au primit harul dumnezeiesc al Arhieriei. Onorabilele Autorități de Stat pe înțeleptul sfătuitor în tot binele și iubitor de neam, pe aducătorul de pace și de unitate. Poporul evlavios georgian rămâne orfan de Tată iubitor, care până la ultima lui suflare veghea pentru zidirea cea după Dumnezeu, pentru organizarea duhovnicească, pentru progresul social și bunăstarea lui. Moștenirea evlavioasă a Sfintei întocmai cu Apostolii Nina și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este lipsită de cinstitul ei păzitor și de consecventul ei continuator. Nimeni poate dintre vrednicii Catolicoși ai vremurilor de jos nu și-a identificat numele cu Georgia ca Biserică, ca Neam, ca existență statală, ca factor de pace în regiunea Caucazului, cât fericitul de pomenire, mult-luminosul Patriarh Ilie! Adevărat sprijin atât al Bisericii, cât și al Patriei sale, cărora le împărțea în mod echilibrat iubirea, devotamentul și grija sa zilnică!
Din prima tinerețe dedicat lui Hristos și slujirii Bisericii Sale, în mijlocul prigoanelor Credinței din partea ateismului care atunci domnea prin lege și forță, și-a păstrat sinele «înțelept ca șarpele și curat ca porumbelul», lucrând cu râvnă virtutea și aplicarea practică a poruncilor dumnezeiești, «ca slujitor al lui Hristos și [credincios] iconom al tainelor lui Dumnezeu». Întreaga sa purtare era o mărturisire blândă a Credinței Ortodoxe și a trăirii autentice a Adevărului evanghelic! De aceea și Dumnezeu, foarte devreme, i-a încredințat înaltele responsabilități ale Arhieriei și, nu mult după, ale Patriarhiei, în succesiunea adormitului Patriarh David al V-lea. A împodobit sfântul omofor timp de șaizeci și trei de ani și Tronul Patriarhal al Tbilisiului timp de patruzeci și nouă, ca al o sută patruzeci și unulea Întâistătător al acestei Biserici. Nu a existat sector al vieții bisericești, sociale și naționale a Georgiei în care să nu fi pus vizibilă și binefăcătoare amprenta sa personală. Modest și smerit, rugător și iubitor de slujbe, cuviincios și iubitor de frați, pașnic și împăciuitor, accesibil și binevoitor, dulce în purtări și în cuvânt, foarte învățat și foarte nobil, fire fină și artistică cu realizări importante în iconografie, pictură și compoziție muzicală, chiar și în construcția de biserici, nu mai puțin era curajos și neînduplecat în cele ale Credinței și evlaviei și în interesele sfinte ale Bisericii, ca adevărat chip al lui Hristos și autentic urmaș al Apostolilor și al Sfinților Părinți!”
El a amintit și începuturile slujirii sale, în vremuri de persecuție, precum și contribuția majoră la renașterea Bisericii Georgiene după perioada sovietică. Patriarhul Ecumenic a subliniat că, în martie 1990, Ilia al II-lea a primit din partea Patriarhiei Ecumenice recunoașterea canonică a autocefaliei și a rangului patriarhal al Bisericii Georgiei. De asemenea, a arătat că acesta a reușit să conducă Biserica din perioada „întunecată a ateismului comunist” către libertate și renaștere spirituală, dezvoltând viața bisericească, educația teologică, activitatea socială și restaurarea lăcașurilor de cult: „L-a învrednicit Dumnezeu să primească de la Patriarhia Ecumenică, singura care are, din sfintele Canoane și din responsabilitățile instituționale istorice, o astfel de jurisdicție, la inițiativa fericitului nostru predecesor, Patriarhul Ecumenic Dimitrie, recunoașterea canonică a Autocefaliei și a rangului patriarhal al Preasfintei Biserici a Georgiei, în martie 1990, și să primească oficial Tomosul Patriarhal și Sinodal corespunzător, în cadrul unei sfinte Liturghii comune a Întâistătătorilor, în Preasfântul Templu Patriarhal al Sfântului Gheorghe din Fanar, în ziua de 30 a aceleiași luni și aceluiași an. Ne mândrim că și semnătura noastră, ca Mitropolit al Calcedonului atunci și membru al Sinodului, confirmă acest sfânt și istoric Tomos.
