Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a transmis, cu prilejul Sfintelor Paști 2026, un mesaj adresat întregii plinătăți a Bisericii, în care subliniază dimensiunea profund duhovnicească a Învierii Domnului, dar și responsabilitatea creștinilor în fața realităților dramatice ale lumii contemporane.
În Pastorala sa, Întâistătătorul Constantinopolului evidențiază faptul că Învierea lui Hristos reprezintă biruința vieții asupra morții și fundamentul unei vieți trăite în libertatea harului, în iubire și în adevăr.
Învierea – temelia vieții creștine
Patriarhul Bartolomeu arată că experiența pascală nu este doar o comemorare, ci o realitate vie, care se exprimă în întreaga viață a Bisericii:
„Ajungând, prin post, rugăciune și pocăință, la ziua cea purtătoare de lumină a Sfântului Paști, lăudăm și slăvim Învierea cea mântuitoare a Domnului, care înseamnă biruința strălucită a vieții asupra morții, înnoiește întreaga creație și deschide omului calea îndumnezeirii după har.”
El subliniază că Biserica păstrează această experiență în viața liturgică, în mărturia sfinților și în cultura iubirii și solidarității, oferind certitudinea că răul nu are ultimul cuvânt în istorie.
Credința lucrătoare prin iubire
Un accent deosebit este pus pe legătura dintre Cruce și Înviere, precum și pe autenticitatea etosului creștin:
„Paștele este un imn al acestei libertăți, al credinței lucrătoare prin iubire, care nu este o realizare proprie, ci har și dar de sus, trăit în Sfintele Taine ale Bisericii și în slujirea aproapelui.”
Patriarhul respinge interpretările reductive ale moralei creștine și arată că iubirea jertfelnică este inseparabilă de curaj, demnitate și autenticitate.
Condamnarea războiului și a violenței
Un punct central al Pastoralei îl reprezintă apelul ferm la pace, în contextul conflictelor actuale:
„Războiul, ura și nedreptatea sunt potrivnice principiilor creștine fundamentale, pentru împlinirea cărora poporul lui Dumnezeu se roagă și lucrează zilnic.”
Patriarhul Ecumenic evocă suferința victimelor războiului, a orfanilor și a mamelor îndurerate, subliniind că mesajul pascal este o chemare la respingerea violenței:
„«Hristos a înviat» este negarea și condamnarea violenței și a fricii și chemare la viață pașnică.”
Demnitatea persoanei umane și chemarea la pace
În fața „barbariei războiului”, Biserica proclamă sfințenia persoanei umane și necesitatea respectului absolut față de fiecare om. Învierea este prezentată ca restaurare a omului și început al vieții veșnice, care vindecă relațiile și întemeiază pacea adevărată.
Totodată, Patriarhul amintește responsabilitatea Bisericii de a susține tot ceea ce contribuie la pace, dreptate și fraternitate între oameni și popoare.
Mesaj pascal de speranță
În încheiere, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu transmite un mesaj de binecuvântare și speranță tuturor credincioșilor:
„Luminați de strălucirea chipului lui Hristos Cel înviat […] vă dorim «Binecuvântată Înviere», plină de daruri dumnezeiești […] rostind cu bucurie: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”
ADEVARULBISERICII.RO publică integral Pastorala de Paști a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu:
Ӡ B A R T O L O M E U
Cu mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă
și Patriarh Ecumenic
Întregii plinătăți a Bisericii: har, pace și milă
de la Hristos Cel înviat întru slavă
Preacinstiți frați ierarhi și binecuvântați fii în Domnul,
Ajungând, prin post, rugăciune și pocăință, la ziua cea purtătoare de lumină și cuprinzătoare de toate sărbătorile, a Sfântului Paști, lăudăm și slăvim Învierea cea mântuitoare a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care înseamnă biruința strălucită a vieții asupra morții, înnoiește întreaga creație și deschide omului calea îndumnezeirii după har.
Biserica lui Hristos păstrează experiența pascală în viața liturgică, în nevoințele sfinților și ale martirilor credinței, în elanul eshatologic al monahismului, în vestirea Evangheliei „până la marginile pământului”, în teologie și în arta doxologică, în buna mărturie a credincioșilor în lume, în cultura iubirii și a solidarității, în certitudinea neclintită că răul nu are ultimul cuvânt în istorie.
