Arhimandritul Hristostom de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte Athos i-a mulțumit ÎPS Teodosie pentru primirea și purtarea de grijă arătate delegației athonite care a adus la Constanța moaștele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului, afirmând că experiența trăită în mijlocul credincioșilor a depășit așteptările monahilor aghioriți.
Mesajul a fost rostit după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, săvârșită de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
„Vă mulțumim pentru purtarea de grijă pe care ați avut-o față de noi în aceste zile, prin care, cu adevărat, vă asemănați Patriarhului Avraam”, i-a transmis arhimandritul Hristostom ÎPS Teodosie.
Arhimandritul Hristostom: „Ceea ce am trăit aici întrece orice închipuire”
Reprezentantul Mănăstirii Cutlumuș a vorbit despre întâlnirea delegației athonite cu poporul român, pe care monahii Sfântului Munte îl cunoșteau deja prin intermediul numeroșilor pelerini care ajung în Athos.
„Ceea ce am trăit aici, în toate aceste zile, întrece orice închipuire pe care am fi avut-o mai înainte cu privire la felul în care lucrurile s-ar fi putut sau ar fi trebuit să se desfășoare”, a mărturisit arhimandritul Hristostom.
Acesta a spus că delegația a venit în România la invitația Patriarhului Daniel și a ÎPS Teodosie și cu binecuvântarea arhimandritului Nicolae, starețul Mănăstirii Cutlumuș.
Misiunea delegației a fost aducerea spre închinare a unei părți din moaștele Sfintei Ana, păstrate în mănăstirea athonită.
Arhimandritul Hristostom, despre moaștele Sfintei Ana: „Se află întregul său picior, de la genunchi în jos”
Arhimandritul Hristostom a oferit și detalii despre relicva adusă la Constanța, explicând că în racla Mănăstirii Cutlumuș se păstrează o parte importantă a trupului Sfintei Ana.
„Nu este vorba numai despre o bucată destul de mică, aflată la vedere, pe care o putem observa ușor în racla sa, ci acolo, în raclă, se află întregul său picior, de la genunchi în jos, care s-a păstrat neatins de putreziciune, cu pielea întreagă și cu toate celelalte ale sale”, a spus monahul athonit.
Arhimandritul a arătat că moaștele Sfintei Ana se numără printre odoarele de mare preț păstrate la Cutlumuș, alături de un fragment din lemnul Sfintei Cruci și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Vimatarissa”.
Istoria Mănăstirii Cutlumuș, evocată la Constanța
În mesajul său, arhimandritul Hristostom a vorbit și despre originile Mănăstirii Cutlumuș.
Potrivit relatării sale, întemeietorul mănăstirii a venit din Asia Centrală, a ajuns la Constantinopol, unde a primit botezul creștin, iar ulterior a devenit monah în Sfântul Munte Athos.
Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
„Numele său era Cutlumuș și de la acesta și-a primit numele mănăstirea noastră, pe care îl poartă până în zilele noastre”, a afirmat arhimandritul.
El a arătat că întemeierea s-ar fi petrecut în secolul al XI-lea, cu sprijinul împăratului bizantin Alexios Comnenul, care ar fi oferit mănăstirii ajutor material și mai multe odoare.
„Sfânta Ana a suferit, a plâns, dar s-a și umplut de bucurie”
Arhimandritul Hristostom a dedicat o parte importantă a cuvântului său vieții Sfintei Ana și a explicat termenul bisericesc grecesc „charmolýpi”, care exprimă împletirea tristeții cu bucuria.
Potrivit monahului athonit, Sfânta Ana a cunoscut această stare prin suferința provocată de faptul că nu putea avea copii și, ulterior, prin bucuria nașterii Maicii Domnului.
„Sfânta Ana a trăit ambele stări. A suferit, a plâns, dar s-a și umplut de bucurie”, a spus arhimandritul Hristostom.
