ADEVARULBISERICII.RO publică Pastorala de Paști a Patriarhului Antiohiei și al Întregului Orient, Preafericitul Ioan al X-lea, un mesaj profund teologic și marcat de realitățile dramatice ale lumii contemporane, în special din Orientul Mijlociu.
Învierea, lumină pentru sufletul omenesc
Patriarhul Antiohiei evidențiază sensul duhovnicesc al Învierii lui Hristos, ca izvor al luminii și al păcii:
„Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalim, căci slava Domnului a răsărit peste tine.”
În același duh, ierarhul arată lucrarea lui Hristos în viața omului:
„Domnul transformă sufletul într-un «Nou Ierusalim», într-o nouă cetate a păcii, care primește, prin rugăciune sinceră, slava Domnului ce răsare peste ea.”
Un mesaj în mijlocul războaielor
Pastorala este puternic ancorată în realitatea conflictelor care afectează Orientul:
„În mijlocul vuietului războaielor omenirii, Domnul creației Se arată vorbind prin glasul tăcerii Sale.”
Patriarhul Ioan al X-lea transmite o rugăciune directă pentru încetarea violențelor:
„Dumnezeu să îndepărteze din lumea Sa relele războaielor provocate de trufia omenească și să liniștească inimile și sufletele cu nectarul preadulcii Sale păci.”
Credința Răsăritului, statornică în istorie
Mesajul subliniază continuitatea credinței creștine în spațiul răsăritean:
„Credința pescarilor din Galileea a rămas înrădăcinată în adâncul caselor, al sufletelor și al bisericilor din acest Răsărit.”
Totodată, Patriarhul Antiohiei amintește că această credință a rezistat tuturor schimbărilor istorice:
„Diferite imperii au trecut și state au dispărut. În schimb, credința a rămas.”
Rugăciune pentru cei persecutați și răpiți
Un loc important în Pastorala pascală îl ocupă pomenirea celor aflați în suferință:
„Ne rugăm pentru cei răpiți. Între aceștia se află și frații noștri, Mitropoliții de Alep, Ioan (Ibrahim) și Pavel (Yazigi), care rămân răpiți de treisprezece ani.”
De asemenea, sunt pomeniți martirii și toți cei afectați de violență:
„Ne rugăm pentru martiri […] cerând mila dumnezeiască și Împărăția cerurilor pentru toți cei adormiți în nădejdea învierii.”
Chemare la nădejde și bucurie pascală
În final, Patriarhul Antiohiei reafirmă biruința lui Hristos asupra întristării și morții:
„A înviat Hristos și întristarea a pierit, A înviat Hristos și rănile s-au vindecat.”
ADEVARULBISERICII.RO publică Pastorala de Paști a Patriarhului Antiohiei și al Întregului Orient, Preafericitul Ioan al X-lea:
„Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalim, căci slava Domnului a răsărit peste tine.”
Sfântul imnograf nu a găsit un cuvânt mai potrivit și mai expresiv decât acesta pentru a descrie Învierea lui Hristos, care este izvorul luminii și al luminilor neapuselor în sufletul omenesc. Cu puține zile în urmă, sufletul omenesc se adresa Mirelui său, spunând: „Cămara Ta o văd împodobită, Mântuitorul meu… luminează-mi haina sufletului, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește”. Astăzi, Hristos Cel Înviat, Dătătorul de lumină, revarsă de pe înălțimea Crucii Sale lumina Învierii Sale asupra Bisericii Sale și asupra sufletului omenesc. Domnul transformă sufletul într-un „Nou Ierusalim”, într-o nouă cetate a păcii, care primește, prin rugăciune sinceră, slava Domnului ce răsare peste ea.
Paștile cele slăvite se arată, în mijlocul strâmtorării acestei lumi, ca o fereastră spre iubirea Împăratului slavei, Care a despicat cerurile Sale ca să coboare la făptura Sa păcătoasă. În mijlocul vuietului războaielor omenirii, Domnul creației Se arată vorbind prin glasul tăcerii Sale și i se adresează omului pe care l-a iubit: „Vino, drahma Mea pierdută, și fii împreună cu Mine”. Eu am măturat universul căutându-te. Eu am iubit peștera pentru tine și M-am odihnit în pântecele Mariei. Eu am răbdat patimi pentru tine, am purtat crucea, am gustat moartea, am locuit în mormânt, am călcat iadul și am înviat, ca să te înviez împreună cu Mine în slavă.
Creștinătatea, și mai ales creștinismul răsăritean, privește astăzi cu rugăciune spre Domnul slavei sale, Care rămâne răstignit de două mii de ani pe Crucea iubirii Sale. Cursul istoriei sale se desfășoară înaintea ei de la zorii Învierii. Multe neamuri, împărății și civilizații au trecut peste aceste ținuturi. Totuși, credința în Cel Răstignit rămâne așezată pe un Golgota al nădejdii și pironită într-un Mormânt gol.
Diferite imperii au trecut și state au dispărut. În schimb, credința pescarilor din Galileea a rămas înrădăcinată în adâncul caselor, al sufletelor și al bisericilor din acest Răsărit. Dumnezeu-Cuvântul a ales tocmai acest Răsărit ca leagăn și punct de plecare al Evangheliei Sale către lume. Noi, ca creștini ai Răsăritului, afirmăm toate acestea și avem deplină conștiință a moștenirii pe care Hristos ne-a încredințat-o. Această moștenire constă în autenticitatea misiunii și în adâncimea unei credințe care nu se clatină, oricâte valuri ar lovi corabia vieții noastre.
În ziua răstignirii celei slăvite, care este începutul drumului spre Înviere, îi pomenim pe toți cei care trec prin propria lor răstignire. Ne rugăm pentru cei răpiți. Între aceștia se află și frații noștri, Mitropoliții de Alep, Ioan (Ibrahim) și Pavel (Yazigi), care rămân răpiți de treisprezece ani.
Ne rugăm pentru martirii Bisericii Sfântului Prooroc Ilie din zona Dweila, cerându-le să se roage pentru noi din locașurile cerești. Ne rugăm, de asemenea, ca Dumnezeu să îndepărteze din lumea Sa relele războaielor provocate de trufia omenească și ca El să liniștească inimile și sufletele cu nectarul preadulcii Sale păci. Cerem mila dumnezeiască și Împărăția cerurilor pentru toți frații noștri iubiți, cei adormiți în nădejdea învierii și a vieții veșnice, mergând spre întâlnirea cu Lumina Sa cea Sfântă.
Vă adresăm salutul pascal al păcii, iubiți frați și fii, cerând milele lui Hristos, Părintele luminilor. Strigăm, cu sufletele pline de bucuria slăvitei Învieri:
„A înviat Hristos și întristarea a pierit,
A înviat Hristos și îngerii se bucură,
A înviat Hristos și rănile s-au vindecat,
Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat!”
