ADEVARULBISERICII.RO publică Pastorala de Paști 2026 a Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, un mesaj profund teologic și pastoral, centrat pe taina Învierii Domnului și pe chemarea la statornicie în credință în contextul realităților din Țara Sfântă.
Taina Învierii, realitate vie a Bisericii
Patriarhul Ierusalimului deschide mesajul pascal printr-un imn liturgic care sintetizează bucuria Învierii:
„Bucurați-vă, popoare, și vă veseliți, îngerul a șezut pe piatra mormântului; el ne-a binevestit, zicând: Hristos a înviat din morți, Mântuitorul lumii, și a umplut toate de bună mireasmă.”
În continuare, ierarhul subliniază caracterul viu și lucrător al Învierii, care nu aparține trecutului, ci este o realitate prezentă în viața Bisericii:
„Acest fapt al Învierii nu este o simplă amintire a trecutului, ci o realitate vie și lucrătoare, întemeiată pe puterea tainică a Crucii”, arată Patriarhul Teofil.
El evidențiază biruința lui Hristos asupra morții și eliberarea omului din robia iadului:
„Hristos a biruit moartea, a sfărâmat zăvoarele cele veșnice, a înviat și trăiește prin puterea lui Dumnezeu, eliberând pe cei ținuți din veac în iad și conducându-i în Rai”, se arată în Pastorală.
Biserica, continuatoare a lucrării mântuitoare
În mesajul său, Patriarhul Ierusalimului arată că Biserica este expresia vie a lucrării lui Hristos în lume:
„Din tronul slavei Sfintei Treimi, Hristos a trimis Duhul Său Cel Sfânt și a întemeiat Biserica, care continuă lucrarea Sa mântuitoare, luptând împotriva puterilor răului și propovăduind pace și dreptate celor de departe și celor de aproape”, subliniază ierarhul.
Totodată, el insistă asupra faptului că prezența lui Hristos în Biserică este permanentă și lucrătoare:
„Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”, este cuvântul evanghelic pe care Patriarhul îl evocă drept fundament al vieții ecleziale.
Chemare la statornicie în Țara Sfântă
Unul dintre mesajele centrale ale Pastoralei vizează situația credincioșilor din Țara Sfântă, în contextul tensiunilor regionale:
„Biserica își cheamă credincioșii din întreaga sa jurisdicție – din Israel, Statul Palestina, Iordania și Qatar – să rămână în vatra lor strămoșească din Țara Sfântă”, transmite Patriarhul Teofil.
Această chemare este însoțită de o perspectivă teologică profundă asupra Învierii ca garanție a vieții veșnice:
„Învierea lui Hristos este garanția sigură a vieții veșnice, adică a Împărăției lui Dumnezeu, în care moartea nu mai stăpânește, iar viața biruiește în veci”, se arată în mesaj.
Ierusalimul, mărturie vie a Învierii
Patriarhul Ierusalimului evidențiază rolul unic al Bisericii din Ierusalim, ca martor direct al evenimentelor mântuitoare:
„Biserica Ierusalimului, împreună cu evlaviosul său popor, constituie mărturia vie și neîndoielnică a tainei Învierii”, afirmă acesta.
Mesajul se încheie cu o viziune plină de speranță asupra unității credincioșilor și a prezenței lor continue în Țara Sfântă, în lumina Învierii lui Hristos.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral Pastorala de Pași a Patriarhului Ierusalimului, Teofil al III-lea:
„Bucurați-vă, popoare, și vă veseliți,
îngerul a șezut pe piatra mormântului;
el ne-a binevestit, zicând:
Hristos a înviat din morți,
Mântuitorul lumii,
și a umplut toate de bună mireasmă.”
(Stihiră la Laude, glasul al 2-lea)
Cu adevărat, în această „noapte sfântă, mântuitoare și luminată”, Biserica trăiește și vestește taina mai presus de fire a Sfintei Învieri a lui Hristos. Fiul Cel Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, „Cel ce era la început Cuvântul” (Ioan 1,1), Cel ce S-a întrupat și „S-a aflat la înfățișare ca un om” (Filipeni 2,7), „umblând și făcând bine și vindecând” (Faptele Apostolilor 10,38), a fost răstignit și de bunăvoie a fost pus în mormânt. „Fiii celor mântuiți” au pecetluit mormântul Său împreună cu straja, socotind că au șters amintirea Lui; însă în zadar, deoarece „Domnul risipește sfaturile neamurilor și zădărnicește planurile conducătorilor” (Psalmul 32,10).