El a subliniat credința și rugăciunea Sfintei Ana, care, după ce a primit darul nașterii unui copil, a încredințat-o pe Fecioara Maria lui Dumnezeu.
„Vorbiți cu Sfânta Ana și aceasta vă va înțelege”
Arhimandritul Hristostom a dezvăluit și unul dintre îndemnurile adresate pelerinilor care ajung la Mănăstirea Cutlumuș:
„În mănăstirea noastră le spunem de multe ori celor ce ne vizitează, îi îndemnăm să vorbească cu Sfânta Ana și aceasta vă va înțelege, precum orice bunică înțelege rugăciunile și rugămințile copiilor ei.”
Monahul athonit și-a exprimat dorința ca Sfânta Ana și Maica Domnului să mijlocească pentru oamenii aflați în suferință:
„Vă dorim, Înaltpreasfinția Voastră, ca Sfânta Ana, dimpreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să mijlocească astfel încât să ia de aici, din lumea noastră, de oriunde s-ar afla, durerea și să o ducă la tronul slavei Împărăției lui Dumnezeu.”
Arhimandritul Hristostom, către ÎPS Teodosie: „Înțelegem care este izvorul acestei credințe și puteri a poporului român”
Spre finalul mesajului, arhimandritul Hristostom i-a transmis ÎPS Teodosie respectul său și al starețului Mănăstirii Cutlumuș, arhimandritul Nicolae.
Mulțumirile au fost adresate în numele întregii delegații, din care au făcut parte părintele Socrate, iconomul mănăstirii, părinții Andrei și Ilie, precum și mireni.
După ce a comparat ospitalitatea Arhiepiscopului Tomisului cu cea a Patriarhului Avraam, arhimandritul Hristostom a vorbit despre credința întâlnită în rândul românilor:
„Acum, că l-am cunoscut pe Înaltpreasfințitul Părinte, înțelegem care este izvorul, de unde vine toată această credință și această putere a poporului român, mai ales a celui aflat sub păstorirea Înaltpreasfinției Sale”, a afirmat reprezentantul Mănăstirii Cutlumuș.
ÎPS Teodosie va fi pomenit la Sfânta Liturghie în Mănăstirea Cutlumuș
Arhimandritul Hristostom i-a urat Arhiepiscopului Tomisului sănătate și putere pentru continuarea lucrării sale „filantropice, sociale și duhovnicești” și i-a îndemnat pe credincioși să se roage pentru ierarhul lor:
„Și voi, frații mei, să vă rugați pentru episcopul vostru, căci are nevoie de rugăciunile tuturor frățiilor voastre, precum și voi, la rândul vostru, aveți nevoie de rugăciunile și de mijlocirile Înaltpreasfințitului Părinte.”
Reprezentantul mănăstirii athonite a anunțat că ÎPS Teodosie va fi pomenit de monahii de la Cutlumuș în timpul Sfintei Liturghii.
„Noi, începând de astăzi, cu smerită cugetare, vă vom pomeni întotdeauna, în toată vremea Sfintei Liturghii, dorindu-ne să conduceți întotdeauna poporul lui Dumnezeu, popor care v-a fost încredințat de Duhul Sfânt, să-l conduceți către Împărăția lui Dumnezeu”, a spus arhimandritul Hristostom.
La rândul său, acesta i-a cerut Arhiepiscopului Tomisului să se roage pentru obștea Mănăstirii Cutlumuș, evocând „vremurile de restriște, destul de dificile” prin care trece lumea.
