Robert Francis Prevost a devenit la 8 mai 2025 primul papă nord-american, sub numele de Leon al XIV-lea. În decursul unui an, acesta s-a remarcat printr-un stil prudent şi cumpătat, o puternică sensibilitate socială şi o voinţă fermă de a unifica Biserica. AFP trece în revistă principalele aspecte ale primului său an de pontificat
• Sobrietate şi tradiţii –
În contrast cu predecesorul său argentinian, Francisc (2013-2025), cunoscut pentru temperamentul său spontan, uneori chiar furtunos, Leon al XIV-lea şi-a impus rapid stilul sobru. Puţin înclinat spre improvizaţiile mediatice, el ascultă, se consultă şi îşi acordă timp de reflecţie înainte de a lua orice decizie.
Vorbind la fel de bine italiana, engleza şi spaniola, acesta s-a remarcat şi prin revenirea la mai multe tradiţii abandonate de Francisc, precum purtarea mozettei roşii (scurtă capă) la întâlnirile protocolare, conferind astfel un plus de solemnitate ceremoniilor.
De asemenea, sub pontificatul său a fost reluată utilizarea reşedinţei de vară de la Castel Gandolfo, în apropiere de Roma, şi a revenit în 2026 la folosirea apartamentelor pontificale din Palatul Apostolic.
• Priorităţi sociale –
Înscriindu-se în linia trasată de Papa Leon XIII, iniţiatorul doctrinei sociale a Bisericii la sfârşitul secolului al XIX-lea, liderul Bisericii Catolice a abordat intens temele sociale, denunţând pericolele asociate inteligenţei artificiale (AI). El a avertizat constant asupra riscurilor unei automatizări dezumanizante şi a criticat „daunele aduse mediului” de „goana frenetică” după pământuri rare, esenţiale pentru fabricarea echipamentelor electronice moderne.
Prima sa lucrare importantă, „Dilexi Te”, pune lupta împotriva sărăciei în centrul misiunii Bisericii.
În luna aprilie, cu ocazia unui amplu turneu în Africa, el a lăsat deoparte reţinerea sa obişnuită şi a adoptat un stil mai ferm, denunţând inegalităţile, corupţia şi exploatarea nedreaptă a resurselor naturale de către „tirani”.
Loial misiunii sale misionare, consolidată de cei aproape douăzeci de ani petrecuţi în Peru, el menţine criza migraţiei – un leitmotiv al pontificatului lui Francisc – în centrul agendei sale, cu vizite programate în insulele mediteraneene Canare şi Lampedusa în vara acestui an.
• Trump, o relaţie tensionată –
Acest papă american promotor al păcii se află în contrast cu ambiţiile belicoase ale lui Donald Trump, într-o confruntare care promitea un duel dur. Cu toate acestea, timp de luni întregi, Leon al XIV-lea a dat dovadă de mare precauţie, preferând să-i trimită pe episcopii americani în prima linie pentru a contesta deciziile Casei Albe. Abia după câteva luni a criticat în mod direct politica americană în materie de migraţie şi a calificat drept „inacceptabilă” ameninţarea lui Donald Trump de a distruge Iranul, transformând aceste dezacorduri într-o opoziţie deschisă.
La discursul anti-război al Suveranului Pontif, preşedintele american a răspuns cu un discurs de o violenţă fără precedent, calificându-l drept „slab” în faţa criminalităţii şi „incompetent” în politica externă, provocând un val de reacţii indignate.
Leon al XIV-lea a subliniat că are „datoria morală de a se exprima” împotriva războiului, asigurând că nu se „teme” de administraţia Trump şi că nu doreşte să intre într-o dezbatere cu preşedintele american. Acest episod a marcat o cotitură istorică, consacrând refuzul papei de a fi folosit în scopuri politice.
• Provocarea unităţii –
Confruntat cu tensiuni persistente între mişcările conservatoare şi cele reformiste, el a lansat numeroase apeluri la unitate, care se regăsesc în deviza sa: „In Illo uno unum” („Uniţi în Hristos”).
Prin acceptarea reintroducerii liturghiei în limba latină în bazilica Sfântul Petru, papa a întins o mână de ajutor tradiţionaliştilor. Însă, Fraternitatea Sacerdotală Sfântul Pius al X-lea, o comunitate catolică tradiţionalistă aflată în ruptură cu Roma, a ameninţat că va hirotoni noi episcopi fără aprobarea Vaticanului, un gest de sfidare majoră faţă de autoritatea papei.
Pentru a răspunde criticilor privind exercitarea solitară a puterii sub pontificatul anterior, el a instituit un mod de guvernare mai transversal, convocând cardinalii din întreaga lume la Roma cu ocazia a două consistorii – primul în ianuarie, celălalt în iunie – pentru a-i implica mai mult în deciziile importante ale Bisericii.
• Tennis şi White Sox –
În pofida funcţiei sale importante, Robert Francis Prevost reuşeşte să menţină un echilibru cu viaţa sa privată: pasionat de tenis şi înot, poartă sub sutană un ceas inteligent. În fiecare marţi, ziua sa săptămânală de odihnă la Castel Gandolfo, îşi dedică timpul activităţilor sportive, convorbirilor private şi lecturii.
Originar din Chicago, el rămâne un suporter fidel al echipei de baseball White Sox, ale cărei sloganuri le preia cu plăcere de la unii fani în timpul unei plimbări printre mulţime la bordul papamobilului.
Absolvent de matematică, el nu ratează niciodată partida zilnică de Wordle cu fratele său John, acesta fiind un joc online de cuvinte în care trebuie să ghiceşti un cuvânt în şase încercări.