Învierea Domnului este trăită ca libertate dăruită de Hristos, care inspiră, hrănește și întărește puterile creatoare ale omului, lupta cea bună pentru „toate cele adevărate, toate cele cinstite, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele cu bun nume”, amintindu-ne tuturor că drumul spre Înviere este strâns legat de Cruce.
Bucuria crucii și a Învierii a păzit poporul lui Dumnezeu de identificarea cu duhul acestei lumi și, în același timp, l-a ferit de o închidere sterilă și de o spiritualitate lipsită de dinamism și de suflare de nădejde. Viața credincioșilor, în Hristos Cel răstignit și înviat pentru noi, anulează și astăzi toate interpretările străine despre etosul creștin ca fiind „morală a celor slabi”, pretins reprezentată prin smerenie, iertare, iubire jertfelnică, asceză și prin cuvântul Domnului „Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău”.
Nimic nu este mai neadevărat decât o asemenea abordare a etosului creștin, al iubirii jertfelnice „care nu caută ale sale”, împletită cu bărbăție, curaj și autenticitate existențială. Paștele este un imn al acestei libertăți, al credinței „lucrătoare prin iubire”, care nu este o realizare proprie, ci har și dar de sus, trăit în Sfintele Taine ale Bisericii și în „taina” slujirii aproapelui. Într-adevăr, „iubirea către Dumnezeu nu admite deloc ura față de om”.
Biserica lui Hristos, „sarea pământului”, „lumina lumii”, cetatea „așezată pe munte” și sfeșnicul „pus în sfeșnic”, mărturisește în lume, în fața semnelor vremurilor, despre harul care a venit și despre „nădejdea cea din noi”. Cuvântul Crucii și al Învierii răsună astăzi ca Evanghelie a păcii, a împăcării și a dreptății.
Războiul, ura și nedreptatea sunt potrivnice principiilor creștine fundamentale, pentru împlinirea cărora poporul lui Dumnezeu se roagă și lucrează zilnic. În lumina Învierii, ne rugăm Domnului pentru victimele violenței războiului, pentru orfani, pentru mamele care își plâng copiii, pentru toți cei care poartă în trup și în suflet urmările cruzimii omenești.
„Hristos a înviat” este negarea și condamnarea violenței și a fricii și chemare la viață pașnică. Războiul aduce durere și moarte; Învierea biruiește moartea și dăruiește nestricăciune.
În fața imaginilor zilnice ale barbariei războiului, Biserica proclamă cu glas puternic sfințenia persoanei umane a fiecărui om, oriunde s-ar afla, și datoria respectului absolut față de aceasta, chemându-ne „să ne cunoaștem vrednicia, să cinstim chipul originar, să cunoaștem puterea tainei și pentru cine a murit Hristos”.
Învierea Domnului este restaurarea omului în chemarea sa din veșnicie. Ca „început al unei alte vieți veșnice”, ea vindecă relațiile înstrăinate și întemeiază pacea „care covârșește orice minte”, cuprinzând împăcarea și pacea lumii.
În chip insuflat de Dumnezeu, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, a cărui zece ani de la întrunire îi cinstim anul acesta, a subliniat datoria Bisericii „de a sprijini tot ceea ce slujește cu adevărat pacea și deschide calea către dreptate, fraternitate, libertate adevărată și iubire reciprocă între toți oamenii”.
Sfântul Paști reprezintă întregul nostru patrimoniu spiritual, miezul evlaviei noastre. Învierea Domnului este și învierea noastră în acest veac, precum și prefigurarea și arvuna învierii de obște și a înnoirii întregii creații.
Luminați de strălucirea chipului lui Hristos Cel înviat și slăvindu-L în psalmi, imne și cântări duhovnicești, pe Cel ce este Domnul păcii și Care este cu noi „în toate zilele, până la sfârșitul veacului”, vă dorim „Binecuvântată Înviere”, plină de daruri dumnezeiești în întreaga perioadă pascală și în toate zilele vieții voastre, rostind cu bucurie:
Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
Fanar, Sfântul Paști 2026
† Bartolomeu al Constantinopolului
fierbinte rugător către Hristos Cel înviat pentru voi toți.”