L-a învrednicit încă Dumnezeu să scoată Biserica Georgiei din perioada întunecată a ateismului comunist și a uneltirii sovietice în lumina independenței și a vieții național-religioase libere, liniștit și fără tulburări distrugătoare, și să o renască din temelii. Cler, Monahism, Teologie, Catehizare, educație preoțească, publicații de cărți și reviste liturgice, duhovnicești și teologice, activitate socială și filantropie, construirea de noi biserici și mănăstiri sau restaurarea din temelii a celor vechi, misiune internă, combaterea ereziilor și a propagandelor străine, relații și dialoguri interbisericești, intercreștine și interreligioase, oprirea tendințelor de dezbinare și construirea de punți de împăcare și prietenie între diferitele grupuri ale vieții politice și naționale a Georgiei, sprijin și mângâiere a poporului și a conducătorilor lui în momente critice, în care a fost afectată chiar și integritatea teritorială atât a Țării, cât și a jurisdicției Patriarhiei, sunt doar câteva domenii în care Patriarhul Ilie a strălucit plăcut lui Dumnezeu cu mult succes! «Și acestea nu prin putere mare [economică sau lumească], nici prin tărie, ci prin Duhul Domnului Atotțiitorul», Căruia întotdeauna îi atribuia cu evlavie și în duh de smerenie și recunoștință orice realizare. De aceea a fost pe bună dreptate iubit foarte mult de Cler și de popor ca Tată comun și autentic al tuturor, apărător, hrănitor și Episcop, Păstor Bun, care se primejduia și se consuma zilnic pentru turma sa! De aici și a fost cinstit și este cinstit, ca puțini dintre lucrătorii contemporani ai Evangheliei! «Vrednic este lucrătorul de plata sa»!”.
În final, Patriarhul Bartolomeu a transmis un mesaj de mângâiere: „Dar îndrăzniți, fraților și fiilor! Patriarhul și Tatăl vostru nu a murit, ci doarme! Ilie «și mort îl spun viu! Căci cei drepți trăiesc chiar și morți»! Trăiește «acolo unde este lumina neîntinată și vedeniile fericite și tot ceea ce este curat și nevăzut», adică trăiește în Împărăția prealuminoasă a Dumnezeului în Treime, în cinstea Căruia a ridicat și templul strălucit cu același nume în Tbilisi. Trăiește împreună cu Sfinții neamului său, de la Nina cea întocmai cu Apostolii și Ketevan și Ilarion și David și miile de Sfinți Mucenici din Tbilisi, până la Gavriil, Cuviosul cel Nou, contemporanul și prietenul său! Nu lăsați, așadar, întristarea să vă doboare! Păstrați și țineți cu evlavie sfaturile și învățăturile lui! Aceasta va fi și cea mai bună pomenire a lui! Și bucurați-vă, căci acum Tatăl vostru, Patriarhul Ilie, în Țara celor Vii fiind slăvit, este mult mai puternic decât atunci când trăia între voi! Și având îndrăzneală înaintea Tronului lui Dumnezeu, vă este mai folositor și mai binefăcător. Sărutați, deci, cu evlavie sfânta lui dreaptă părintească, cereți-i binecuvântarea și luați-vă rămas bun de la el împreună cu noi cu un, poate aparent nepotrivit ca ordine, dar pe deplin potrivit acestui ceas de bucurie și întristare, strigăt cu mii de glasuri, puternic, care anulează moartea și aduce bucurie: HRISTOS A ÎNVIAT!”
La ceremonie au participat numeroși lideri religioși și oficiali, printre care Patriarhul Bulgariei, Arhiepiscopii Albaniei și Cehiei și Slovaciei, reprezentanți ai altor Biserici, ai Bisericii Romei, precum și autorități ale statului georgian. Patriarhul Bartolomeu a sosit la Tbilisi în aceeași zi, fiind întâmpinat de reprezentanți ai Bisericii Georgiene și ai autorităților. Ulterior, a adus un ultim omagiu Patriarhului Ilia al II-lea, depunând o coroană de trandafiri albi la sicriul acestuia.
