Arhiepiscopul Elia al Finlandei a lansat o critică fermă la adresa Patriarhului Kirill al Moscovei, după predica acestuia despre Sfântul Serafim de Sarov, afirmând că Biserica nu trebuie folosită pentru a legitima armele de distrugere în masă.
Reacția vine după ce Patriarhul Kirill a declarat, în predica rostită la 1 august, la Mănăstirea „Sfânta Treime – Sfântul Serafim” din Diveevo, că nu este întâmplător faptul că prima armă nucleară sovietică a fost creată în locul în care s-a rugat Sfântul Serafim de Sarov, sugerând că rugăciunile sfântului au contribuit la apariția programului nuclear al Rusiei.
„Aceasta nu este teologie, ci o agendă politică”
Într-o declarație publică, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Finlandei a respins categoric această interpretare.
El a subliniat că viața Sfântului Serafim de Sarov a fost dedicată rugăciunii și păcii, în timp ce Sarov a devenit, în perioada sovietică, centrul în care a fost construită prima armă nucleară a Uniunii Sovietice.
Arhiepiscopul Elia a calificat afirmațiile Patriarhului Kirill drept o agendă politică și nu o expresie a teologiei ortodoxe.
„Sfântul Serafim a vorbit despre pace, nu despre distrugere”
Ierarhul finlandez a amintit celebrul îndemn al Sfântului Serafim:
„Dobândește pacea sufletului și mii de oameni din jurul tău se vor mântui.”
El a arătat că mesajul sfântului este opus efectelor armelor nucleare, care pot distruge mii de vieți printr-o singură lovitură.
Arhiepiscopul a reamintit și istoria dramatică a Mănăstirii Sarov în perioada comunistă: închiderea ei în 1927, persecuția și executarea călugărilor, profanarea moaștelor Sfântului Serafim și transformarea complexului monahal, pe rând, în adăpost pentru copii ai străzii, colonie penitenciară și, ulterior, în centrul secret Arzamas-16, unde a fost dezvoltată prima bombă atomică sovietică.
Potrivit acestuia, arma nucleară nu a apărut la Sarov datorită sfințeniei locului, ci după ce aceasta fusese distrusă.
„Biserica se roagă pentru pacea întregii lumi”
Arhiepiscopul Elia a afirmat că atunci când Patriarhul Kirill vorbește despre Dumnezeu în limbaj politic, nu mai vestește Evanghelia, ci exprimă poziția unui stat.
El a reamintit că, la fiecare Sfântă Liturghie, Biserica Ortodoxă se roagă „pentru pacea a toată lumea”, și nu pentru victoria armelor unei anumite țări.
În încheierea declarației sale, ierarhul a subliniat că Biserica nu are misiunea de a binecuvânta arme de distrugere în masă.
ADEVARULBISERICII.RO publică declarația integrală a Arhiepiscopului Elia al Finlandei:
„Un sfânt nu poate fi înrolat
În pădurea de la Sarov s-au desfășurat două lucrări foarte diferite. La începutul secolului al XIX-lea a trăit acolo un pustnic pe nume Serafim: un om care locuia singur într-o chilie din apropierea mănăstirii, hrănea un urs din palma sa și îi primea pe toți cei care îi găseau ușa. El a devenit cel mai iubit sfânt al Rusiei. O sută de ani mai târziu, în aceeași pădure și, în parte, între aceiași pereți, a fost construită prima armă nucleară a Uniunii Sovietice.
La 1 august 2026, aceste două realități au fost unite.
Discursul rostit de Patriarhul Kirill al Moscovei la Mănăstirea Diveevo, în ziua de pomenire a Sfântului Serafim, ridică întrebări foarte serioase. Patriarhul a afirmat că nu este întâmplător faptul că arma nucleară sovietică a fost creată chiar în locul unde se rugase sfântul. În relatarea sa, arma a apărut, în parte, prin rugăciunile Sfântului Serafim. În fața lui se aflau conducători ai programelor nucleare civile și militare ale Federației Ruse. La sfârșitul predicii, Patriarhul s-a rugat pentru ocrotirea pământului Rusiei, a președintelui ei ortodox și a forțelor sale armate.
Ceea ce a exprimat Patriarhul nu este teologie, ci o agendă politică. Este înspăimântător că leagă numele Sfântului Serafim de Sarov de binecuvântarea unei arme de distrugere în masă.
Cele mai cunoscute cuvinte ale Sfântului Serafim sunt: „Dobândește pacea sufletului și mii de oameni din jurul tău se vor mântui.” Arma nucleară este imaginea în oglindă a acestei afirmații. Un singur focos nuclear și mii de oameni din jurul tău sunt distruși. Între cele două nu există loc pentru interpretări.
Mănăstirea Sarov are o istorie sângeroasă în perioada sovietică. A fost închisă în 1927. Călugării au căzut victime persecuțiilor bolșevice, iar mulți au fost executați. Moaștele Sfântului Serafim au fost profanate și luate. Chiliile au fost transformate mai întâi în adăpost pentru copii ai străzii, apoi într-o colonie penitenciară. În cele din urmă, în 1946, acolo a fost înființat un institut secret pentru proiectarea armelor nucleare, deoarece într-o pădure izolată se puteau efectua experimente fără a fi auzite, iar clădirile existau deja.
Orașul Sarov a fost șters de pe hărți. În locul lui a apărut Arzamas-16 – un oraș împrejmuit, care oficial nu exista și în care nimeni nu putea intra fără permis. Acolo a fost construită prima bombă atomică a țării și tot acolo sunt dezvoltate și astăzi armele nucleare ale Rusiei.
Arma nu a venit la Sarov datorită sfințeniei. A venit acolo pentru că, mai întâi, sfințenia fusese îndepărtată.
Acum Kirill lasă să se înțeleagă că o instituție ridicată pe mormintele călugărilor Bisericii este rodul rugăciunilor lor. Noii mucenici sunt puși să garanteze lucrarea celor care i-au ucis.
Când Kirill vorbește despre Dumnezeu în limbajul politicii, el nu mai vestește mesajul Evangheliei. El proclamă poziția unui stat.
În cultul ei, Biserica Ortodoxă se roagă întotdeauna pentru pacea întregii lumi, nu pentru victoria armelor unei singure țări.
Nu există o armă nucleară ortodoxă. Statul poate cântări existența și folosirea armelor. Nu este însă misiunea Bisericii să binecuvânteze o armă de distrugere în masă.
Sfântul Serafim de Sarov nu este doar sfântul Rusiei, ci al întregii Biserici. El este pomenit și în slujbele Bisericii Ortodoxe a Finlandei, iar icoanele sale se află în bisericile noastre. Este un sfânt foarte iubit de credincioșii Bisericii noastre.
Sfântul Serafim de Sarov îi întâmpina pe toți cu cuvintele: „Hristos a înviat, bucuria mea!” Pe toți. Inclusiv pe tâlharii care l-au lovit cu toporul și l-au lăsat gârbovit pentru tot restul vieții. Sfântul Serafim l-a rugat pe judecător să nu-i pedepsească. Smerenia lui și spatele lui încovoiat sunt adevărata moștenire a Bisericii Ruse, nu Arzamas-16.
Un sfânt nu poate fi înrolat. Numele lui poate fi împrumutat, icoana lui poate fi atârnată pe peretele unui siloz de rachete, iar în ziua prăznuirii sale se poate ține un discurs. Dar sunt convins că el nu consimte la aceasta.
† Elia
Arhiepiscop de Helsinki și al întregii Finlande.”
