Sfânta Comunitate a Sfântului Munte Athos și-a exprimat profunda îngrijorare față de evoluțiile privind statutul istoric, juridic și patrimonial al Mănăstirii „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai și avertizează asupra unei eventuale modificări a regimului de proprietate asupra mănăstirii.
Într-o scrisoare adresată Arhiepiscopului Simeon al Sinaiului, Faranului și Raitului, egumenul Mănăstirii „Sfânta Ecaterina”, Sfânta Comunitate afirmă că introducerea unui sistem de „dublă proprietate”, prin care Mănăstirea ar avea drept de folosință, iar proprietatea ar reveni statului egiptean, nu poate fi privită ca o simplă reglementare a situației existente.
Athoniii avertizează că transformarea unui drept istoric de proprietate într-un drept de folosință ar constitui o schimbare a status quo-ului Mănăstirii Sinai.
Sfântul Munte Athos: „Sinaiul nu poate fi considerat o problemă străină”
Scrisoarea pornește de la legătura istorică dintre cele două mari centre ale monahismului ortodox.
„Sinaiul și Athosul sunt legate prin legături mult mai profunde decât tradiția monahală comună”, afirmă Sfânta Comunitate.
Athoniii subliniază că atât Muntele Athos, cât și Mănăstirea Sinai au beneficiat, de-a lungul secolelor, de un statut special de autoadministrare, autonomie instituțională și drepturi patrimoniale.
„Nu este întâmplător faptul că Sinaiul a fost caracterizat drept «Sfântul Munte al primului mileniu». Așa cum Athosul a devenit, în al doilea mileniu, centrul prin excelență al monahismului ortodox și isihast, tot astfel Muntele Sinai, purtător de Dumnezeu, a constituit în primele secole creștine o mărturie vie a tradiției monahale a Răsăritului”, se arată în document.
Din acest motiv, Sfânta Comunitate afirmă categoric:
„În conștiința noastră aghiorită, Athosul nu poate considera Sinaiul drept o problemă străină.”
Avertisment privind introducerea unei „duble proprietăți”
Partea cea mai importantă a documentului privește informațiile referitoare la un posibil nou regim juridic al Mănăstirii „Sfânta Ecaterina”.
Sfânta Comunitate spune că a primit „cu profundă îngrijorare” informații potrivit cărora ar fi discutată instituirea unui regim nou, descris drept „dublă proprietate”.
Conform scenariului prezentat în scrisoare, Mănăstirea Sinai ar urma să păstreze dreptul de folosință asupra proprietăților sale, în timp ce dreptul de proprietate ar reveni statului egiptean.
Athoniii consideră că, dacă aceste informații sunt adevărate, nu ar mai fi vorba despre o simplă reglementare juridică.
„Proprietatea și folosința nu sunt drepturi identice”
Sfânta Comunitate formulează una dintre cele mai ferme observații juridice ale scrisorii:
„Proprietatea și folosința nu sunt drepturi identice.”
În continuare, documentul avertizează:
„Transformarea unui drept istoric de proprietate într-un drept de folosință constituie o modificare a status quo-ului, nu menținerea acestuia.”
Athoniii argumentează că vechile regimuri monahale nu supraviețuiesc prin concesii temporare sau prin explicații adaptate circumstanțelor politice ale momentului, ci prin recunoașterea și respectarea drepturilor istorice.
„Ceea ce au respectat 16 secole de istorie trebuie să rămână respectat și astăzi”
Sfânta Comunitate cere ca statutul Mănăstirii „Sfânta Ecaterina” să fie păstrat fără modificări.
„Poziția noastră este simplă și clară: statutul istoric, monahal, instituțional, juridic și patrimonial al Sfintei Mănăstiri a Muntelui Sinai, purtător de Dumnezeu, trebuie să rămână neschimbat, așa cum este, fără nicio modificare”, afirmă athoniții.
Urmează una dintre frazele cu cea mai mare greutate ale documentului:
„Ceea ce au respectat șaisprezece secole de istorie trebuie să rămână respectat și astăzi.”
Sfântul Munte consideră că disputa nu îi privește numai pe monahii de la Sinai, ci întreaga Ortodoxie.
Apel către Egipt pentru respectarea continuității istorice
Scrisoarea acordă totodată o atenție specială statului egiptean.
Sfânta Comunitate își exprimă speranța că Egiptul, pe care îl descrie drept „țară cu o mare istorie și civilizație”, își va asuma responsabilitatea care îi revine și va restabili „continuitatea istorică a Sinaiului”.
Athoniii afirmă că această continuitate a fost respectată chiar și de cuceritori aparținând unor tradiții religioase și politice diferite.
Athosul, alături de Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”
În final, Sfânta Comunitate transmite un mesaj explicit de solidaritate cu noul Arhiepiscop Simeon și cu Frăția Sinaitică.
Athoniii își exprimă convingerea că Sfânta Mare Muceniță Ecaterina nu își va părăsi mănăstirea și obștea care îi slujește de secole sfântul loc de pelerinaj.
„Sfânta Comunitate și întreaga Frățietate Aghiorită sunt frățește și din toată inima alături de dumneavoastră și de întreaga Frățietate Sinaitică”, se afirmă în scrisoare.
Documentul este semnat, în numele Sfintei Comunități, de reprezentanții și întâistătătorii celor douăzeci de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte Athos.
