Fostul mitropolit al Kievului, Filaret Denisenko, a trecut la cele veșnice la data de 20 martie 2026, la vârsta de 97 de ani, după o perioadă de suferință cauzată de agravarea unor boli cronice. În ultimele zile, acesta fusese internat într-o unitate medicală din Kiev, pe fondul deteriorării stării de sănătate.
Anunțul morții a fost făcut de conducătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Mitropolitul Epifanie, care a transmis un mesaj de condoleanțe și a îndemnat credincioșii la rugăciune pentru odihna sufletului celui adormit.
Mesajul Mitropolitului Epifanie
Într-o declarație publică, Mitropolitul Epifanie a exprimat durerea profundă resimțită la aflarea veștii trecerii la Domnul a lui Filaret, subliniind că pierderea sa a întristat numeroși credincioși ucraineni.
El a făcut apel la cler și la credincioși să înalțe rugăciuni pentru sufletul fostului ierarh, cerând lui Dumnezeu să îl primească în Împărăția Sa. Totodată, a transmis condoleanțe familiei și apropiaților acestuia.
În mesajul său, Mitropolitul Epifanie a evidențiat moștenirea spirituală lăsată de Filaret, amintind învățăturile sale despre importanța unității în jurul tronului Kievului, despre sobornicitate, smerenie și slujirea credincioasă a lui Dumnezeu, a Bisericii și a poporului ucrainean.
Parcursul biografic și ascensiunea în Biserică
Filaret Denisenko (născut Mihail Antonovici Denisenko, la 23 ianuarie 1929, în regiunea Donețk) a fost una dintre cele mai influente figuri ale ortodoxiei ucrainene contemporane.
Tuns în monahism în anul 1950, a urcat rapid în ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse, devenind în 1966 Mitropolit al Kievului și Exarh al Ucrainei. A fost considerat unul dintre cei mai puternici ierarhi ai Patriarhiei Moscovei. În 1990, după moartea Patriarhului Pimen, a fost locțiitor al tronului patriarhal, însă a pierdut alegerile pentru patriarhat în fața viitorului Patriarh Alexei al II-lea.
Ruptura de Patriarhia Moscovei și apariția schismei
După proclamarea independenței Ucrainei, Filaret a susținut desprinderea Bisericii din Ucraina de sub jurisdicția Moscovei. În 1992, Sinodul de la Harkov l-a înlăturat din funcția de mitropolit al Kievului, iar ulterior a fost caterisit de Biserica Ortodoxă Rusă.
Refuzând să accepte aceste decizii, Filaret, cu sprijin politic, a devenit unul dintre fondatorii structurii cunoscute drept Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului, fiind proclamat „patriarh” în 1995. În 1997, a fost anatemizat de Patriarhia Moscovei.
Reabilitarea parțială și conflictul din interiorul noii structuri
În 2018, Patriarhia Constantinopolului a decis ridicarea sancțiunilor și reintegrarea sa în comuniunea bisericească, recunoscându-l însă doar ca fost mitropolit al Kievului, fără a-i valida titlul de patriarh.
În același an, Patriarhia Kievului s-a unit cu alte grupări pentru a forma Biserica Ortodoxă a Ucrainei. Filaret a fost considerat patriarh de onoare, însă, la scurt timp, au apărut tensiuni cu Mitropolitul Epifanie. În 2019, Filaret a declarat continuarea existenței Patriarhiei Kievului, structură nerecunoscută de celelalte Biserici Ortodoxe și de statul ucrainean.
O figură influentă și controversată
Filaret Denisenko rămâne o personalitate centrală în istoria recentă a ortodoxiei ucrainene, fiind strâns legat de procesul de separare de Patriarhia Moscovei și de apariția structurilor bisericești paralele din Ucraina.
Pentru unii, a fost un promotor al independenței ecleziale ucrainene; pentru alții, inițiatorul unei schisme ale cărei consecințe continuă să influențeze profund viața religioasă din Ucraina.