Și iadul cel atotînghițitor a fost înșelat; a crezut că a primit un muritor, dar s-a întâlnit cu Dumnezeu. Deși „a fost răstignit întru slăbiciune” (II Corinteni 13,4), pentru noi, Hristos, fiind „Cuvânt viu și Dumnezeu adevărat”, a biruit moartea, a sfărâmat zăvoarele cele veșnice, a înviat și „trăiește prin puterea lui Dumnezeu” (II Corinteni 13,4), eliberând pe cei ținuți din veac în iad și conducându-i în Rai. „Moartea s-a arătat nimicită, iar zorii vieții au răsărit.”
Primele care au primit vestea Învierii au fost femeile mironosițe, care „foarte de dimineață” au venit la mormânt și au auzit de la înger: „Nu vă înspăimântați… a înviat, nu este aici” (Marcu 16,6). Iar Domnul Cel Înviat le-a întâmpinat zicând: „Bucurați-vă” (Matei 28,9). De asemenea, S-a arătat Apostolilor spunând: „Pace vouă”, arătându-le semnele cuielor și suflând asupra lor Duh Sfânt (Ioan 20,19-28). Li S-a arătat „prin multe dovezi” (Faptele Apostolilor 1,3) până în ziua a patruzecea de la Înviere, când „pe când priveau ei, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor” (Faptele Apostolilor 1,9), S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta Tatălui. Șederea de-a dreapta lui Hristos este slava Sa și, totodată, slava omului, deoarece firea omenească asumată a fost înălțată la cer.
Potrivit Apostolului Pavel, „Hristos a înviat din morți” (I Corinteni 15,20), iar acest fapt al Învierii nu este o simplă amintire a trecutului, ci o realitate vie și lucrătoare, întemeiată pe puterea tainică a Crucii: „cuvântul crucii… este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1,18). Prin jertfa de pe Cruce și prin biruința Învierii, Hristos a desființat stăpânirea morții și a dăruit omului perspectiva unei vieți noi, „ca și noi să umblăm întru înnoirea vieții” (Romani 6,4). Iar Sfântul Chiril al Alexandriei învață că, prin Înviere, firea omenească a fost reînnoită și a primit nestricăciunea, deoarece Cuvântul cel dătător de viață a biruit stricăciunea și ne-a făcut părtași ai vieții dumnezeiești.
Din tronul slavei Sfintei Treimi, Hristos a trimis Duhul Său Cel Sfânt și a întemeiat Biserica, care continuă lucrarea Sa mântuitoare, luptând împotriva puterilor răului și propovăduind pace și dreptate celor de departe și celor de aproape.
Biserica Ierusalimului, împreună cu evlaviosul său popor, constituie mărturia vie și neîndoielnică a tainei Învierii, adică a împlinirii iconomiei dumnezeiești. Ea ascultă neîncetat porunca Domnului: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28, 20), nu ca pe o simplă amintire a unei realități trecute, ci ca pe o prezență vie și lucrătoare, care depășește timpul, limitele omenești și legile firii.
Căci Hristos, după cum mărturisește Sfântul Ioan Damaschin, „firea pe care a asumat-o” din preacuratele sânge ale Pururea Fecioarei Maria a înviat-o împreună cu Sine, în ipostasul Său dumnezeiesc. Aceasta înseamnă că Învierea lui Hristos este garanția sigură a vieții veșnice (cf. I Corinteni 15, 20-22), adică a Împărăției lui Dumnezeu, în care „moartea nu mai stăpânește” (Romani 6, 9), iar viața biruiește în veci.
Ascultând cuvintele Domnului „Nu te teme, turmă mică” (Luca 12, 32), Biserica își cheamă credincioșii din întreaga sa jurisdicție – din Israel, Statul Palestina, Iordania și Qatar – să rămână în vatra lor strămoșească din Țara Sfântă, pentru ca să se împlinească cuvântul Sfântului Ioan Damaschin: „Ridică împrejur ochii tăi, Ierusalime, și vezi: iată, au venit la tine, strălucind ca niște luminători dumnezeiești, din apus și din miazănoapte, și din mare și din răsărit, fiii tăi, lăudând pe Hristos Cel Înviat în veci”.
În Sfânta Cetate a Ierusalimului,
PAȘTI 2026
Cu urări părintești și binecuvântări patriarhale,
Fierbinte rugător către Domnul,
† TEOFIL al III-lea
Patriarhul Ierusalimului”