„Avem și noi nevoie atât de rugăciunile Înaltpreasfinției Voastre, cât și de mijlocirile Sfintei Ana și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, și-a încheiat mesajul arhimandritul Hristostom.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris integral mesajul transmis de către arhimandritul Hristostom de la Mănăstirea Cutlumuș, duminică, 13 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Înaltpreasfinția Voastră, Părinte Teodosie,
Înălțăm slavă lui Dumnezeu Celui în Treime, Care ne-a învrednicit, prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care este atât mijlocitoarea, cât și protectoarea Sfântului Munte, și prin rugăciunile și mijlocirile Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Amândouă aceste mari sfinte ne-au învrednicit să fim astăzi prezenți în binecuvântata dumneavoastră țară și să cunoaștem îndeaproape poporul român cel drept și binecredincios, un popor pe care, de altfel, l-am cunoscut mai demult prin contactul direct cu miile și numeroasele grupuri de pelerini care au venit și s-au închinat în Sfântul Munte.
Dar ceea ce am trăit aici, în toate aceste zile, întrece orice închipuire pe care am fi avut-o mai înainte cu privire la felul în care lucrurile s-ar fi putut sau ar fi trebuit să se desfășoare.
Am venit, așadar, noi, din Sfântul Munte Athos, din locul și lăcașul nostru cel sfânt, la invitația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Am venit, așadar, la mijlocirea Preafericirii Sale și la invitația sa, dar și a dumneavoastră, a Înaltpreasfinției Voastre, cu binecuvântarea întâistătătorului mănăstirii noastre, părintele stareț al mănăstirii noastre, părintele Nicolae, având misiunea de a aduce cinstitele moaște, o parte din cinstitele moaște ale mamei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Ana, mai exact piciorul său.
După cum am anunțat și am menționat și ieri, mănăstirea noastră, Înaltpreasfinția Voastră, nu a fost ridicată de un oarecare stăpân sau hegemon ortodox, ci de către un turc care a plecat din adâncul Asiei, din zona centrală a Asiei, a ajuns la Constantinopol și s-a botezat creștin acolo.
Și l-a cunoscut, la acea vreme, pe marele împărat al Bizanțului, Alexios Comnenul.
În continuare, fiindcă înăuntrul său s-a aprins această dorință de a deveni monah, a poposit și în Sfântul Munte Athos, unde, prin ajutoarele de ordin financiar primite din partea împăratului Alexios Comnenul, a ridicat, a zidit sfânta mănăstire. Numele său era Cutlumuș și de la acesta și-a primit numele mănăstirea noastră, pe care îl poartă până în zilele noastre.
Toate acestea s-au întâmplat în veacul al XI-lea. Împăratul Alexios Comnenul a ajutat mănăstirea nu numai din perspectivă financiară, economică, dar a oferit și multe alte daruri.
Între aceste daruri se numără și o bucată destul de mare din lemnul Sfintei Cruci, icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea făcătoare de minuni, supranumită Vimatarissa, și sfintele moaște ale mamei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Ana.
Despre acestea am dorit să menționăm că nu este vorba numai despre o bucată destul de mică, aflată la vedere, pe care o putem observa ușor în racla sa, ci acolo, în raclă, se află întregul său picior, de la genunchi în jos, care s-a păstrat neatins de putreziciune, cu pielea întreagă și cu toate celelalte ale sale.
Înaltpreasfinția Voastră, în limbajul bisericesc, vorbim despre o anumită stare, denumită prin termenul „charmolýpi”, care desemnează un simțământ în care atât supărarea, tristețea, cât și bucuria se întrepătrund.
Iar Sfânta Ana, cu adevărat, a trăit această stare, acest simțământ. Pe de o parte, a trăit supărarea, tristețea, întrucât a purtat cu sine acest stigmat al neputinței de a da naștere pruncilor și, întrucât era stearpă, era socotită o persoană îndepărtată din cercurile sociale.
Dar credința sa în Preabunul și Preaputernicul Dumnezeu, încrederea sa în mila lui Dumnezeu, precum și viața ei și rugăciunile sale cele calde au învrednicit-o să trăiască cea mai mare bucurie: să nască cea mai curată făptură care s-a născut din neamul omenesc, să o nască pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Maica Luminii, și să devină, desigur, bunica lui Dumnezeu Însuși întrupat.
