Biserica ansamblului mănăstiresc Seaca Muşeteşti din comuna Poboru, monument istoric având o vechime de peste 500 de ani, va fi consolidată şi restaurată cu fonduri europene printr-un proiect depus la Agenţia de Dezvoltare Regională Sud – Vest Oltenia de Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, potrivit primarului localităţii, Iulian Bărăscu.
„Această mănăstire, care cândva a aparţinut de mănăstirea Cozia, e construită undeva la 1518. Are o istorie bogată. Tudor Vladimirescu, se zice că şi Mihai Viteazul ar fi poposit aici la timpul lor, cu armatele lor, în trecere prin zonă. A fost mănăstire de călugări, dar nu mai este de mult, a rămas cunoscută ca mănăstire sau biserica ansamblului mănăstiresc. Acum e folosită ca şi biserică, se oficiază slujbe acolo, în jur are cimitirul. Trebuie să păstrăm tradiţiile şi tot ce a rămas de la înaintaşii noştri şi mă bucur că Episcopia a răspuns solicitărilor noastre, s-a ocupat, proiectul a fost depus la Craiova, la Agenţia de Dezvoltare Regională. Doamna consultant care a ţinut legătura cu noi mi-a trimis şi mie cu bucurie rezultatul, că am obţinut 83 de puncte şi suntem în grafic, avem toate şansele să intrăm la prima sesiune de finanţare”, a declarat, pentru AGERPRES, primarul Iulian Bărăscu.
Monumentul are nevoie de consolidare, de reparaţii, de înlocuirea tâmplăriei şi restaurarea picturilor, lucrări a căror finanţare ar depăşi posibilităţile bugetului local al comunei Poboru, a menţionat edilul.
„Noi am ajutat, de la bugetul local, dar pentru un gard, ce a depins de noi, pentru că fiind monument istoric, nu aveam voie să intervenim. Noi nici la acoperiş, care lasă de dorit, a început să pice în interior la ploi, nu am putut interveni. La ziduri, cândva s-a intervenit şi n-aveau voie, trebuie refăcută pictura, trebuie consolidare, că s-a mai crăpat, tâmplăria e de schimbat, e de muncă acolo”, a spus primarul.
Datorită aşezării şi vechimii, biserica ansamblului mănăstiresc Seaca Muşeteşti ar putea constitui un punct de oprire într-un viitor circuit turistic, afirmă Iulian Bărăscu, acesta descriind cum monumentul este protejat prin aşezarea „strategică” într-o vale, cu pădure în jur.
„Biserica e într-o vale, înconjurată de pădure, pădurea Seaca Muşeteşti care ar fi a doua pădure de stejar (soiul gârniţă) ca mărime din Europa. Am vrea să facem un circuit turistic, fiind în apropiere şi Scorniceştiul. Pentru a ajunge la biserică se coboară nişte serpentine ca pe Transfăgărăşan, se urcă pe o coastă, în pădure. Din centrul localităţii pentru a ajunge la mănăstire sunt vreo 12 kilometri, din care o porţiune de vreo 7-8 kilometri pe drumul judeţean, după aceea, prin pădure, apoi prin satul Seaca şi se coboară într-o vale şi acolo, în valea aia, era pusă strategic acolo, nu o vede nimeni, cu elicopterul poate, greu. Era aşezată strategic pentru a o proteja, probabil. Ultima porţiune a drumului, strada Mănăstirii, coboară de la şcoala din sat la biserică”, a explicat primarul Iulian Bărăscu, el mai menţionând că în următorii doi ani are ca obiectiv betonarea sau asfaltarea şi a acestui segment de stradă, care deocamdată este doar pietruită.
Pentru consolidarea şi restaurarea mănăstirii Seaca Muşeteşti a făcut demersuri, în timp, şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură (DJC) Olt, potrivit unuia dintre specialiştii instituţiei, inspectorul superior Laurenţiu Comănescu.
„În contextul în care în prezent biserica mănăstirii Seaca Muşeteşti nu se află într-o stare de conservare conformă din punct de vedere al integrităţii unui monument istoric şi implicit al specificului acestui imobil de lăcaş de cult, obiectivul a fost cuprins periodic de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Olt în Planul Naţional de Restaurare, în vederea alocării de fonduri în ceea ce priveşte restaurarea acestuia. În anul 2024 a fost realizată o documentaţie de avizare pentru ‘Consolidare, restaurare şi punere în valoare biserica Adormirii Maicii Domnului a fostei mănăstiri Seaca Muşeteşti’ şi a fost depusă la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Olt pentru avizare, însă fiind obiectiv de importanţă naţională, documentaţia a fost transmisă pentru avizare către Ministerul Culturii. După analiza în cadrul comisiilor de specialitate, în anul 2025 a fost emis avizul cu numărul 72/M/2025, având ca beneficiar Parohia Cornăţelu. După obţinerea avizului Ministerului Culturii, alături de alte avize specifice, documentaţia a fost depusă pentru obţinere de fonduri în cadrul Programului Regional Sud-Vest Oltenia 2021-2027”, a explicat Laurenţiu Comănescu.
Potrivit reprezentantului DJC Olt, mănăstirea Seaca Muşeteşti din satul Seaca, comuna Poboru, este un ansamblu monument istoric de importanţă naţională, cuprins în Lista Monumentelor Istorice. Monumentul datează din secolul al XVI-lea, mai exact anul 1518 şi este compus din biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi zidul de incintă care în prezent nu se mai păstrează. Proprietatea mănăstirii, împrejmuită cu gard, cuprinde în interior cimitirul satului precum şi o clopotniţă din lemn. Biserica prezintă două pisanii pe peretele estic al pridvorului, deasupra intrării în pronaos, în care sunt menţionaţi ctitorii acesteia precum şi alte etape de intervenţie, restaurare şi de reconstruire a lăcaşului de cult.
„Mănăstirea este consemnată deseori în documentele istorice, dintre acestea fiind cel realizat de către Ion Ionaşcu, publicat în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice din anul 1942, care ne relatează că ‘la aproximativ 40 de kilometri de oraşul Slatina, direcţia Nord, se află satul Cornăţel, de care se leagă satul mai mic şi mai sărăcăcios, Seaca, aşezat pe o vale abruptă şi stearpă. Pe dreapta acestui slab curs de apă cu acelaşi nume, sus, dincolo de clina prăpăstioasă, se desface un platou pe care se văd presărate câteva case, un colţ de ţarină şi câteva livezi, în marginea cărora, într-o văgăună nebănuită, stă singuratică şi uitată biserica unei vechi aşezări chinovale din judeţul Olt – poate cea mai veche – mănăstirea Seaca”, a arătat Laurenţiu Comănescu.
Apropierea lăcaşului de cult de un pârâu care seca în timpul verii ar explica şi denumirea locului în care a fost ridicat acesta.
„Aşa cum este menţionat şi în descrierea lui Ion Ionaşcu, în apropierea proprietăţii mănăstirii spre sud-vest, se află un mic pârâu cu debit scăzut, care vara este mai mult secat, de unde şi toponimul locului – ‘seaca'”, a mai explicat Comănescu.
Mănăstirea este înconjurată de pădure, iar pe laturile de nord şi vest se desfăşoară şi o mică porţiune din iazul comunal, accesul pe proprietatea acesteia făcându-se de pe latura estică, dinspre drumul pietruit.