ADEVARULBISERICII.RO publică în exclusivitate textul tradus integral al Sfintei Chinotite:
„Către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Sinaiului, Faranului și Raitului și Egumen al Sfintei Mănăstiri Sfânta Ecaterina, Simeon, în Egipt
Înaltpreasfințite Părinte și Stăpâne,
Sfânta Comunitate a Sfântului Munte Athos, reprezentând cele douăzeci de Sfinte și Împărătești Mănăstiri ale comunității noastre aghiorite, adresează Înaltpreasfinției Voastre felicitările sale cordiale și frățești cu prilejul alegerii dumneavoastră pe vestitul Tron al Sfintei Mănăstiri a Muntelui Sinai, cel umblat de Dumnezeu.
Ne rugăm din tot sufletul ca Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, ocrotitoarea și protectoarea străvechii dumneavoastră Mănăstiri, să vă ocrotească și să vă întărească în înalta slujire pe care ați asumat-o într-un moment deosebit de critic al îndelungatei sale istorii. Bucuria noastră pentru alegerea dumneavoastră este însoțită însă și de o profundă îngrijorare față de evoluțiile privind statutul istoric, juridic și patrimonial al Sfintei Mănăstiri.
Sinaiul și Athosul sunt legate prin legături mult mai profunde decât tradiția monahală comună. Ele reprezintă două dintre foarte puținele instituții monahale vii rămase în lumea contemporană, care, sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, au păstrat de-a lungul secolelor un statut aparte de autoadministrare, autonomie instituțională, drepturi patrimoniale și de drept public, sub succesive orânduiri statale și juridice.
Nu este întâmplător faptul că Sinaiul a fost caracterizat drept „Sfântul Munte al primului mileniu”. Așa cum Athosul a devenit, în cel de-al doilea mileniu, prin excelență chivotul monahismului ortodox și isihast, tot astfel Muntele Sinai, cel umblat de Dumnezeu, constituie încă din primele veacuri creștine o mărturie vie a tradiției monahale a Răsăritului.
Dar ceea ce este minunat în cazul Sinaiului este și ceva mai mult: statutul acestui sfânt așezământ a fost respectat de-a lungul veacurilor. Stăpânitori succesivi, aparținând unor tradiții religioase și politice diferite, au recunoscut și au protejat Frăția Sinaitică, autonomia acesteia, proprietățile, metocurile, vakufurile și privilegiile sale.
În mod deosebit, ordinea juridică islamică și otomană, prin firmane, acte judiciare și instituții de tip vakuf, a recunoscut și protejat în repetate rânduri drepturile Mănăstirii și ale Frăției. Această continuitate istorică neîntreruptă reprezintă marea moștenire a Sinaiului.
Și Egiptul de astăzi are privilegiul excepțional, dar în același timp și marea responsabilitate istorică, de a transmite generațiilor viitoare acest statut unic, neschimbat, așa cum l-a primit din secolele de istorie.
Din acest motiv, ne-au provocat o profundă îngrijorare informațiile publicate recent, potrivit cărora s-ar discuta instituirea unui regim nou și fără precedent, al așa-numitei „duble proprietăți”, potrivit căruia proprietatea asupra Mănăstirii și asupra patrimoniului său istoric ar urma să revină statului egiptean, în timp ce Frăției Sinaitice i-ar rămâne dreptul de folosință.
Dacă aceste informații sunt adevărate, este vorba despre o schimbare care nu poate fi considerată pur și simplu o nouă modalitate de garantare a regimului existent.
Proprietatea și folosința nu sunt drepturi identice. Iar transformarea unui drept istoric de proprietate într-un drept de folosință acordat constituie o modificare a status quo-ului, nu menținerea acestuia.
Noi, aghioriții, știm din propria noastră istorie multiseculară că vechile regimuri monahale nu sunt păstrate prin concesii temporare și nici prin explicații dependente de împrejurările schimbătoare. Ele sunt păstrate atunci când statul recunoaște și respectă continuitatea instituțională, autoadministrarea și drepturile istorice pe care le-a moștenit din Istorie.
De aceea, Înaltpreasfințite Părinte al Sinaiului, dorim să știți că Sfânta Comunitate și întreaga Frățietate Aghiorită sunt frățește și din toată inima alături de Înaltpreasfinția Voastră și de Frăția Sinaitică.
Poziția noastră este simplă și clară: statutul istoric, monahal, instituțional, juridic și patrimonial al Sfintei Mănăstiri a Muntelui Sinai, cel umblat de Dumnezeu, trebuie să rămână neschimbat, așa cum este, fără nicio modificare.
Ceea ce au respectat șaisprezece secole de Istorie trebuie să rămână respectat și astăzi.
Iar apărarea Sinaiului nu îi privește numai pe Părinții Sinaitici. Ea privește întreaga Ortodoxie, deoarece răsturnarea unui vechi regim monahal cu o asemenea continuitate istorică ar constitui un precedent periculos pentru vechile Patriarhii, mănăstirile și așezămintele istorice și locurile sfinte ale Răsăritului.
În conștiința noastră aghiorită, Athosul nu poate considera Sinaiul drept o problemă străină. Încercarea Frăției Sinaitice este și încercarea noastră.
Credem că Egiptul, țară cu o mare istorie și civilizație, va înțelege dimensiunea responsabilității sale și va alege să rămână și în secolul al XXI-lea garant al continuității istorice a Sinaiului, așa cum au fost înaintea sa atâția stăpânitori și conducători.
Și, dincolo de planurile și preocupările omenești, păstrăm neclintită convingerea că Sfânta Mare Muceniță Ecaterina nu își va părăsi Mănăstirea și Frăția care, de atâtea secole, slujește sfântul ei loc de pelerinaj.
Invocând mijlocirile sale și rugându-ne ca Domnul să vă întărească în greaua și istorica responsabilitate pe care v-ați asumat-o, rămânem cu cel mai profund respect și cu dragoste frățească în Hristos.
Toți reprezentanții și întâistătătorii reuniți în Sinaxa comună ai celor douăzeci de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte Athos.”