În Grecia spunem, Înaltpreasfinția Voastră, că Dumnezeu ne iubește foarte mult și, pentru acest motiv, ne-a și dăruit pe toți acești sfinți. Astfel de sfinți, care au și suferit, dar s-au și îmbrăcat în bucurie.
Și spunem, de asemenea, că, dacă tu nu flămânzești, nu poți să-l înțelegi pe celălalt care flămânzește și, dacă tu nu suferi, nici pe celălalt care suferă nu-l vei putea înțelege.
Dar Sfânta Ana a trăit ambele stări. A suferit, a plâns, dar s-a și umplut de bucurie.
Atât de mare a fost dragostea și credința ei în Dumnezeu, încât făptura pe care a născut-o în urma atâtor rugăciuni a lăsat-o în mâinile și în grija lui Dumnezeu Însuși.
De aceea, și în mănăstirea noastră le spunem de multe ori celor ce ne vizitează, îi îndemnăm să vorbească cu Sfânta Ana și aceasta vă va înțelege, precum orice bunică înțelege rugăciunile și rugămințile copiilor ei.
Vă dorim, Înaltpreasfinția Voastră, ca Sfânta Ana, dimpreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să mijlocească astfel încât să ia de aici, din lumea noastră, de oriunde s-ar afla, durerea și să o ducă la tronul slavei Împărăției lui Dumnezeu.
Aș vrea să mă adresez și Înaltpreasfinției Voastre, să vă mărturisesc cinstea și respectul, precum și să vă aduc metania întâistătătorului mănăstirii noastre, a arhimandritului Nicolae, starețul mănăstirii noastre.
Și, de asemenea, către întreg poporul adunat aici dorim să transmitem mai departe binecuvântarea și rugăciunile părintelui stareț.
O să vă rog în continuare, Înaltpreasfinția Voastră, să-mi permiteți să vă mulțumesc personal, atât eu, cât și părintele Socrate, iconomul mănăstirii noastre, împreună cu ceilalți doi părinți care au făcut parte din delegația noastră, părintele Andrei și părintele Ilie, precum și în numele laicilor care au făcut parte din delegația noastră, domnul Constantin.
Vă mulțumim pentru purtarea de grijă pe care ați avut-o față de noi în aceste zile, prin care, cu adevărat, vă asemănați Patriarhului Avraam.
Frații mei, în Grecia spunem că poporul are acel lucru pentru care merită să se lupte mai departe. Acum, că l-am cunoscut pe Înaltpreasfințitul Părinte, înțelegem care este izvorul, de unde vine toată această credință și această putere a poporului român, mai ales a celui aflat sub păstorirea Înaltpreasfinției Sale.
Ne dorim, Înaltpreasfinția Voastră, ca Dumnezeu să vă binecuvânteze cu multă sănătate și putere, pentru a putea să vă continuați marea lucrare, atât filantropică și socială, cât și duhovnicească.
Și voi, frații mei, să vă rugați pentru episcopul vostru, căci are nevoie de rugăciunile tuturor frățiilor voastre, precum și voi, la rândul vostru, aveți nevoie de rugăciunile și de mijlocirile Înaltpreasfințitului Părinte.
Noi, începând de astăzi, cu smerită cugetare, vă vom pomeni întotdeauna, în toată vremea Sfintei Liturghii, dorindu-ne să conduceți întotdeauna poporul lui Dumnezeu, popor care v-a fost încredințat de Duhul Sfânt, să-l conduceți către Împărăția lui Dumnezeu.
Să vă rugați, Înaltpreasfinția Voastră, pentru întreg soborul nostru monahicesc, căci, în aceste vremuri de restriște, destul de dificile, avem și noi nevoie atât de rugăciunile Înaltpreasfinției Voastre, cât și de mijlocirile Sfintei Ana și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Pentru mulți ani, Înaltpreasfinția Voastră!”
